2ra-3001/13 — Modificarea formulării motivelor de concediere

prima instanţă: Judecătoria Taraclia dosar nr:2ra-3001/13 judecător –E. Dvureceanschi instanţa de apel: Curtea de Apel Cahul judecători – Ghenadie Eni Tatiana Dimitriadi Vitalie Movilă ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei , judecătorul – Iulia Sîrcu Judecători –Ion Vîlcov, Vera Macinskaia examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vornicov Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vornicov Ivan împotriva SRL ,,Olga T.” cu privire la modificarea formulării motivelor de concediere, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 28 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Vornicov Ivan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Taraclia din 22 noiembrie 2012, prin care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, constată La data de 21 septembrie 2010, reclamantul Vornicov Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului SRL ,,Olga T.” , solicitînd modificarea formulării motivelor de concediere şi anume: din concediere pentru absenţă fără motive întemeiate de la lucru art.86 alin.(1) lit. h) Codul muncii, la desfacerea contractului individual de muncă din propria iniţiativă art.85 Codul muncii.

În motivarea acţiunii, reclamantul Vornicov Ivan a invocat că, conform contractului individual de muncă începînd cu 08 iunie 2009 a fost angajat la SRL ,,Olga T” ca şofer de trafic internaţional. Efectuînd reparaţia autoturismului el s-a îmbolnăvit şi în perioada de la 28 septembrie 2009 şi pînă la 10 octombrie 2009 s-a aflat în concediu medical. Pe data de 12.10.2009, prezentîndu-se la serviciu, directorul întreprinderii l-a înştiinţat că în locul lui este angajată o altă persoană şi el trebuie să demisioneze, motiv pentru care în aceiaşi zi el a depus cerere de demisie. Carnetul de muncă nu i-a fost eliberat, fiindu-i comunicat să vină după carnetul de muncă a doua zi. Însă carnetul de muncă aşa şi nu i-a fost eliberat, doar pe 15 martie 2010, l-a primit prin poştă.

Înscrierea privind concedierea în carnetul de muncă a fost efectuată în limba de stat şi el atunci nu a descifrat-o. Numai după adresarea în instanţa de judecată 1 cu cerere privind încasarea restanţei la salariu, în cadrul dezbaterilor judiciare cînd s-a examinat carnetul de muncă, dînsul a aflat că a fost concediat pentru absenţa nemotivată de la lucru. Indică reclamantul că nu este de acord cu aşa temei de concediere, deoarece nu a admis astfel de fapt, nimeni nu i-a adus la cunoştinţă despre motivele concedierii şi nu a cerut de la el explicaţii. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 22 noiembrie 2012, acţiunea depusă de Vornicov Ivan împotriva SRL ,,Olga-T” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 07.12.2012, Vornicov Ivan a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Taraclia din 22 noiembrie 2012 şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 28 martie 2013, a fost respins apelul declarat de Vornicov Ivan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Taraclia din 22 noiembrie 2012. La 09 iulie 2013, Vornicov Ivan a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Cahul din 28 martie 2013 şi hotărârii Judecătoriei Taraclia din 22 noiembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului, recurentul a invocat că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au aplicat eronat normele de drept material.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Vornicov Ivan în termen, deoarece copia deciziei a fost expediată în adresa recurentului la 26 aprilie 2013 ( f.d.76). În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 2 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Vornicov Ivan este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

La caz, recurentul Vornicov Ivan a invocat drept temei de recurs că instanţele judecătoreşti au aplicat eronat normele de drept material. Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, recurentul, în mod eronat a invocat încălcarea de către instanţele ierarhic inferioare a normelor de drept material. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Vornicov Ivan, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). 3 Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vornicov Ivan, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către de Vornicov Ivan , se consideră ca inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Vîlcov Vera Macinskaia 4