2ra-3331/13 — Partajarea lotului de pămînt

prima instanţă: N. Costin dosarul nr. 2ra-3331/13 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Elena Loscutova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Starikova împotriva Elenei Loskutova cu privire la partajarea lotului de pământ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Elena Loskutova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 04 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 01 martie 2011 Starikova Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Loskutova cu privire la partajarea lotului de pământ.

În motivarea acţiunii a indicat că deţine 1/6 cotă-parte din lotul de pământ a căsuţei de vară din mun. Chişinău, or. Codru, Gospodăria Pomicolă ,,Rodniciok”, restul bunului aparţinând surorii sale, pîtei Elena Loskutova. Indică că încercările de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă în vederea partajării bunului dat, au rămas fără sorţ de izbândă, pârâta gestionând bunurile de una singură în întregime. Susţine că comparativ cu partea pe care o deţine sora ei din imobilul dat, cota sa este foarte mică, motiv din care i-a propus pârâtei să-i achite contravaloarea 1/6 cotă parte pe care o deţine, însă ultima a refuzat. De asemenea indică că este imposibilă utilizarea proprietăţii în comun, precum este imposibilă şi împărţirea în natură a bunului.

Solicită împărţirea lotului de pământ şi a căsuţei de vară din mun. Chişinău, or. Codru, Gospodăria Pomicolă ,,Rodniciok”, lotul nr. 35 în conformitate cu cotele părţi 1/6 şi 5/6, cu atribuirea lotului de pământ şi căsuţei de vară integral în proprietatea pârâtei Loscutova Elena şi încasarea în beneficiul său a costului a 1/6 cotă-parte care-i aparţine cu drept de proprietate. Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 04 februarie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind partajat sectorul de teren nr. 35 din Gospodăria Pomicolă ,,Rodniciok”, 1 or. Codru mun. Chişinău reieşind din cotele părţi ale imobilului aflate în proprietate şi anume Valentinei Starikova 1/6 cotă parte şi Elenei Loskutova 5/6 cotă parte, transmis în proprietatea Elenei Loskutova cota parte de 1/6 ce i-a revenit Valentinei Starikova, cu încasarea din contul Elenei Loskutova în beneficiul Valentinei Starikova contravaloarea a 1/6 cotă parte în sultă bănească în mărime de 56667 lei.

Tot prin aceeaşi a hotărâre a fost încasat din contul Elenei Loskutova în beneficiul Valentinei Starikova cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 2511 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Loscutova Elena şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 26 iulie 2013 Loskutova Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâre de respingere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti considerându-le ilegale şi neîntemeiate.

Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 362 alin. (2) Cod civil, potrivit căruia dacă bunul proprietate comună pe cote părţi este indivizibil ori nu este partajabil în natură, împărţirea se face prin: atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai multor coproprietari, la cererea lor, vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei. Afirmă că în cazurile în care bunul proprietate comună pe cote părţi este divizibil, împărţirea se face în natură, la împărţirea în natură urmând a se ţine cont de mărimea cotei-părţi ce aparţine fiecărui proprietar.

Menţionează, însă că la materialele cauzei nu a fost administrate probe, care ar confirma că bunurile proprietate comună sunt indivizibile ori nu sunt partajabile, astfel concluziile instanţelor inferioare referitoare la indivizibilitatea bunurilor fiind lipsite de suport probatoriu. Mai indică că dacă bunul comun este indivizibil ori nu este comod partajabil, el poate fi atribuit în proprietatea exclusivă a unuia din coproprietari. O asemenea atribuire poate fi făcută doar cu acordul coproprietarilor. Acel coproprietar, care va deveni proprietar exclusiv al bunului, va fi ţinut la plata unei sulte celorlalţi coproprietari. Insistă că şi-a exprimat dezacordul în vederea atribuirii bunurilor în proprietatea sa exclusivă, cu achitarea unei sulte, fapt însă care a fost ignorat de către instanţele judecătoreşti.

La fel, apreciază drept nejustificată sulta la care a fost obligată de către instanţele inferioare, or, instanţele de judecată au lăsat fără apreciere valoarea de evidenţă cadastrală a bunului, informaţie care lipseşte la materialele cauzei, deşi are caracter oficial. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentei la 17 iunie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 95). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 26 iulie 2013 în termen.

2 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva Valentinei Loscutova, Staricova Valentina a solicitat împărţirea lotului de pământ şi a căsuţei de vară situate în mun. Chişinău, or. Codru, Întovărăşirea Pomicolă ,,Rodniciok”, sectorul nr. 35 în conformitate cu cotele părţi 1/6 şi 5/6, cu atribuirea lotului de pământ şi căsuţei de vară integral în proprietatea pârâtei Loscutova Elena şi încasarea în beneficiul său a costului a 1/6 cotă-parte care îi aparţine cu drept de proprietate.

În susţinerea cerinţelor sale Staricova Valentina a invocat prevederile art. art. 1571, art. 347, art. 361 alin(2) Cod civil, în acest sens invocând că cota-parte care îi aparţine cu drept de proprietate în comparaţie cu cota-parte a recurentei este relativ mai mică, motiv din care a propus ultimei să-i plătească o compensaţie bănească echitabilă însă i-a fost refuzat, iar folosirea proprietăţii în comun, de asemenea, este imposibilă, deoarece bunul imobil în litigiu nu poate fi partajat în natură. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiuni şi admiterii acesteia, dispunînd partajarea sectorul de teren nr. 35 din Gospodăria Pomicolă ,,Rodniciok”, or.

Codru mun. Chişinău reieşind din cotele părţi ale imobilului aflate în proprietate şi anume Valentinei Starikova 1/6 cotă parte şi Elenei Loskutova 5/6 cotă parte, transmis în proprietatea Elenei Loskutova cota parte de 1/6 ce i-a revenit Valentinei Starikova, cu încasarea din contul Elenei Loskutova în beneficiul Valentinei Starikova contravaloarea a 1/6 cotă parte în sultă bănească în mărime de 56667 lei, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

La adoptarea hotărârii, în susţinerea concluziilor sale, prima instanţă, cu referire la prevederile art. 361 alin.(2) Cod civil, a concluzionat că deoarece părţile nu au putut ajunge la un numitor comun privind administrarea şi folosirea averii succesorale, iar din bunul succesoral nu este posibil de a diviza 1/6 cotă-parte ce-i revine intimatei, Elenei Loscutova urmează a fi transmisă în proprietate cota parte de 1/6 ce i-a revenit Valentinei Staricova, cu încasarea de la prima în beneficiul ultimei contravaloare 1/6 cota-parte în sultă bănească. Judecând apelul declarat de către Loscutova Elena, instanţa de apel a găsit necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a conchis că la caz nu au fost prezentate probe care ar demonstra că bunurile litigioase ar avea un preţ estimativ mai mic decît cel indicat în hotărîrea contestată, prin urmare, nefiind confirmat că costul la care au fost evaluate bunurile este nejustificat de mare.

3 La caz, instanţa de recurs constată, însă, decizia instanţei de apel este una nemotivată, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul existent la dosar, precum şi normelor de drept ce reglementează acest aspect, fapt ce contravine prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod selectiv la unele constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză. În situaţia dată, reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs consideră că la judecarea cauzei era necesară verificarea legalităţii hotărârii primei instanţe, cât şi obiectului litigiului atât în baza argumentelor invocate de apelantă, cât şi conform cadrului legal ce guvernează raportul juridic supus judecării.

Mai mult, se constată că instanţa de apel a adoptat decizia de respingere a apelului declarat de către Elena Loscutova fără a se pronunţa asupra argumentelor formulate în cererea de apel. Astfel, unul din motivele invocate în cerere de apel, la care a insistat Elena Loscutova a fost faptul că lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,0626 ha cît şi casa de vară amplasate în ÎP „Rodnicioc”, or. Codru, mun. Chişinău, pot fi partajate în natură, iar, Staricova Valentina poate real să se folosească de 1/6 cotă-parte care îi aparţine. Pe când aceste circumstanţe au fost lăsate fără apreciere şi analiza cuvenită de către instanţa de apel.

Or, pentru verificarea argumentul apelantei invocate în acest sens, cît şi pentru soluţionarea legală şi justă a litigiului instant urma să ţină seama de prevederile art. 148 CPC, care stipulează că, pentru elucidarea unor aspecte care cer cunoştinţe speciale, judecătorul sau instanţa dispune efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu şi să dispună numirea unei expertize tehnice. Mai mult că la caz nu a fost stabilit cu certitudine că bunul în litigiu este indivizibil sau nu este comod partajabil, pe cînd, din sensul dispoziţiilor art. 361 alin.(2) Cod civil, care au fost invocate de către Staricova Valentina întru justificarea pretenţiilor formulate în acţiune, este de înţeles că, dacă este indivizibil ori nu este comod partajabil, bunul comun poate fi atribuit în proprietatea exclusivă a unuia dintre 4 coproprietari, însă cu acordul coproprietarilor.

În consecinţă în să la materialele cauzei un asemenea acord a recurentei lipseşte, dimpotrivă, ultima şi-a exprimat dezacordul cu atribuirea în proprietatea sa a cotei-părţi de 1/6 ce-i aparţine intimatei în schimbul unei sulte, invocînd în acest sens lipsa surselor financiare. La fel a rămas fără apreciere şi analiză cuvenită de către instanţa de apel şi susţinerile Elenei Loscutova cu referire la faptul că prima instanţă a dispus încasarea din contul ultimei în beneficiul Valentinei Staricova contravaloarea a 1/6 cătă-parte în sultă bănească în mărime de 56667 lei, reţinînd în acest sens certificatul eliberat de Birja Imobiliară Lara, care are un caracter informaţional despre valoarea bunurilor şi nu poate fi pus la baza hotărîrii judecătoreşti.

Astfel, actele menţionate constituie probe materiale, care trebuie apreciate şi examinate în ansamblu cu alte probe din dosar, conform dispoziţiilor art. 130 alin. (1) şi (2) CPC, însă care au fost neglijate de instanţa de apel, cum de altfel şi argumentele invocate în apel au fost lăsate fără apreciere, fapt ce indică la încălcarea dispoziţiilor aliniatului (5) al art. 373 CPC, care direct stipulează că instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. În concluzie, instanţa de recurs reţine că cele descrise incontestabil indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, ce guvernează raportul juridic în litigiu.

În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt şi de drept, care, este diferită de la caz la caz. Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele arătate mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie 5 decide: Se admite recursul declarat de către Loscutova Elena. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Staricova împotriva Elenei Loscutova cu privire la partajarea lotului de pământ, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 6