2rh-298/13 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

Instanţa de fond: V. Rusu 2rh-298/13 instanţa de apel: E. Clim, M. Anton, I. Secrieru instanţa de recurs: I. Sîrcu, I. V. Clevadî, I. Corolevschi, I. Vîlcov, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Constantin Sîrcu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantin Sîrcu împotriva lui Andrei Bordei cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Constantin Sîrcu şi menţinute decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Străşeni din 13 iunie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 14 noiembrie 2011, Sîrcu Constantin a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Bordei Andrei cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii a indicat că pîrîtul este rudă cu el pe linia soţiei, cu care locuiesc în aceiaşi ogradă. Susţine că în ultimii atitudinea pîrîtului faţă de el a devenit ostilă, drept urmare, deseori apărând certuri şi ameninţări cu răfuială fizică. Menţionează că cu vre-o 10 ani în urmă a procurat personal şi a adus acasă 10 metri steri de lemne dure pentru a face focul în sobă, fiind lăsate spre păstrare în spatele casei, deoarece anterior încălzea casa cu gaz natural, iar de 3 ani nu mai are posibilitate şi este pus în situaţia de a încălzi casa cu lemne. Insistă că a construit o anexă unde erau depozitate lemnele, astfel, mutându-le pentru o perioadă unde era loc liber. De asemenea indică că având intenţia de a înstrăina lemnele date, soţia i-a interzis, argumentând că nu a avut loc partajul averii şi nu cunoaşte cui îi vor reveni.

1 Afirmă că soţia împreună cu pârâtul Bordei Andrei, au mutat lemnele în şopronul ce aparţine acestora, în acest fel deposedând-ul de acestea, fapt care în opinia reclamantului este ilegal. Menţionează că, în prezent un metru ster de lemne de specie dură coastă circa 500 lei, iar în cazul dacă pârâtul nu-i va restituie lemnele în natură, urmează să-i restituie costul acestora la momentul examinării cauzei, în total 5000 mii lei, precum şi prejudiciul moral evaluat în aceiaşi sumă - 5000 mii lei, deoarece nici după preîntâmpinările oficiale făcute de către inspectorul de sector, pârâtul nu-i restituie lemnele şi nu-i permite să se folosesc de ele. Solicită obligarea pârâtului Bordei Andrei să-i restituie 10 metri steri de lemne de specie dură sau încasarea din contul pârâtului a costului lemnelor-în mărime de 5000 mii lei şi a prejudiciului moral cauzat în sumă de 5000 mii lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 13 iunie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, a fost respins apelul declarat de Sîrcu Constantin şi menţinută hotărârea primei instanţei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013 a fost respins recursul declarat de către Sîrcu Constantin şi menţinute decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. La 21 septembrie 2013 Sîrcu Constantin a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs, a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, considerându-le neîntemeiate, iar concluziile instanţelor în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Indică că fosta soţie i-a interzis să înstrăineze bunurile litigioase, afirmând că acestea sunt proprietate comună în devălmăşie şi urmează a fi partajate prin intermediul instanţei de judecată. Afirmă că la materialele cauzei sunt administrate suficiente probe, prin care se confirmă că colaboratorii de poliţie l-au preîntâmpinat pe intimatul să nu se folosească de lemnele sale. Mai mult că pe parcursul examinării cauzei, tatăl soţiei sale a recunoscut că lemnele îi aparţin lui. În drept îşi întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art. 449 lit. a) CPC.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC al RM cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 449 lit. a) CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă. 2 În interpretarea corectă a prevederilor enunţate este de înţeles că pentru probarea temeiurilor de revizuire forţa probantă are doar sentinţa irevocabilă de condamnare, o condiţie fiind ca însăşi condamnarea să fie în legătură cu examinarea pricinii.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. a) CPC, mai mult că ultimul a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei, care nu se încadrează în temeiurile reglementate de norma citată. Or, având ca temei de revizuire a deciziei instanţei de recurs prevederile normei enunţate, revizuentul urma să facă referire la o sentinţă penală irevocabilă, prin care ar fi constatată comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă, pe când revizuentul nu a anexat la cererea de revizuire vre-o sentinţă de condamnare legată de examinarea pricinii în cauză.

Sub acest aspect, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că prin revizuirea în sensul declarat se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispoziţiilor legii naţionale, cât şi celor internaţionale. La caz, se va remarca şi faptul că, admiterea revizuirii, în circumstanţele descrise ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Distinct de cele relatate şi având în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire sunt în contradicţie cu prevederile art. 449 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

3 În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Constantin Sîrcu împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantin Sîrcu împotriva lui Andrei Bordei cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 4