3ra-1462/13 — Recunoaşterea ilegalităţii refuzului, obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: S.Lazari dosarul nr.3ra-1462/13 instanţa de apel: I.Cimpoi, M.Guzun, A.Pahopol DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Sîrcu Iulia Judecătorii Vera Macinskaia, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de Lesnic-Răscoală Lilian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lesnic-Răscoală Lilian împotriva întreprinderii mixte „Orange Moldova” societate pe acţiuni privind recunoaşterea ilegalităţii refuzului, obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013, prin care a fost admis respins apelul declarat de către Lesnic-Răscoală Lilian şi admis apelul declarat de către întreprinderea mixtă „Orange Moldova” societate pe acţiuni, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 14 noiembrie 2012, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 07 septembrie 2012 Lesnic-Răscoală Lilian a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Orange Moldova” SA privind recunoaşterea ilegalităţii refuzului, obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că este beneficiar al serviciilor prestate de ÎM „Orange Moldova” SA, în baza contractului nr.V 006964 din 03 aprilie 2004 şi posesor al numărului de telefon 069180509. La 22 august 2012 s-a adresat pîrîtului cu cererea nr.4528, prin care a solicitat eliberarea descifrărilor apelurilor, inclusiv şi a celor anonime, intrate pe numărul lui personal pentru perioada de la 01 mai 2012 pînă la 15 mai 2012. ÎM „Orange Moldova” SA prin răspunsul nr. 4776 din 05 septembrie 2012 i-a refuzat satisfacerea cererii.

1 Consideră reclamantul că, este în drept de a solicita astfel de informaţie de la ÎM „Orange Moldova” SA, în calitate de furnizor sau posesor de informaţii, în temeiul art. 5 alin. (1) lit.c) al Legii privind accesul la informaţie şi art. 34 al Constituţiei Republicii Moldova. În urma acţiunilor pîrîtului i-a fost îngrădit dreptul de acces la informaţie şi lezate drepturile sale personal nepartrimoniale, fiindu-i cauzat prejudiciu moral. Solicită reclamantul, recunoaşterea ilegal refuzul ÎM „Orange Moldova” SA de a-i furniza informaţia solicitată, obligarea ÎM „Orange Moldova” SA să-i furnizeze informaţia solicitată prin cererea nr.4528 din 22 august 2012, încasarea prejudiciului moral în mărime de 300 000 lei şi cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă în parte, fiind recunoscut ilegalităţii refuzului ÎM „Orange Moldova” SA de a furniza lui Lesnic-Răscoală Lilian informaţia solicitată, cu obligarea ÎM „Orange Moldova” SA, în termen de 20 de zile lucrătoare din momentul devenirii hotărîrii date definitive şi irevocabile, să comunice lui Lesnic- Răscoală Lilian numerele şi descifrările apelurilor telefonice de intrare-ieşire, la telefonul mobil cu nr.069180509, deţinut în baza contractului nr. V 006964 din 03 aprilie 2004, pentru perioada 01-15 mai 2012. S-a încasat de la ÎM „Orange Moldova” SA în beneficiul lui Lesnic-Răscoală Lilian cheltuielile de judecată în mărime de 20 000 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei.

În rest, pretenţiile privind repararea prejudiciului moral au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013 a fost respins apelul declarat de Lesnic-Răscoală Lilian şi admis apelul declarat de către ÎM „Orange Moldova” SA, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 noiembrie 2012, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 27 mai 2013 Lesnic-Răscoală Lilian a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea respingerii pretenţiei privind repararea prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri privind încasarea de la ÎM „Orange Moldova” SA a prejudiciului moral în mărime de 300 000 lei.

În susţinerea recursului s-a invocat că, concluziile instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Astfel, menţionează că, instanţa de apel aplicînd eronat prevederile Legii privind protecţia datelor cu caracter personal, neîntemeiat a ajuns la concluzia că numerele de telefon fac parte din categoria de date cu caracter personal şi are accesibilitate limitată, deoarece prin efectuarea apelului subiectul afişează numărul de telefon şi respectiv în mod tacit îşi exprimă consimţămîntul său la divulgarea acestuia. 2 La fel indică că, instanţa de apel a ignorat decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2010, emisă în urma examinării pricinii similare între aceleaşi părţi, fapt ce a dus la lezarea dreptului la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 2 aprilie 2013. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Judecînd recursul declarat de către Lesnic-Răscoală Lilian împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimatul ÎM „Orange Moldova” SA, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea instanţei de fond din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Conform art. 34 alin. (1) şi (2) din Constituţia Republicii Moldova, dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi ingrădit. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Conform art. 4 alin. (1), 5 lit. a) din Legea nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, oricine, în condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale.

Furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sunt persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale. Conform art. 8 al Legii nr. 982 din 11 mai 2000, informaţia cu caracter personal face parte din categoria informaţiei oficiale cu accesibilitate limitată şi constă din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror dezvăluire ar constitui o violare a vieţii private, intime şi familiale.

Accesul la informaţia cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal. Potrivit art. 10 din aceiaşi lege, persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie. Dreptul persoanei de a avea acces la informaţii, inclusiv la informaţiile cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decît în 3 condiţiile legii. Orice persoană care solicită acces la informaţii în conformitate cu prezenta lege este absolvită de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate. Conform art. 11 al.

(1) din Legea privind accesul la informaţie, furnizorul de informaţii, în conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public şi asupra problemelor de interes personal; să garanteze liberul acces la informaţie. Conform art. 21 al. (3) lit. d) din Legea privind accesul la informaţie, persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim poate ataca orice acţiune sau inacţiune a persoanei responsabile pentru primirea şi examinarea cererilor de acces la informaţii, dar în special cu privire la neprezentarea sau prezentarea necorespunzătoare a informaţiilor solicitate.

Din materialele cauzei s-a constatat, că la 22 august 2012 Lesnic-Răscoală Lilian s-a adresat către ÎM „Orange Moldova” SA cu cererea nr.4528 prin care a solicitat eliberarea descifrărilor apelurilor, inclusiv şi a celor anonime, intrate pe numărul lui personal 069180509 pentru perioada de la 01 mai 2012 pînă la 15 mai 2012 (f.d. 10). Prin răspunsul nr. 4776 din 05 septembrie 2012 ÎM „Orange Moldova” SA a refuzat eliberarea informaţiei solicitate din motiv că, conform art. 5 al Legii nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, numărul telefonului apelantului constituie informaţie cu caracter personal, respectiv fără acordul persoanei ce deţine numărul în cauză, operatorul nu poate divulga această informaţie terţelor persoane (f.d.

9). În circumstanţele relevate şi conform normelor de drept material enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că prima instanţă corect a ajuns la concluzia că ÎM „Orange Moldova” SA nefondat a refuzat eliberarea informaţiei solicitate de recurent prin cererea din 22 august 2012. Or, obţinerea acestei informaţii constituie un drept al recurentului prevăzut de normele indicate care urmează a fi respectat şi accesul la care nu poate fi îngrădit. De asemenea, Colegiul remarcă că conform art.10 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

În astfel de circumstanţe se atestă corectitudinea hotărîrii instanţei de fond cu privire la obligarea ÎM „Orange Moldova” SA să comunice lui Lesnic-Răscoală Lilian numerele şi descifrările apelurilor telefonice de intrare-ieşire, la telefonul 4 mobil cu nr.069180509, deţinut în baza contractului nr. V 006964 din 03 aprilie 2004, pentru perioada 01-15 mai 2012. Totodată, Colegiul consideră că instanţa de apel greşit a ajuns la concluzia că informaţia solicitată de recurent face parte din categoria obişnuită a datelor cu caracter personal şi cade sub incidenţa Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal şi poate fi eliberată doar cu consimţămîntul subiectului acestor date.

În acest sens, Colegiul menţionează că reieşind din prevederile art.7 al Legii privind accesul la informaţie şi art.10 paragraful 2 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, restrîngerea dreptului de acces liber la informaţiile oficiale poate avea loc doar dacă sunt întrunite următoarele exigenţe în privinţa acestei restrîngeri, exigenţe care s-au cristalizat şi constituit într-o constant cu reflectare juridică internă şi internaţională, denumită regula “triplului test”: a) limitarea este prevăzută de lege, b) protejează un interes legitim, c) să fie necesară într-o societate democratică. Prin urmare, limitarea accesului la informaţiile oficiale constituie o derogare cu totul excepţională de la principiul liberului acces la categoria respectivă de informaţii.

La caz, însă furnizorul de informaţie ÎM „Orange Moldova” SA nu a demonstrat că sunt întrunite elementele enunţate în privinţa restricţiei aplicate, respectiv instanţa de fond întemeiat a considerat că argumentele invocate sunt neconvingătoare şi impertinente şi lipseşte temei legal pentru îngrădirea accesului, furnizorul fiind obligat de a elibera informaţia solicitată de către recurent.

De asemenea întru argumentarea concluziei instanţa de recurs menţionează că reieşind din conţinutul răspunsului explicativ a Direcţiei Juridice a Aparatului Parlamentului RM nr.359 din 13 iulie 2010, deşi numărul de telefon este o informaţie prin intermediul căruia poate fi identificată persoana, fapt care întruneşte condiţiile pentru a proteja confidenţialitatea acestei informaţii, la protejarea datelor cu caracter personal urmează să se ţină cont de întinderea dreptului protejat, ca acesta să fie proporţional cu ocrotirea persoanei şi să nu admită încălcarea drepturilor unei alte persoane. Cu atît mai mult nu poate fi protejată identitatea persoanei, care devine parte a unui raport juridic bilateral, cei aflaţi în raporturi de comunicare telefonică nu li se poate proteja identitatea lor în raport cu celălalt, protejarea în acest caz se face doar în raport cu terţii (f.d.11-12).

Nu pot fi reţinute nici argumentele intimatului expuse în susţinerea poziţiei că informaţia solicitată de intimat nu poate fi eliberată fără acordul apelantului, care deţine numărul în cauză, deoarece prin apelul primit care afişează numărul de telefon, se prezumă că persoana şi-a exprimat consimţământul său la divulgarea 5 numărului, motiv pentru care, furnizorul nu poate refuza în eliberarea ulterioară a acestor date. Totodată, Colegiul va reţine întemeiată concluzia instanţei de fond privind respingerea pretenţiei lui Lesnic-Răscoală Lilian privind încasarea de la ÎM „Orange Moldova” SA a prejudiciului moral în mărime de 300 000 lei, or, constatarea violării normelor de drept şi recunoaşterea dreptului prevăzut de lege, constituie prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral eventual suferit de recurent.

În susţinerea acestei opinii, instanţa de recurs invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20.04.2004, în cauza Amihalachioaie împotriva Republicii Moldova. Reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţa de fond, care a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Lesnic-Răscoală Lilian, a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea instanţei de fond. În conformitate cu art. 445 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de Lesnic-Răscoală Lilian.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lesnic-Răscoală Lilian împotriva întreprinderii mixte „Orange Moldova” societate pe acţiuni privind recunoaşterea ilegalităţii refuzului, obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Valentina Clevadî 6