2ra-1740/13 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă – V. Rusu dosarul nr. 2ra-1740/13 instanţa de apel – E. Clim, M Anton, I. Secrieru DECIZIE 14 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Sîrcu Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîrcu Constantin împotriva lui Andrei Bordei cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Sîrcu Constantin şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 13 iunie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 14 noiembrie 2011, Sîrcu Constantin a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Bordei Andrei cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii a indicat că pîrîtul este rudă cu el pe linia soţiei, cu care locuiesc în aceiaşi ogradă. Susţine că în ultimii atitudinea pîrîtului faţă de el a devenit negativă, drept urmare, deseori apărând certuri şi ameninţări cu răfuială fizică. Menţionează că cu vre-o 10 ani în urmă a procurat personal şi a adus acasă 10 metre steri de lemne dure pentru a face focul în sobă, care se păstrau în spatele casei, deoarece anterior încălzea casa cu gaz natural, iar de 3 ani nu mai are posibilitate şi trebuie să încălzească casa cu lemne. Insistă a construit o anexă unde erau depozitate lemnele, astfel, mutându-le pentru o perioadă unde era loc liber. De asemenea indică că a dorit să vândă lemnele vecinului, însă soţia nu i-a permis argumentând că nu a avut loc partajul averii şi nu cunosc cui îi vor reveni.

Afirmă că soţia împreună cu pârâtul Bordei Andrei, au mutat lemnele în şopronul ce aparţine acestora, în acest fel deposedând-ul de acestea, ceea ce consideră reclamantul că este ilegal. Menţionează că, în prezent un metru ster de lemne de specie dură costă circa 500 lei, iar în cazul dacă pârâtul nu-i va restituie lemnele în natură, urmează să-i restituie costul acestora la momentul examinării cauzei 5000 (cinci) mii. lei, precum şi prejudiciul moral evaluat în aceiaşi sumă - 5000 (cinci) mii lei, deoarece nici după preîntâmpinările oficiale făcute de către inspectorul de sector, pârâtul nu-i restituie lemnele şi nu-i permite să se folosesc de ele. Solicită obligarea pârâtul Bordei Andrei să-i restituie 10 (zece) metri steri de lemne de specie dură iar în caz contrar încasarea de la pârât costul lemnelor-în mărime de 5000 (cinci) mii lei şi încasarea de la pârâtul Bordei Andrei, prejudiciul moral cauzat în sumă de 5000(cinci) mii lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 13 iunie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, a fost respins apelul declarat de Sîrcu Constantin şi menţinută hotărîrea primei instanţei. La data de 13 martie 2013, Sîrcu Constantin a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Susţine că prima instanţă a luat în consideraţie numai declaraţiile intimatului Bordei Andrei şi a martorului Sîrcu Lilia, cu care dînsul este în relaţii ostile, care au declarat precum că lemnele în litigiu î-i aparţineau tatălui Liliei Sîrcu, care este şi socrul lui Bordei Andrei, însă careva probe în acest sens de către intimat nu au fost prezentate.

Consideră că prima instanţă incorect a apreciat declaraţiile martorilor Borta Pavel, Nicolai Gh. şi Cheptene Tudor, care de fapt, au confirmat că lemnele contravaloarea cărora se solicită, au fost aduse de el personal, dînsul avînd şi factura respectivă, că lemnele au fost mutate din ograda lui pe terenul care aparţine socrului său Cojocaru I., deoarece preconiza să construiască o bucătărie de vară. Afirmă că, în şedinţa de judecată, Sîrcu Lilia a declarat că nu ştie a cui sunt lemnele în cauză, pe cînd în hotărârea primei instanţe este indicat că ea ar fi declarat că aceste lemne aparţinea tatălui său Cojocaru I., ceia ce nu corespunde realităţii. Insistă că prima instanţă eronat a apreciat declaraţiile martorilor, iar instanţa de apel, de fapt, a susţinut argumentele primei instanţe.

Mai invocă că anterior, când intenţiona să realizeze lemnele, fosta soţia sa a fost împotriva, declarând că această întrebare poate fi soluţionată numai după partajarea averii comune în devălmăşie între ei, fapt care atestă că dînsa la fel considera că lemnele sunt a lor şi nu a tatălui ei. Susţine că a cerut instanţei interogarea încă a trei martori şi colaboratorii de poliţie Corobcean V. şi Caşparmac Aurel, care respectiv în anul 2009 şi 2011 au fost chemaţi la faţa locului şi au întocmit procese-verbale în privinţa intimatului Bordei Andrei, însă prima instanţă i-a respins demersul fără nici un motiv. Prin urmare, consideră că concluzia primei instanţe precum că dînsul nu a prezentat probe incontestabile că lemnele în litigiu î-i aparţin nu este întemeiată, astfel fiind apreciate eronat probele la examinarea cauzei în fond.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 25 ianuarie 2013 a fost expediată în adresa lui Sîrcu Constantin la 04 februarie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 62). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 13 martie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Bordei Andrei, Sîrcu Constantin a solicitat obligarea intimatului să-i restituie 10 (zece) metri steri de lemne de specie dură, iar în caz contrar încasarea de la intimat costul lemnelor-în mărime de 5000 (cinci) mii lei şi a prejudiciului moral cauzat în sumă de 5000(cinci) mii lei. Fiind investită cu judecarea apelului în cauză dată, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Astfel, la caz se constată că recurentul Sîrcu Constantin insistă asupra faptului că intimatul Bordei Andrei i-a însuşit 10 metri steri de lemne, care urmează să-i restituie în natură, sau contravaloarea acestora. Deşi prevederile art. 374 Cod civil, indică că, proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia, însă Sîrcu Constantin nu a confirmat nici printr-un act justificativ dreptul său de proprietate asupra lemnului. De altefl, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

În sensul normei enunţate, instanţa de recurs remarcă că întru demonstrarea dreptului pretins Sîrcu Constantin nu a făcut dovada faptului, precum că intimatul Bordei Andrei i-a însuşit 10 metre steri de lemne, respectiv n-a prezentat probe veridice care ar fi dovedit şi circumstanţele invocate în susţinerea pretenţiei formulate prin prisma art. 1422 Cod civil. Or, după cum corect au remarcat şi instanţele de judecată atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în cadrul examinării cauzei Sîrcu Constantin a solicitat obligarea lui Bordei Andrei să-i restituie 10 metri steri pe care ultimul i-a însuşit ilegal, sau încasarea de la acesta costul lemnelor în valoare de 5000 lei, cît şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin manifestarea de către Bordei Andrei a unui comportament ostil şi agresiv.

Însă prin actele cauzei, şi anume prin încheierea Comisariatului CRP Străşeni din 10 iunie 2011 cu privire la rezultatele verificării cererii a lui Sîrcu Constantin din 07 iunie 2011, s-a dispus încetarea verificării plîngerii depuse de ultimul, deoarece în acţiunile a lui Bordei Andrei şi Bordei Veronica lipsesc semnele constitutive ale infracţiunii (f.d. 11). Prin încheierea Comisariatului CRP Străşeni din 21 iunie 2011 cu privire la rezultatele verificării cererii a lui Sîrcu Constantin din 18 iunie 2011, s-a dispus încetarea verificării plîngerii depuse de ultimul pe faptul că Bordei Andrei îi ia lemnele fără permisiunea sa, deoarece în cazul dat este un litigiu civil (f.d.

14). Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate. De altfel şi afirmaţia recurentului că instanţa neîntemeiat i-a respins demersul cu privire la audierea în calitate de martori a colaboratorilor de poliţie Corobcean V. Şi Caşparmac Aurel nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece la materialele cauzei sînt anexate actele întocmite de ultimii în urma verificării plîngerilor depuse de Sîrcu Constantin şi Bordei Andrei, respectiv, nefiind necesar şi audierea acestora în calitate de martori.

Mai mult că aceste argumente nu denotă la caz încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Sîrcu Constantin. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Străşeni din 13 iunie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîrcu Constantin împotriva lui Andrei Bordei cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva