2ra-3403/13 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil

prima instanţă: A.Danilov dosarul nr. 2ra-3403/13 instanţa de apel: M.Anton, A.Panov, I.Secrieru ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Slivinscaia Lidia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Slivinscaia Lidia împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Slivinscaia Lidia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 04 aprilie 2013, c o n s t a t ă La 04 martie 2013, Slivinscaia Lidia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 10 aprilie 2008 a depus la Judecătoria Soroca cerere de chemare în judecată împotriva SA „Dana” privind încasarea salariului neachitat. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 16 iunie 2008 acţiune a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 07 octombrie 2008 a fost casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 16 iunie 2008, cu remiterea pricinii la rejudecare.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 17 martie 2009 cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol, fiind contestată cu recurs la 16 aprilie 2009. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 iunie 2009 a fost respins apelul declarat de către SA „Dana” şi recursul declarat de Slivinscaia Lidia, cu menţinerea hotărîrii şi încheierii Judecătoriei Soroca din 17 martie 2009. 1 La 28 iulie 2009 a depus la Curtea Supremă de Justiţie cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 iunie 2009, însă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 octombrie 2009 cererea de recurs a fost respinsă. Menţionează că, la 27 noiembrie 2009 s-a adresat din nou cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Dana” privind încasarea salariului neachitat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 29 martie 2010 acţiune a fost respinsă, iar declarînd apel împotriva hotărîrii primei instanţe prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 02 septembrie 2010 s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 martie 2011 a fost admisă cererea de apel, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Soroca din 29 martie 2010, fiind emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii parţial. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 februarie 2012 a fost admis recursul declarat de SA „Dana”, s-a casat decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 martie 2011 şi decizia suplimentară din 28 iunie 2011, şi hotărîrea Judecătoriei Soroca din 29 martie 2010, fiind emisă o nouă hotărîre prin care s-a încasat de la SA „Dana” în beneficiul ei suma de 25 610 lei cu titlu de salariu neachitat, 14 578 lei indemnizaţia pentru concediu nefolosit şi 1970 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Consideră că, instanţele judecătoreşti au examinat tendenţios cauza civilă intentată la acţiunea ei, fapt ce i-a permis SA „Dana” să întreprindă acţiuni umilitoare în privinţa ei, inclusiv prin aplicarea ilegal a sechestrului asupra bunului imobil. Solicită reclamanta, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil în mărime de 500 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 aprilie 2013 acţiunea Lidiei Slivinscaia împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabila fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Slivinscaia Lidia a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către Slivinscaia Lidia, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. La 09 august 2013 Slivinscaia Lidia a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţele judecătoreşti au aplicat eronat normele de drept material şi procedural. În acest sens susţine că, termenul de şase luni prevăzut de art.3 al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 nu poate fi calculat din data pronunţării deciziei Curţii Supreme de Justiţie, deoarece decizia motivată a primit-o la 08 mai 2012. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul 2 declarat de către Slivinscaia Lidia urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Slivinscaia Lidia este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi 3 apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Slivinscaia Lidia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Slivinscaia Lidia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 4