2ra-3564/13 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen a hotărîrii judecătoreşti

prima instanţă: O.Melniciuc dosarul nr. 2ra-3564/13 instanţa de apel: B.Bîrca, M.Morari, M.Ciugureanu ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎI „Muncitorul Grosu” către Ministerul Finanţelor al RM şi intervenientul accesoriu Institutul de Cardiologie a RM privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către ÎI „Muncitorul Grosu” şi Ministerul Finanţelor al RM, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 09 noiembrie 2012, c o n s t a t ă La 07 august 2012 ÎI „Muncitorul Grosu” a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM şi intervenientul accesoriu Institutul de Cardiologie a RM privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 23.12.2005 s-a dispus rezilierea actului de arendă din 02.11.1993, încheiat între ÎI "Muncitorul Grosu" şi Institutul de Cardiologie al Republicii Moldova, părţile fiind obligate să semneze actul de primire predare a lucrărilor, actul de verificare a datoriilor reciproce şi actul de primire predare a încăperilor ocupate de la ÎI "Muncitorul Grosu". Hotărîrea dată a fost atacată cu apel de către ambele părţi.

La data de 13.04.2006 Curtea de Apel Economică a respins apelurile, iar la 19.10 .2006 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul declarat de către ÎI „Muncitorul Grosu” şi a menţinut hotărîrea contestată din 23.12.2005. Mai menţionează reclamantul, că prin încheierea Judecătoriei Economice din 07.10.2008 s-a explicat hotărîrea judecătorească din 23.12.2005, precum, că Institutul de Cardiologie prin hotărîrea judecătorească din 23.12.2005 a fost obligat s-ă semneze actul de primire-predare în sumă de 833148 lei. Indică faptul, că titlul executoriu cu nr.1-571/2007 emis pe hotărîrea în cauză, s- a aflat un timp nedeterminat la executorul judecătoresc Liliana Ababii şi repetat a fost înregistrat cu nr. 1-54/2008, motivul reînregistrării şi soarta dosarului fiind necunoscută, chiar şi pînă la momentul de faţă.

Reieşind din acest fapt, reclamantul susţine că exigenţa cu privire la „termenul rezonabil”, prevăzută de art.6 § 1 din Convenţie, nu a fost respectat în prezenta cauză. Prin urmare, a avut loc încălcarea acestei prevederi. Luînd în consideraţie jurisprudenţa CEDO, imposibilitatea soluţionării problemei ce a dus ulterior la stoparea activităţii întreprinderii şi anume la blocarea conturilor, reclamantul cere achitarea prejudiciului nepatrimonial în suma bănească de 100 000 lei, care vor fi suficiente pentru acoperirea frustrărilor, batjocurilor, şocurilor emotive, anxietăţii, complexului de inferioritate la care a fost supus pînă la momentul faţă. Consideră că cuantumul cerut este unul justificat şi echitabil, deoarece anume el ar corespunde suferinţelor, care i-au fost cauzate reclamantului de către executorii judecătoreşti neexecutarea în termen nerezonabil.

Solicită reclamantul admiterea acţiunii şi constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil prevăzut de art. 6 a Convenţiei, încasarea în beneficiul reclamantului a prejudiciului nepatrimonial în mărime de 100 000 lei, obligarea pîrîtului să întreprindă măsuri de executare a hotărârii din 23.12.2005, precum şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 200 lei pentru fiecare zi de neexecutare, care va fi după pronunţarea hotărîrii, încasarea cheltuielilor de judecată în beneficiul reclamantului. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09.11.2012 acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat încălcarea dreptului la executare într-un termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău nr.2e-4983/2005 din 23.12.2005.

S-a încasat de la Statul Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM, în beneficiul ÎI „Muncitorul Grosu” prejudiciul moral cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil în mărime de 10 000 lei. În rest acţiunea s-a respins. În cazul în care debitorul Ministerul Finanţelor nu va achita creditorului ÎI „Muncitorul Grosu” suma de bani indicată în prezenta hotărîre în termen de 90 zile de cînd aceasta va deveni definitivă, urmează a fi încasată o dobîndă de întîrziere determinată conform art.619 Cod civil pe care urmează să o achite debitorul, chiar în lipsa vinovăţiei. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 14 decembrie 2012 ÎI „Muncitorul Grosu” a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

De asemenea, la data de 24.12.2012, Ministerul Finanţelor a RM, a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 s-a respins apelul declarat de către ÎI „Muncitorul Grosu” şi apelul declarat de către Ministerul Finanţelor a RM, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 09 noiembrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de admitere parţială a acţiunii.

Astfel, instanţa de apel a concluzionat că, hotărîrea judecătorească este obiectul examinări cauzei cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil, a devenit executorie la 10.11.2005, creditorul a prezentat titlul executoriu spre executare la 13.07.2007 (f.d.8). Conform cererii din 13.07.2007 directorul ÎI "Muncitorul Grosu" a solicitat Oficiului de executare Centru mun.Chişinău, intentarea procedurii de executare pentru a se încasa din contul Institutului de Cardiologie a RM în beneficiul ÎI "Muncitorul Grosu" suma de 139 831 lei şi taxa de stat în sumă de 13 194,93 lei (f.d.8). Prin încheierea din 08.05.2006 al Oficiului Centru a Departamentului de Executare a fost primit spre executare titlul de executare nr. 2e-4983/2005 şi s-a intentat procedura de executare asupra acestui document (f.d.

44). Totodată, prin cererea executorului judecătoresc Ababii Lilia din 19.11.2007 s-a solicitat Judecătoriei Economice de Circumscripţie explicarea hotărîrii nr. 2e- 4983/05 din 19.10.2006 pivind precizarea modalităţii executării acesteia. Instanţa de apel a stabilit cu certitudine că, la data de 22.09.2009 directorul ÎI "Muncitorul Grosu” a informat directorul Departamentul de Executare că executorul judecătoresc Ababii Lilia nu execută hotărîrea din 23.12.2005 deja de mai multe luni din data emiterii încheierii de aplicare a hotărîrii privind modalitatea de executare, ceea ce constituie neexecutarea hotărîrii. De asemenea, instanţa a constatat că, prin răspunsul nr. 02/217 din 25.02.2009 i s-a explicat faptul că ÎI „Muncitorul Grosu” nu deţine mijloace băneşti şi alte bunuri, care ar face posibilă executarea hotărîrii.

Prin scrisoarea Oficiului de Executare Centru din 10.05.2006 a fost înştiinţat ÎI „Muncitorul Grosu” pentru eliberarea benevolă pînă la 14.07.2006 a imobilului situat în mun. Chişinău, str. Constantin Vîrnav 7. (f.d.45). Potrivit procesului-verbal din 14.07.2006 s-a constatat că, a fost evacuat ÎI „Muncitorul Grosu” din imobilul situat în mun. Chişinău, str. Constantin Vîrnav 7. Instanţa de apel a reţinut că, prin încheierea din 24.12.2007 a Oficiului de Executare Centru s-a încetat procedura de executare nr. 516/07 din 16.07.2007 privind încasarea de la IMSP Centrul de Cercetări în Cardiologie în beneficiul ÎI "Muncitorul Grosu" a datoriei pentru costul lucrărilor de reparaţie capitală a clădirii laboratorului IMSP Institutul de Cercetări în Cardiologie din str. C. Vîrnav 7, mun.Chişinău şi a amenajării teritoriului efectuate în anii 1994-1997, în sumă de 139 831 lei, cu transmiterea procedurii de executare la materialele de arhivă.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că, prin nota informativă a executorului judecătoresc din 04.10..2012 s-a comunicat faptul că procedura de executare nr. 571/07 a fost transmisă altor executori judecătoreşti( f.d. 72). Conform prevederilor art. 16 CPC, hotărîrile, încheierile, ordonanţele şi deciziile definitive, precum şi dispoziţiile, cererile, delegaţiile, citaţiile, alte adresări legale la instanţele judecătoreşti, sînt obligatorii pentru toate autorităţile publice, asociaţiile obşteşti, persoanele oficiale, organizaţiile şi persoanele fizice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Astfel, argumentele apelului au fost obiect de examinare în prima instanţă şi respingerea lor a fost reflectată sub toate aspectele în motivarea hotărîrii conestate.

La 29 august 2013 Ministerului Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerului Finanţelor al RM, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Ministerului Finanţelor al RM, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerului Finanţelor al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Ministerului Finanţelor al RM, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru