2ra-3508/13 — Anularea ordinului, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă şi prejudiciului moral

prima instanţă: I.Polişciuc dosarul nr. 2ra-3508/13 instanţa de apel: G.Vavrin, T.Dimitriadi, I.Dănăilă ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat pentru Sivicultură Iargara, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Loghin Victor către Întreprinderea de Stat pentru Sivicultură Iargara privind anularea ordinului, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă şi prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 martie 2013 prin care s-a admis apelul declarat de Loghin Victor, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 aprilie 2012 şi s-a emis o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 05 ianuarie 2012 Loghin Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat pentru Sivicultură Iargara privind anularea ordinului, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a fost angajat în calitate de şef al detaşamentului mecanizat la ocolul silvic Baiuş. Prin ordinul nr.144-p din 14.10.2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare, a fost sancţionat disciplinar prin concediere în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru. Susţine reclamantul că nu a lipsit nemotivat de la lucru, deoarece de către directorul Întreprinderii de Stat pentru Sivicultură Iargara a fost anunţat că în legătură cu ziua sivicultorului la 21 septembrie 2011, zilele de 22 şi 23 septembrie 2011 vor fi libere. Indică că la 22 septembrie 2011 s-a prezentat la serviciu, iar la 23 septembrie 2011 nu a putut să se prezinte fiind defectat propriul autoturism şi nici autobuzul întreprinderii nu a putut să-l ia.

Consideră că actele nr. 1 din 22 septembrie 2011 şi nr. 2 din 23 septembrie 2011 nu sunt întemeiate, prin urmare nici ordinul cu privire la concediere nu poate fi menţinut ca legal. Cere reclamantul, anularea ordinului nr.144-P din 14.10.2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă, cheltuielilor de judecată şi prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 aprilie 2012 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Loghin Victor a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 14 martie 2013 s-a admis apelul declarat de Loghin Victor, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Leova din 18 aprilie 2012 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a anulat ordinul nr.144-P din 14.10.2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare în privinţa lui Loghin Victor, s-a încasat de la Întreprinderea de Stat pentru Sivicultură Iargara în beneficiul lui Loghin Victor salariul pentru lipsa forţată de la locul de muncă în mărime de 25 428 lei, prejudiciul moral în mărime de 2 200 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 5 200 lei. La 11 iulie 2013 Întreprinderea de Stat pentru Sivicultură Iargara a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri.

În susţinerea recursului s-a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală deoarece concluziile expuse în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Consideră că concedierea intimatului a avut loc cu respectarea prevederilor legale, iar instanţa de apel a fost dusă în eroare dat fiind că intimatul a fost deja restabilit în funcţia deţinută anterior de către noul director al întreprinderii cu care se află în relaţii de rudenie. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Întreprinderea de Stat pentru Sivicultură Iargara urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea de Stat pentru Sivicultură Iargara este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, a pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Argumentele recursului declarat nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia ei în fapt. Instanţa de recurs menţionează şi faptul că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, deasemenea recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat pentru Sivicultură Iargara ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Întreprinderea de Stat pentru Sivicultură Iargara se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Valentina Clevadî