3ra-1419/13 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: N. Vascan nr.3ra-1419/13 DECIZIE 06 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Galina Stratulat Iurie Bejenaru şi Ion Druţă examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, constată La 13 septembrie 2012, societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 27 iunie 2012 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a adoptat decizia nr. 205 privind sancţionarea societăţii cu răspundere limitată „Texco Impex”.

Mai indică reclamantul că, recunoaşte temeinicia calculării şi încasării la buget precum şi aplicarea majorărilor de întîrziere şi amenzilor în mărime de 19451 lei - defalcările mijloacelor pentru finanţarea sistemului de documente normative în construcţie, 753 lei - TVA aferentă bugetului diminuată, 27 lei, 14 lei, 13 lei majorări de întîrziere şi parţial majorarea de întîrziere pentru neachitarea în termenii stabiliţi a TVA, 646 lei amendă pentru neachitarea în termen a impozitului pe bunurile imobile şi 2094 lei - majorarea de întîrziere pentru neplata în termenul stabilit a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, însă cu restul amenzilor aplicate prin decizia nr. 205 din 27 iunie 2012 nu este deacord , ori consideră că, acestea sînt contrare Codui Fiscal, deoarece pîrîtul nu a aplicat prevederile alin. (11) art. 234 din Cod Fiscal, care au un caracter obligatoriu.

La data de 15 august 2012, societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” a depus o cerere prealabilă asupra deciziei nr. 205 din 27 iunie 2012, însă a fost respinsă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin decizia nr. 248 din 22 august 2012. Solicită reclamantul societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” anularea p. III a deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 205 din 27 iunie 2012 (cu excepţia sumei de 646 lei amendă pentru neachitarea în termen a impozitului pe bunurile imobile) şi restituirea din Bugetul de Stat a sumei de 93042,50 lei achitată de 1 societatea cu răspundere limitată „Texco Impex”, în baza deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 205 din 27 iunie 2012. La data de 29 noiembrie 2012, societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” a depus o cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat anularea parţială a pct. III din partea decisivă a deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 205 din 27 iunie 2012 şi anume pct. III liniuţa 1 prin care s-a aplicat amendă în sumă de 3000 lei, pct. III liniuţa 2 prin care s-a aplicat amendă în sumă de 123785 lei (412616 lei x 30%) în mărime de 30% pentru diminuarea TVA aferenta bugetului, pct. III liniuţa 4 prin care s-a aplicat amendă în sumă de 100 lei, conform prevederilor alin.(2) art. 260 din Cod Fiscal,

pct. III liniuţa 5 prin care s-a aplicat amendă în sumă de 200 lei, pct. III liniuţa 6 prin care s-a aplicat amendă în sumă de 5000 lei şi pct. III liniuţa 7 prin care s- a aplicat amendă în sumă de 54000 lei şi restituirea din Bugetul de Stat a sumei de 93042,50 lei achitată de societatea cu răspundere limitată „Texco Impex”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013, cererea de chemare în judecată a fost respinsă integral ca neîntemeiată . La 05 martie 2013, societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii şi emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că, instanţa de judecată n-a analizat obiectiv şi multiaspectual obiecţiile şi explicaţiile reclamantului şi nu şi-a întemeiat concluzia pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă.

Instanţa de judecată eronat a interpretat prevederile alin. (11) art. 234 din Cod Fiscal şi a calificat sancţiunea fiscală ca obligaţiune fiscală care exclude aplicarea art. 234 Cod Fiscal, deoarece acest articol expres se referă la anularea acestei sancţiuni fiscale. La data de 26 iulie 2013 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus referinţă la recursul, solicitînd respingerea recursului cu menţinerea în vigoare a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013. Verificînd temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu hotărîrea contestată şi prevederile Legii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului rezultă că, în rezultatul controlului fiscal efectuat la societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” a fost întocmit actul de control fiscal nr. 5-658219 prelungit pe nr. 5-658292, nr. 5-658293 din 01 iunie 2012 (f.d.-43-58) în baza căruia Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a emis decizia nr. 205 din 27 iunie 2012 prin care a aplicat societăţii cu răspundere limitată „Texco Impex” mai multe sancţiuni şi a fost dispuse încasarea următoarelor sume băneşti: Pct. „I” - 19451 lei - defalcările mijloacelor pentru finanţarea sistemului de documente normative în construcţie; - 783 lei - TVA aferenta bugetului diminuata.

Pct. „II” - 27 lei - pentru neachitarea în termenii stabiliţi a defalcărilor mijloacelor pentru finanţarea sistemului de documente normative în construcţie nevirate în termen la buget. 2 - 215 lei - pentru neachitarea în termenii stabiliţi a TVA aferenta bugetului diminuate. - 14 lei - pentru neachitarea în termenii stabiliţi a impozitului pe bunurile imobiliare. - 13 lei - pentru neachitarea în termenii stabiliţi a impozitului pe bunurile imobiliare.

Pct. „III” - 3000 lei - conform prevederilor alin.(3) art. 260 din Cod Fiscal, în redacţia Legii RM nr.267 din 23.12.2011 pentru prezentarea informaţiei neautentice în declaraţia privind impozitul pe venit a persoanei ce practică activitate de întreprinzător pentru perioada fiscala anul 2011, declaraţia privind TVA pentru perioada fiscala februarie 2012, Nota de informare privind plăţile salariale şi alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajaţilor şi privind impozitul pe venit reţinut din aceste plăţi (IAL 09). - 123785 lei - în mărime de 30% pentru diminuarea TVA aferenta bugetului, conform prevederilor alin. (4) art. 261 din Cod Fiscal. - 646 lei - în mărime de 5% lunar din suma impozitului pe bunurile imobiliare care urma sa fie vărsat la buget pina la modificările operate prin Legea RM nr.267 din 23.12.2011, conform prevederilor alin.(l) art. 260 din Cod Fiscal, în redacţia Legii de pînă la modificările operate prin Legea RM nr.267 din 23.12.2011.

- 100 lei - conform prevederilor alin.(2) art. 260 din Cod Fiscal, pentru întocmirea incorecta a Notei de informare privind plăţile salariale şi alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajaţilor şi privind impozitul pe venit reţinut din aceste plăţi (IAL 09) pentru anul 2010 care conţine o informație neautentică.

- 200 lei - conform prevederilor alin.(2) art. 260 din Cod Fiscal, în redacţia Legii RM nr.267 din 23.12.2011 pentru prezentarea tardivă a dării de seamă privind taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere pentru perioada fiscala anul 2011 (Forma TAOR-07), - 5000 lei - conform prevederilor alin.(l) art.257 din Cod Fiscal, 200 lei pentru fiecare caz, dar nu mai mult de 5000 lei, pentru completarea incorectă a: declaraţiei persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN 08) pentru perioada fiscala a anului 2010; declaraţiilor privind TVA, pentru perioadele fiscale: februarie 2010, aprilie 2010, mai 2010, iunie 2010, august 2010, octombrie 2010, noiembrie 2010, decembrie 2010, august 2011, octombrie 2011, noiembrie 2011, decembrie 2011, februarie 2012 si anexele la declaraţia privind TVA pentru perioadele fiscale: iunie 2010, iulie 2010, septembrie 2010, noiembrie 2010, decembrie 2010, ianuarie 2011, februarie 2011, martie 2011, aprilie 2011, mai 2011, iunie 2011, august 2011: dărilor de seamă privind suma venitului achitat şi impozitul pe venit reţinut din acesta (Forma 1RV09) pentru perioada fiscală a lunii februarie şi martie 2010,

dării de seamă privind calculul impozitului pe bunurile imobiliare pentru perioada fiscala trimestrul III anul 2010 (Forma BIJ 1); a dărilor de seama privind taxa pentru amenajarea teritoriului (TAT 07) pentru perioadele fiscale: trimestrul I anului 2010, trimestrul 11 anului 2010, trimestrul III anului 2010, trimestrul IV anului 2010, trimestrul I anului 2011, trimestrul II anului 2011 şi trimestrul III anului 2011; calculului privind taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule înmatriculate în RM pentru perioada fiscală anului 2010 şi 2011; taxei pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere pentru anul 2011 (Forma TAOR-07), 3 - 54000 lei - pentru neprezentarea facturilor fiscale in termenul prevăzut conform prevederilor alin. (4) art. 260 din Cod Fiscal în redacţia pînă la modificarea conform Legii RM nr.267 din 23.12.2011 (în vigoare 13.01.2012), care urmează a fi transferată la contul 12307040150. Pct. - „IV” - 2094 lei - pentru neplata în termenul stabilit a primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicală.

(f.d.-5-9) La data de 25 iulie 2012, societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” a depus cererea prealabilă nr. 45/07-2012 asupra deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 205 din 27 iunie 2012 prin care a solicitat casarea parţială a acesteia prin modificarea în p. „I” al deciziei nr. 205 din 27 iunie 2012 suma de 783 lei cu 753 lei, recalcularea sumei majorării de întîrziere pentru neachitatarea în termenii stabiliţi a TVA şi anularea sancţiunilor stabilite în p. III din decizie (cu excepţia sumei de 646 lei amendă pentru neachitarea în termen a impozitului pe bunurile imobile).

(f.d.-10) Prin decizia nr. 248 din 22 august 2012, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a admis parţial cererea prealabilă şi a modificat Decizia asupra cazului de încălcare fiscală nr.205 din 27 iunie 2010, potrivit căreia la pct. „I” a fost substituită suma de ,,783 lei „ cu suma de ,,753 lei” şi la pct. „II” liniuţa 2 din partea decisivă a Deciziei de recalculat majorarea de întîrziere pentru neachitarea în termenii stabiliţi a TVA aferentă bugetului în rest cererea prealabilă a fost respinsă. (f.d.-11-15) La 13 septembrie 2012, societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la anularea parţială a deciziei nr. 205 din 27 iunie 2012, şi anume în partea amenzilor aplicate la pct. III liniuţa 1-2, 4-7 . Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013, cererea de chemare în judecată a fost respinsă integral ca neîntemeiată.

Analizînd hotărîrea contestată în raport cu circumstanţelor stabilite în speţă prin prisma normelor legale aplicabile la caz, instanţa de recurs reţine corectă concluzia primei instanţe privind respingerea cererii depus de societatea cu răspundere limitată „Texco Impex”, ori din materialele cauzei s-a constat cu certitudine că societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” în perioada supusă controlului fiscal a admis mai multe încălcări care au fost sancţionate prin aplicarea mai multor amenzi de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi anume La pct. III liniuţa nr.-1 din partea decisivă a Deciziei nr. 205 din 27 iunie 2012 asupra cazului de încălcare fiscală a fost aplicată sancţiunea de 3000 lei, conform prevederilor art.260 alin.(3) al Codului Fiscal, în redacţia Legii nr.267 din 23.12.2011, pentru nerespectarea prevederilor art.83 alin.(4), art. 187 alin.(7), art.92 alin.(3) al Codului Fiscal ce se exprimă prin includerea datelor neautentice şi eronate.

În conformitate cu prevederile art. 260 alin.(2) al Codului Fiscal, prezentarea tardivă a dării de seamă fiscale se sancţionează cu o amendă în mărime de 200 lei pentru fiecare dare de seamă fiscală prezentată tardiv, dar nu mai mult de 2000 lei pentru toate dările de seamă fiscale prezentate tardiv.

În conformitate cu prevederile art. 83 alin.(4) al Codului Fiscal, declaraţia cu privire a impozitul pe venit sau documentul cu privire la venitul societăţii se completează în conformitate cu procedura stabilită de Guvern, potrivit formei aprobate de acesta, şi se prezintă Serviciului Fiscal de Stat nu mai tîrziu de 31 martie a anului următor anului fiscal de gestiune, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(5)-(10). în cazul depistării de către contribuabil, după 31 martie, în declaraţia prezentată organelor 4 fiscale sau în documentul cu privire la venitul societăţii, a greşelilor care au drept consecinţă necesitatea introducerii corectărilor în declaraţia fiscală sau în documentul cu privire la menitul societăţii, contribuabilul are dreptul să prezinte, în condiţiile prezentului cod, o dare de seamă corectată.

Conform art. 187 alin.(7) al Codului Fiscal, instrucţiunile privind modul de întocmire şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale, inclusiv a celor unificate, se emit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, dacă legislaţia nu prevede altfel şi în conformitate cu prevederile art. 187 alin.(4) al Codului Fiscal, contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere semnează darea de seamă fiscală, asumîndu-şi răspunderea prevăzută de lege pentru prezentarea de date şi informaţii false sau eronate. Conform Ordinului IFPS nr.128 din 29.06.2006 privind modul de completare de către subiecţii impozabili cu TVA a Declaraţiei privind TVA (anexa nr.2 al Ordinului) determină informaţia care urmează a fi reflectată în declaraţie pe fiecare compartiment sau boxă în parte.

Potrivit art. 92 alin.(3) al Codului Fiscal, persoanele care sînt obligate să reţină impozitul în conformitate cu art.88-90 şi 91 vor prezenta organului fiscal teritorial, în termen de o lună de la încheierea anului fiscal, o dare de seamă, în care vor indica numele şi prenumele (denumirea), adresa şi codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plăţile, precum şi suma totală a plăţii şi a impozitului pe venit reţinut.

Astfel, instanţa de recurs reţine că, prima instanţă corect a constat că contrar prevederilor legale citate, societatea cu răspundere limitată „Texco Impex”, incorect a completat Declaraţia cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2011, incluzînd date eronate referitor la venitul obţinut din vînzarea mijloacelor fixe, rezultatul obţinut din operaţiunile legate de activele de capital la comercializarea terenului, fapt ce a generat majorarea venitului impozabil pentru anul 2011 cu suma de 205776 lei, a prezentat organului fiscal declaraţia TVA cu informaţie neautentică pentru perioada fiscală februarie 2012 precum şi a prezentat organului fiscal nota de informare privind plăţile salariale şi alte plăţi efectuate de patron în folosul angajaţilor cu date neautentice, pentru perioada fiscală 2010 şi 2011 prin indicarea incorectă a codului fiscal pentru soţ/soţie, cît şi pentru perioada fiscală şi perioada fiscală 2011, prin indicarea eronată al codului fiscal al angajatului, respectiv sancţiunile aplicate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale cu date neautentice în temeiul art.260 alin.(3) al Codului Fiscal sunt legale şi întemeiate.

La pct. III liniuţa nr.-2 din partea decisivă a Deciziei nr. 205 din 27 iunie 2012 asupra cazului de încălcare fiscală a fost aplicată sancţiunea de 123785 lei, conform art.261 alin.(4) al Codului Fiscal, pentru diminuarea TVA aferent bugetului. Conform prevederilor art. 114 alin.(l) al Codului Fiscal, perioada fiscală privind TVA constituie o lună calendaristică, începînd cu prima zi a lunii. În conformitate cu prevederile art. 108 alin.(3) al Codului Fiscal, în cazul livrării de bunuri imobiliare, data livrării se consideră data trecerii bunurilor imobiliare în proprietatea cumpărătorului la data înscrierii lor în registrul bunurilor imobiliare.

Astfel, instanța de recurs reţine întemeiată concluzia primei instanţe prin care a menținut sancţiunea aplicată la pct. III liniuţa nr.-1 din partea decisivă a Deciziei nr. 205 din 27 iunie 2012 , ori Inspectoratul Fiscal Principal de Stat legitim şi întemeiat a aplicat sancţiunea sub formă de amendă în mărime de 123785 lei, în temeiul art.261 alin.(4) al Codului Fiscal, întrucît „Tirex Petrol” SA a înregistrat bunurile imobiliare în registrul 5 bunurilor imobiliare la data de 20 decembrie 2011, iar factura fiscală a fost eliberată la 18 noiembrie 2011 deşi, factura fiscală aferent tranzacţiei respective trebuia eliberată la data înscrierii terenului şi construcţiei comerciale în Registrul bunurilor imobile, şi anume la 20 decembrie 2011, fapt ce a determinat neachitarea în termen a TVA.

La pct. III liniuţa nr.-6 din partea decisivă a Deciziei nr. 205 din 27 iunie 2012 asupra cazului de încălcare fiscală a fost aplicată sancţiunea fiscală de 54000 lei, aplicată, în temeiul art.260 alin.(4) al Codului Fiscal, pentru neprezentarea facturilor fiscale consumatorilor în termen. Conform prevederilor art. 117 alin.(l) al Codului Fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art. 104 lit.a).

În conformitate cu prevederile art.260 alin.(4) al Codului Fiscal, neprezentarea facturii fiscale în termenele prevăzute la art. 117 şi 1171 se sancţionează cu o amendă în mărime de 3600 lei pentru fiecare factură fiscală neprezentată, dar nu mai mult de 108000 lei pentru toate facturile fiscale neprezentate în termenele stabilite. Conform prevederilor art. 19 alin.(2) al Legii contabilităţii din 27.04.2007, documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil - nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului. Documentele primare trebuie să conţină elementele obligatorii stabilite la alin.(6) al art. 19 al Legii contabilităţii.

Prin prisma normelor citate, raportate la situaţia din speţă, instanța de recurs reţine corectă concluzia primei instanţe privind constatarea legalităţii sancţiunii fiscale de 54000 lei, aplicată, în temeiul art. 260 alin. (4) al Codului Fiscal, pentru neprezentarea facturilor fiscale consumatorilor în termen, ori s-a stabilit cu certitudine că societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” a eliberat în 30 de cazuri consumatorilor facturi fiscale cu date anterioare datei procurării lor de la Serviciul Fiscal, fapt ce atestă neprezentarea facturilor fiscale în termenul prevăzut de lege.

Întemeiată şi legală este şi concluzia primei instanţe privind respingerea cererii de anulare a pct. III liniuţa nr.-5 din partea decisivă a Deciziei nr. 205 din 27 iunie 2012 asupra cazului de încălcare fiscală prin care a fost aplicată sancţiune sub formă de amendă în mărime de 5000 lei, ori din materialele dosarului s-a constat cu certitudine că societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” contrar prevederilor art.257 alin.(l) al Codului Fiscal, în 34 de cazuri, a admis încălcări ale art. 257 al Codului Fiscal, prin completarea incorectă a dărilor de seamă fiscale.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia că prima instanţă în mod corect şi întemeiat a respins cererea de chemare în judecată, ori Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în mod legitim şi întemeiat a aplicat sancţiunile date faţă de societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” Decizia nr. 205 din 27 iunie 2012. Mai mult ca atît că însăşi reprezentatul recurentului a recunoscut pe parcursul examinării cauzei în prima instanță că recurentul SRL „Texco Impex” a comis încălcările pentru care a fost sancţionat de către intimat.

Cît privește argumentul recurentului precum că amenzile aplicate prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 205 din 27 iunie 2012 urmează a fi anulate în temeiul art. 234 alin. (11) Cod fiscal, deoarece nu generează obligaţii fiscale 6 suplimentare, instanța de recurs îl reţine ca neîntemeiat, ori potrivit art. 234 alin. (11) Cod fiscal, sancţiunea fiscală nu se aplică în întregime, iar în cazul în care a fost deja stabilită, se anulează în întregime, dacă nu apar obligaţii fiscale suplimentare. Prevederile prezentului alineat nu se extind asupra art.253, 254, 255, 256, 257 alin.(2), 259, 260 alin.(4), 262, 2621 şi 263. Conform art. 236 alin. (1) Cod fiscal, amenda este o sancţiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvîrşit o încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani.

Conform art. 129 Cod fiscal, obligaţia fiscală reprezintă o obligaţie a contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă şi/sau amendă. Astfel, la caz, nu poate fi aplicat art. 234 alin. (11) Cod fiscal, deoarece prevederile normei citate, expres reglementează că, sancţiunea fiscală nu se aplică în întregime, iar în cazul în care a fost deja stabilită, se anulează în întregime, dacă nu apar obligaţii fiscale suplimentare, însă cazurile stabilite prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 205 din 27 iunie 2012 au generat aplicarea mai multor amenzi care, potrivit art. 129 Cod fiscal, şi sunt o obligaţii fiscale iar însăşi faptul aplicării sancţiunii fiscale sub formă de amendă şi majorare de întârziere, presupune apariţia obligaţiilor fiscale suplimentare, care urmează a fi stinse faţă de bugetul de stat.

Prin urmare, Colegul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013legală, emisă în rezultatul aprecierii corecte a tuturor probelor administrate în cauză în raport cu prevederile legii, iar argumentele recurentului invocate în cererea de recurs ca fiind neîntemeiate, ori asupra acestora s-a expus instanţa de apel, dându-le o apreciere corectă. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Texco Impex”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Texco Impex” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Svetlana Novac Galina Stratulat Iurie Bejenaru Ion Druţă 7