2ra-2785/14 — Încasarea prejudiciului material cauzat în urma represiunilor politice

Prima instanță: Judecătoria Edineţ Dosarul nr. 2ra-2785/14 Judecător: E. Pşeniţa Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: A. Gheorghieş, N. Chircu, I. Talpa ÎNCHEIERE 16 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Mihai Poalelungi Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul raional Edineţ, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ursu Mina împotriva Direcţiei Generală Finanţe a Consiliului raional Edineţ privind încasarea prejudiciului material cauzat în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 29 mai 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 01 iulie 2009, fiind emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 09 iunie 2009, Ursu Mina s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către Direcţia Generală Finanţe a Consiliului raional Edineţ cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 386 000 lei, cauzat în urma represiunilor politice.

În motivarea acţiunii a indicat, că în anul 1945, tatăl său Ursu Semion şi mama sa Ursu Maria au fost supuşi represiunilor politice pe motive religioase. Acasă, în satul Feteşti raionul Edineţ, reclamantul Ursu Mina a rămas să locuiască cu cei doi fraţi ai săi Ursu Ilarion şi Ursu Raisa. În vara anului 1951 toţi trei fraţi au fost deportaţi pe motive religioase în Rusia, regiunea Tomsc, unde s-au aflat pînă în anul 1963. După ce s-au întors au aflat că gospodăria părinţilor săi şi toate bunurile materiale ce le-a aparţinut au fost confiscate, naţionalizate şi ulterior folosite în interesele statului. Conform certificatului de arhivă Edineţ, documentelor fondului arhivistic al primăriei Feteşti, şi în registrele de evidenţă a gospodăriilor pe satul Feteşti pentru anii 1947-1949 şi în contul personal nr. 2, capul familiei Ursu Mina, este inscripţia că au fost ridicaţi Ursu Mina – capul familiei, Ursu Ilarion – frate, Ursu Raisa – soră.

În acleaşi certificat a fost indicat averea ce le-a aparţinut cu drept de proprietate în anul 1947-1949, însă acest act nu s-a păstrat sau nici nu a fost întocmit de autorităţi. Conform adeverinţei Procuraturii Generale a Republicii Moldova din 29 ianuarie 1990, ei au fost reabilitaţi. Prin hotărîrea nr. 4/1-2 din 13 martie 2008 comisia pentru examinarea cererilor privind restituirea valorii averii confiscate a Consiliului raional Edineţ a fost respinsă cererea sa privind restituirea pagubei cauzate prin deportare ilegală, deoarece prin documentele prezentate nu se confirmă confiscarea averii ci doar existenţa ei în posesia familiei Ursu. La 20 martie 2009 Agenţia „Naxin” din Bălţi a evaluat gospodăria ce le-a aparţinut, la suma de 386 000 lei.

Solicită reclamantul, admiterea acţiunii cu încasarea prejudiciului material în sumă de 386 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 01 iulie 2009 acţiunea a fost respinsă (f.d. 37-39). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 mai 2010 a fost admis apelul declarat de Ursu Mina, casată hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 01 iulie 2009 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea s-a admis integral. S-a încasat din contul Consiliului raional Edineţ în folosul lui Ursu Mina suma de 386 000 lei cu titlu de despăgubiri materiale cauzate în urma represiunilor politice (f.d. 68- 69). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 octombrie 2010 a fost admis recursul declarat de Consiliul raional Edineţ, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 mai 2010, cauza fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători (f.d.

87-90). După rejudecarea cauzei, prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 aprilie 2011 a fost respins apelul declarat de Ursu Mina şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 01 iulie 2009 (f.d. 105-107). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 noiembrie 2011 a fost admis recursul declarat de Ursu Mina, casată integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 aprilie 2011 cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători (f.d. 121-125). După rejudecarea cauzei, prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 mai 2014 a fost admis apelul declarat de Ursu Mina, casată hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 01 iulie 2009 şi emisă o nouă hotărîre, prin care s-a admis acţiunea, s-a încasat de Consiliul raional Edineţ prin intermediul Direcţiei Finanţe Edineţ prejudiciul material cauzat în urma represiunilor politice în sumă de 386 000 lei (f.d.

221-227). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 16 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, reprezentantul Consiliului raional Edineţ Timotin Natalia (în baza procurii, specialist principal în Serviciul Juridic) a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și anume, menţionează recurentul că legislaţia naţională prevede că este important a determina şi dovedi faptul confiscării bunurilor, ceea ce în lipsa unor acte doveditoare este imposibil. La 28 august 2014, Ursu Mina a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil.

Examinînd argumentele recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Consiliul raional Edineţ nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul raional Edineţ ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Consiliul raional Edineţ se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă