2ra-3627/13 — Încasarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice

dosarul nr. 2ra-3627/13 prima instanţă: Gh. Bîrsan, instanţa de apel: Al. Gheorghieş, A. Rotaru, A. Harmaniuc ÎNCHEIERE 31 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul raional Edineţ, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Mancuş Parascovia împotriva Consiliului raional Edineţ cu privire la încasarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 iunie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul raional Edineţ şi casată hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2011, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 25 august 2010 Mancuş Parascovia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Edineţ cu privire la încasarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în anul 1941, împreună cu părinţii săi Vasile Raţa, anul naşterii 1898, Vera Raţa, anul naşterii 1898, precum sora şi fratele ei au fost supuşi represiunilor politice şi au fost deportaţi în Siberia, fiindu-le confiscată averea pe care o deţineau în satul Tîrnova raionul Edineţ. Menţionează reclamanta că ulterior au fost reabilitaţi, fapt ce îl confirmă prin certificatul nr. 12 (13) – 3113/90 din 28 mai 2003. Din toţi cei deportaţi în prezent în viaţă a rămas doar ea. Susţine că s-a adresat către pîrît cu cerere în vederea restituirii valorii averii confiscate, însă prin hotărîrea nr. 12/6 din 19 februarie 2010 cererea i-a fost respinsă. Mai indică reclamanta că conform actului de înscriere a averii confiscate din 27 noiembrie 2009, autentificat la Primăria sat.

Tîrnova se atestă că au fost confiscate bunuri şi anume: casă, sarai, o bovină, un viţel, 10 ovine, 2 porcine, un cal, căruţă, plug, boroană, 30 găini, 15 raţe, 20 gîşte, 6 perne, 3 cearşafuri, un pat din lemn, sofcă din lemn 2, ladă, 3 tone de porumb, 500 kg de floarea soarelui, 2 tone de grîu, 500 kg de orz, 400 kg de secară şi 100 kg de fasole, iar în total avere în sumă de 98130 lei. Consideră că această avere a fost folosită de stat mai mult de 60 ani, astfel a pierdut venitul ratat pe care îl estimează la suma de 300000 lei. Solicită reclamanta, a încasa din contul Consiliului raional Edineţ în beneficiul ei compensaţia bănească pentru averea confiscată în sumă de 98130 lei, venitul ratat în sumă de 300 000 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2010 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 februarie 2011 a fost respins apelul declarat de către Parascovia Mancuş şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 13 iulie 2011 s-a admis recursul declarat de Mancuş Parascovia, s-a casat integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 februarie 2011 şi hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2010, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă, în alt complet de judecători. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2011 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată a Parascoviei Mancuş, fiind dispusă încasarea din contul Consiliului raional Edineţ în beneficiul Parascoviei Mancuş a compensaţiei băneşti pentru averea confiscată ilegal în mărime de 90 320 lei.

În rest cerinţele s-au respins ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 mai 2012 s-a admis apelul declarat de Consiliul raional Edineţ, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2011 şi s-a emis o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii, prin care s-a dispus de a încasa din contul Consiliului raional Edineţ în beneficiul Parascoviei Mancuş valoarea averii confiscate în urma represiunilor politice în sumă de 87 590 lei. În rest acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 decembrie 2012 s-a admis recursul declarat de Consiliul raional Edineţ, a fost casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 mai 2012 pricina transmisă spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 iunie 2013 a fost admis apelul declarat de Consiliul raional Edineţ, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 28 octombrie 2011 şi s-a emis o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii, prin care s-a dispus de a încasa din contul Consiliului raional Edineţ în beneficiul Parascoviei Mancuş valoarea averii confiscate în urma represiunilor politice în sumă de 87 590 lei. În rest acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată. La 02 septembrie 2013 Consiliul raional Edineţ a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul Consiliul raional Edineţ a invocat că instanţa de apel la emiterea deciziei nu a luat în consideraţie prevederile pct. 9 al regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitare de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice precum şi achitarea compensaţiilor în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice. În special, s-a invocat că au fost ignorate prevederile art. 12 a Legii 1225 din 08 august 1992 privind reabilitarea represiunilor politice, iar evaluarea bunurilor a fost efectuată cu încălcarea legislaţiei. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul raional Edineţ ca inadmisibile. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursule declarat de Consiliul raional Edineţ se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă