3ra-1611/13 — Asigurarea cu spațiul locativ

Instanţa de fond: D. Şuşchevici Dosarul nr. 3ra-1611/13 Instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Vaculin Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vaculin Ion împotriva Ministerului Apărării, privind asigurarea cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 21 martie 2013, c o n s t a t ă : La 12 decembrie 2012, Vaculin Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării, privind asigurarea cu spaţiu locativ. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că începînd cu 24 ianuarie 2003, satisface serviciul militar prin contract în cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, iar la momentul actual deţine funcţia de şef adjunct Spital lucru Curativ Diagnostic în cadrul Spitalului Clinic Militar Central, mun. Chişinău. În baza raportului depus la 24 ianuarie 2003, Vaculin Ion este inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ - apartament cu o odaie, în garnizoana Chişinău, fapt confirmat prin certificatul nr. 72/331 din 26 noiembrie 2012, eliberat de Direcţia Cazare, Construcţii şi Evidenţă al Departamentului Dotări al Ministerului Apărării.

Susţine reclamantul că în perioada respectivă beneficia de dreptul prevăzut în art. 9 din Legea nr. 970 din 17.03.1992, cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, ce era în vigoare la numirea reclamantului în funcţie şi luarea la evidenţă. Respectiv, avea dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ în termen de un an de la data semnării contractului. 1 Reclamantul indică că, contrar normei de drept material enunţate, nu este asigurat cu locuinţă în mun. Chişinău şi nici în altă localitate, fapt confirmat prin informaţia eliberată de ÎS „Cadastru” la 03 decembrie 2012. Actualmente, deşi pîrîtul recunoaşte dreptul lui Vaculin Ion la spaţiu locativ, ultimul pînă la momentul actual nu este asigurat cu spaţiu locativ, astfel pîrîtul continuă să încalce dreptul său la acordarea spaţiului locativ.

Ultima cerere prealabilă din 27 noiembrie 2012, nu a fost soluţionată pozitiv, doar cu promisiuni de soluţionare în viitor. A menţionat reclamantul că conform alin. (3) art. 21 din Legea nr. 162 din 22.07.2005, cu privire la statutul militarilor, abrogată prin Legea nr. 90, publicată în Monitorul Oficial la 18.12.2009, statul era obligat să asigure militarii în funcţie cu locuinţă. Pentru fiecare militar în funcţie neasigurat cu locuinţă la momentul abrogării legii, acesta a fost un drept obţinut şi care nu poate fi anulat prin abrogare de lege. Prin urmare, militarii, care la momentul abrogării alin. (3) art. 21 din Legea menţionată, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sunt în drept în termen de trei ani de la data abrogării legii, să ceară de la Ministerul Apărării, asigurarea cu locuinţă.

Reclamantul menţionează că nu a fost decăzut din dreptul la acordarea spaţiului locativ odată cu adoptarea legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 90-XVIII din 04 decembrie 2009 (în vigoare de la 18 decembrie 2009), deoarece dreptul pretins la acordarea spaţiului locativ a apărut anterior intrării în vigoare legii sus-indicate, iar modificările operate nu au caracter retroactiv şi nu pot schimba situaţia juridică apărută anterior. Mai mult ca atît, susţine reclamantul că dreptul prevăzut de alin. (3) art. 21 din Legea nr. 162 din 22.07.2005, cu privire la statutul militarilor în vigoare la momentul apariţiei dreptului la asigurare cu spaţiu locativ, constituie o revendicare de natura certă, fiind stabilită suficient pentru a putea fi executată, iar respingerea acţiunii ar constitui o ingerinţă în dreptul reclamantului la asigurarea cu spaţiu locativ, garantat prin lege şi ar constitui neonorarea obligaţiilor de către stat.

În cadrul examinării pricinii în fond, reclamantul a depus o cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat admiterea cererii privind recunoaşterea ilegalităţii inacţiunilor pîrîtului şi obligarea Ministerului Apărării să asigure reclamantul cu spaţiu locativ şi să-i repartizeze spaţiu locativ sub formă de apartament cu 1 (una) odaie, în mun. Chişinău, cu dreptul de privatizare ulterioară a acestuia la atingerea termenului de 15 ani de satisfacere a serviciului militar şi încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 martie 2013, acţiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 22 martie 2013, Vaculin Ion, a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia şi pronunţarea unei noi hotărîri, de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, cererea de apel declarată de către Vaculin Ion a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond menţinută. 2 La 06 august 2013, Vaculin Ion a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărări noi de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel cît şi cea de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, motiv pentru care în mod neîntemeiat au ajuns la concluzia de a respinge acţiunea.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 29 mai 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 04 iunie 2013 (f.d. 77), iar cererea de recurs a fost depusă la 06 august 2013, însă avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe despre data recepţionării acesteia de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vaculin Ion este 3 declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Vaculin Ion împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Vaculin Ion se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4