2ra-3452/13 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: E. Silivestru dosarul nr. 2ra-3452/13 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, T. Pelin ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Inspectoratul de Poliţie Botanica al Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău a Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Iurie Manjulo în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurie Manjulo împotriva Comisariatului de Poliţie Botanica al Comisariatului General de Poliţie municipiul Chişinău şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Iurie Manjulo şi Comisariatul de Poliţie Botanica şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 martie 2013, prin care a fost admisă parţial acţiunea constată: La 27 iunie 2011, Iurie Manjulo a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisariatului de Poliţie Botanica al CGP mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 19 octombrie 2007 el a fost bătut de către vecinul său Anatolie Burciu, fiindu-i cauzate leziuni corporale de gravitate uşoară, conform raportului de examinare medico-legală nr. 5679 din 19 octombrie 2007 şi nr. 248D din 05 februarie 2008. Menţionează că dovadă suplimentară a faptului că el a fost maltratat constituie adresarea lui în Secţia Traumatologie a Spitalului de Urgenţă din 19 octombrie 2007 (conform certificatului nr. 87222) şi tratamentul ambulatoriu la neuropatolog.

Afirmă că în legătură cu evenimentele produse s-a tratat staţionar la spitalul municipal nr. 2 „Sf-Arhanghel Mihail” (conform extrasului nr. 692/119). Susţine că în legătură cu incidentul produs, toţi au fost transportaţi la sectorul de poliţie Botanica pentru instrumentarea cazului, unde au dat explicaţii colaboratorului de poliţie Vladimir Bucă. Mai indică că pe faptul cauzării lui a leziunilor corporale a fost intentat dosar administrativ în baza art. 47/1 alin. (1) CCA, iar la 16 noiembrie 2007 de către Judecătoria Botanica mun. Chişinău a fost emisă decizia, prin care el a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei administrative prevăzute de art. 47/1 alin. (1) CCA, care a fost contestată de către el şi drept urmare Curtea de Apel a dispus remiterea cauzei la o nouă reexaminare în prima instanţă, unde dosarul administrativ a fost separat.

La fel, menţionează că la 27 iunie 2008 Judecătoria Botanica a dispus clasarea procedurii administrative în privinţa lui. Totodată, examinarea dosarului referitor la cauzarea lui a leziunilor corporale de către vecinul Anatolie Burciu a fost examinat separat. Invocă că în una din şedinţele de judecată Anatolie Burciu a prezentat instanţei de judecată certificatul sub nr. 569 din 29 februarie 2008, eliberat de Spitalul Republican de Psihiatrie la interpelarea colaboratorului de politie al CPS Botanica - Vladimir Bucă, explicând că acest certificat i-a fost eliberat lui la mână de către colaboratorul de poliţie al CPS Botanica.

Consideră că colaboratorul de poliţie contrar prevederilor Legii cu privire la poliţie, art. 12 pct. 1 din Legea privind drepturile şi responsabilităţile pacientului din 27 octombrie 2005, încălcând în mod grav caracterul confidenţial al informaţiei personale cu privire la starea sănătăţii lui mintale, de care dispunea ca urmare a recepţionării răspunsului sub nr. 569 din 29 februarie 2009 de Spitalul Republican de Psihiatrie, în mod ilegal a transmis această informaţie vecinului său Anatolie Burciu, cu care sunt în relaţii ostiile şi părţi opuse pe dosar contravenţional.

Afirmă că instanţa de judecată a anexat la materialele dosarului certificatul nominalizat prezentat de către Anatol Burciu şi a emis decizia de achitare a ultimului în contravenţia incriminată pe motiv că acesta ar fi acţionat în stare de legitimă apărare motivând aceasta prin faptul că de către Anatolie Burciu s-a prezentat certificatul nr. 569 din 29 februarie 2008 eliberat de Spitalul Clinic Republican de Psihiatrie la interpelarea colaboratorului de poliţie al CPS Botanica - Vladimir Bucă. Susţine că altă probă care ar sta la baza achitării pe faptul contravenţiei comise de Anatolie Burciu nu există, deoarece ultimul într-adevăr l-a maltratat,pe când instanţa de judecată l-a considerat psihic bolnav pe el, însă pe Anatolie Burciu l-a considerat că s-a aflat în stare de legitimă apărare.

Invocă că Vladimir Bucă activând în calitate de colaborator de poliţie al CPS Botanica a încălcat un şir de prevederi legale, a încălcat atribuţiile sale de serviciu, şi-a permis să abuzeze de atribuţiile sale de serviciu, eliberând informaţie cu caracter confidenţial unei persoane terţe cu care se află în relaţii ostile şi sunt oponenţi pe dosar contravenţional. De asemenea, indică că colaboratorul de poliţie al CPS Botanica deja nu mai avea nici o atribuţie faţă de dosarul contravenţional aflat deja pe rol la Judecătoria Botanica mun. Chişinău, iar conform alin. (4) lit. c) din Legea menţionată fără de acordul pacientului poate fi solicitată informaţia confidenţială despre starea sănătăţii pacientului la solicitarea motivată a organului de urmărire penală, a instanţei judecătoreşti în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau a procesului judiciar, în conformitate cu legislaţia.

Astfel, consideră că colaboratorul de poliţie al CPS Botanica nu a fost în drept să solicite informaţie cu caracter confidenţial cu privire la starea sănătăţii psihice şi mintale a lui, deoarece o asemenea interpelare o putea face instanţa de judecată. Consideră că din prevederile art. 9 a Legii privind sănătatea mentală nr. 1402 din 16 decembrie 1997, rezultă cu certitudine că informaţia acordată de către colaboratorul de poliţie al CPS Botanica unei persoane civile, constituie secret medical apărat de lege şi nu este o informaţie publică, pasibilă de a fi repartizată tuturor doritorilor.

La fel, menţionează că art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea privind accesul la informaţie prevede expres că accesul la informaţii oficiale, inclusiv medicale nu poate fi îngrădit, cu excepţia informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţie, accesul la care poate fi admis numai cu respectarea prevederilor art. 8 din prezenta lege. Afirmă că drept urmare a acţiunilor ilegale ale elaboratorului de poliţie al CPS Botanica i-au fost cauzate suferinţe morale enorme, deoarece oponentul lui procesual - Anatolie Burciu şi familia posedând informaţia despre el referitor la faptul că s-a tratat în Spitalul Republican de Psihiatrie, cunoscând diagnosticul stabilit, deja are un temei în plus de a-şi bate joc de el, de a-i leza onoarea şi demnitatea.

Indică că înainte de a se produce acest fapt, familia lui Anatol Burciu şi el personal cu regularitate îl înjoseau şi înjurau, îl atacau verbal. În prezent trăieşte clipe de coşmar zilnic, deoarece de fiecare dată dând ochii cu cineva din familia lui Anatolie Burciu îl mai numesc psihic-bolnav şi îl înjosesc. Solicită încasarea din contul Comisariatului de Poliţie al sectorului Botanica în beneficiul său cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 50000 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 5000 lei şi a taxei de stat. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din19 ianuarie 2012 a fost admisă cererea lui Iurie Manjulo cu privire la atragerea în proces a Ministerului Finanţelor al RM în calitatea de copârât.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din25 ianuarie 2012 a fost admisă cererea lui Iurie Manjulo, reprezentat de către avocatul Maxim Belinschi, cu privire la atragerea în proces a lui Vladimir Bucă în calitatea de intervenient accesoriu. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 martie 2013 a fost admisă parţial acţiunea, încasat de la Comisariatul de Poliţie sect. Botanica mun. Chişinău în beneficiul lui Iurie Manjulo cu titlu de prejudiciu moral suma de 3000 lei, taxa de stat în sumă de 100 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 3000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2013 au fost respinse cererile de apel depuse de către Iurie Manjulo şi Comisariatul de Poliţie Botanica al CGP mun.

Chişinău şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 14 august 2013, Inspectoratul de Poliţie Botanica al DP mun. Chişinău a IGP al MAI RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri. Susţine că decizia recurată a fost comunicată la 23 iulie 2013. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, considerând că decizia urmează a fi casată pentru neconstatarea şi elucidarea deplină a circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, şi susţinând că prima instanţă a omis să cerceteze acele circumstanţe care pot în mod determinant influenţa desfăşurarea procesului şi pe motiv că concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, şi anume din circumstanţele pricinii rezultă o soluţie, însă instanţa a pronunţat alta.

La fel, invocă dezacordul referitor la verificarea temeiniciei şi legalităţii pretenţiei intimatului cu privire la încasarea din contul IP Botanica a prejudiciului moral, menţionând că conform dispoziţiilor art. 1398, alin.(3) Cod civil, o altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege, iar conform art. 1416 alin. (1) şi (2) Cod civil, numai instanţa de judecată stabileşte felul despăgubirii în funcţie de circumstanţele cauzei şi doar ea va lua o hotărâre diferită de cererea păgubitului numai din motive întemeiate, iar la adoptarea hotărârii cu privire la repararea prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să pună la dispoziţie un bun de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate, să repare bunul pe care l-a deteriorat ori să compenseze integral prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat.

Menţionează că Vladimir Bucă este colaboratorul IP Botanica care este şi autorul ce a difuzat informaţie cu caracter personal despre intimat, fapt confirmat prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2010, prin care a fost dispusă încasarea de la Vladimir Bucă în beneficiul lui Manjulo Iurii a sumei de 3000 lei cu titlu de despăgubire morală, hotărâre menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 octombrie 2010, circumstanţe care, sunt importante pentru soluţionarea pricinii.

Susţine că conform prevederilor art. 1424 Cod civil, acţiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de 3 ani începând cu momentul în care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa prejudiciului şi persoana obligată să-l repare, iar conform art. 272 Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, iar dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Indică că art. 17 alin. (1) lit. c) al Legii contenciosului administrativ prevede că cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Menţionează că intimatul cu o cerere prealabilă în adresa MAI s-a adresat la 08 aprilie 2011, pe când acţiunea a fost înaintată în instanţa de judecată la 27 iunie 2011, astfel fiind omis termenul de prescripţie de 30 zile, prevăzut de art.17 din Legea contenciosului administrativ. Susţine că intimatul în acţiunea sa nici nu a solicitat repunerea acţiunii în termenul prevăzut de lege. Consideră că prima instanţă neîntemeiat a dispus de a încasa, repetat, suma de 3000 lei cu titlu de despăgubire morală din contul IP Botanica în beneficiul intimatului, suma dată fiind deja încasată, de la autorul difuzării informaţiei, şi anume de la colaboratorul IP Botanica Vladimir Bucă.

La 18 septembrie 2013 Iurie Manjulo a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admise integral pretenţiile de încasare de la intimat a cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei achitate avocatului Maxim Belinschi cu titlu de onorariu, iar în rest hotărârile judecătoreşti să fie menţinute. Susţine că a luat cunoştinţă de decizia motivată la 24 iulie 2013, ce se confirmă prin ştampila poştală aplicată pe plic. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârilor judecătoreşti în partea neîncasării integrale a cheltuielilor de judecată suportate, şi anume ce ţin de onorariul avocatului în sumă de 5000 lei.

Menţionează că pentru acelaşi onorariu de 5000 lei, avocatul a studiat materialele în baza cărora a fost întocmită cererea de chemare în judecată, a întocmit cererea de chemare în judecată, îi acorda consultaţie juridică pe caz, a reprezentat drepturile şi interesele lui în prima instanţă, a întocmit cererea de apel, precum a întocmit şi prezentul recurs. Afirmă că ce ţine de prima instanţă, cauza civilă s-a aflat în examinarea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din septembrie 2011, iar pe dosar au avut loc 15 şedinţe de judecată, dintre care avocatul s-a prezentat la 12 şedinţe de judecată. Susţine că de fiecare dată, avocatul suporta cheltuieli de deplasare cu propriul automobil la şedinţa de judecată.

La fel, afirmă că onorariul de 5000 lei a fost perceput oficial de avocat, fiind eliberat bon de plată, astfel suma de 5000 lei a fost supusă impozitării în anul 2012 cu 18%. În afară de aceasta avocatul lunar achită în jur de 4200 lei arenda pentru oficiu, fapt ce se atestă prin copia facturii nr. 2993din 09 septembrie 2013. Menţionează că în speţă sunt prezente nu doar cheltuieli de judecată simple, ci relaţii contractuale dintre recurent şi avocat, în baza cărora avocatul s-a obligat să-i presteze lui servicii juridice, iar el urma să-i achite onorariul. Consideră că nimeni sub nici o formă nu poate să se implice sub orice altă formă în aceste raporturi contractuale, să diminueze costul acestora după bunul său plac.

Susţine că conform art. 63 alin. (2) Legea cu privire la avocatură, mărimea onorariului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi schimbată de autorităţii publice sau de instanţa de judecată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 04 iunie 2013 a fost expediată în adresa recurenţilor la 16 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 212). Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Inspectoratul de Poliţie Botanica al DP mun. Chişinău a IGP al MAI RM şi Iurie Manjulo nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context,completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de Inspectoratul de Poliţie Botanica al DP mun. Chişinău a IGP al MAI RM şi Iurie Manjulo, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Inspectoratul de Poliţie Botanica al DP mun.

Chişinău a IGP al MAI RM şi Iurie Manjulo ca inadmisibile. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de către Inspectoratul de Poliţie Botanica al Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău a Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Iurie Manjulo se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat