3ra-1185/13 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: M. Anton Dosarul nr. 3ra-1185/13 DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către banca comercială „Victoriabank” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de banca comercială „Victoriabank” societate pe acţiuni împotriva întreprinderii de stat „Cadastru”, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 05 septembrie 2012, BC „Victoriabank” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Cadastru”, privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că BC „Victoriabank” SA a acordat credit ÎM „Leopress” SRL în baza contractului de credit nr. 2715 din 16 noiembrie 2011. Creditul nominalizat a fost asigurat de către ÎM „Leopress” SRL, inclusiv şi prin constituirea ipotecii asupra bunului imobil amplasat în mun. Chişinău, str. Columna 102, ce constă din teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0.2321 ha, nr. cadastral 0100419.034 şi construcţie cu suprafaţa de 1251,7 m.p., nr. cadastral 0100419.034.01, în baza contractului de ipotecă nr. 9003 din 16 noiembrie 2011. Indică reclamantul că faptul grevării cu ipotecă a construcţiei şi a terenului în favoarea sa a fost intabulat în registrul bunurilor imobile.

Menţionează reclamanta că la examinarea curentă a datelor din registrul bunurilor imobile în format electronic, a fost constatat faptul că, în datele acestuia, la nivel de încăperi, lipseşte informaţia cu privire la grevarea încăperilor izolate cu dreptul de ipotecă în favoarea creditorului ipotecar, cu toate că acest fapt urma a fi efectuat de către organul cadastral teritorial. Astfel, prin intermediul scrisorii nr. 1479-B-12 din 09 iulie 2012, BC „Victoriabank” SA a solicitat ÎS „Cadastru” să recomande Oficiului cadastral teritorial Chişinău să efectueze înscrierile de rigoare la nivel de încăperi separate, ce ar demonstra şi ar adeveri faptul existenţei dreptului de gaj al băncii asupra încăperilor izolate şi ar preveni încălcarea intereselor legitime ale băncii.

Prin răspunsul ÎS „Cadastru” nr. 01-05/6560 din 06 august 2012, s-a comunicat că, solicitarea băncii nu poate fi admisă din considerentele că în temeiul art. 12 alin. (2) din Legea cu privire la ipotecă, înscrierea drepturilor în registrul bunurilor imobile se efectuează doar la cererea titularului de drept (în cazul dat a debitorului ipotecar sau al creditorului ipotecar) cu prezentarea actelor corespunzătoare. Totodată ÎS „Cadastru” bazându-se pe prevederile Legii cadastrului bunurilor imobile a precizat că, orice modificare a contractului de ipotecă care duce la modificarea datelor din Registrul bunurilor imobile urmează a fi autentificată notarial. Astfel, în scopul înregistrării dreptului de ipotecă asupra încăperilor izolate din cadrul construcţiei date este necesar încheierea unor acorduri adiţionale la contractul de ipotecă nr. 9003 din 16.11.2011.

Indică reclamantul că în temeiul contractului de ipotecă nr. 9003 din 16 noiembrie 2011, ÎM „Leopress” SRL a constituit ipotecă în favoarea BC „Victoriabank” SA asupra bunului imobil situat în mun.

Chişinău, str. Columna 102 ce constă din teren pentru construcţii cu suprafaţa de 0.2321 ha, nr. cadastral 0100419.034 şi construcţie cu suprafaţa de 1251,7 m.p., nr. cadastral 0100419.034.01, în scopul rambursării creditului şi a plăţilor aferente creditului acordat în baza contractului de credit nr. 2715 din 16 noiembrie 2011. Prin efectul legal şi convenţional al contractului de ipotecă nominalizat, dreptul la ipotecă se extinde şi asupra încăperilor separate ale bunului imobil, fapt stabilit în baza normelor legale şi anume, alin. (4) art. 7 al Legii cu privire la ipotecă, în temeiul căreia ipoteca se extinde asupra îmbunătăţirilor, ameliorărilor şi accesoriilor bunului imobil ipotecat, asupra oricărui bun imobil care se uneşte prin accesiune cu bunul imobil ipotecat, precum şi asupra bunurilor noi ce rezultă din transformarea bunului imobil ipotecat, dacă altfel nu este prevăzut de contract.

În acest sens, menţionează reclamantul şi prevederile contractului de ipotecă, şi anume, pct. 1.3 care stipulează că ipoteca se extinde asupra accesiunilor naturale şi artificiale, fructului, precum şi asupra bunurilor încorporate în bunul gajat sau legate de acesta prin destinaţie comună (accesorii), unităţilor interioare, care sunt necesare pentru exploatarea lui, sistemul termic interior, inclusiv instalaţia de cazane pentru încălzit, reţeaua interioară de alimentare cu apă, gaze, de canalizare cu toate dispozitivele, reţeaua electrică interioară de forţă şi de iluminare cu toată armatura de iluminat, reţele interioare telefonice şi de semnalizare, instalaţiile de ventilare cu destinaţie sanitară, contoarele de gaz, electrice, termice şi de apă, uşile, ferestrele şi alte articole de tâmplărie, pardoseală, construcţiile încorporate, etc. Mai indică reclamanta, faptul extinderii în mod automat al ipotecii asupra spaţiilor (încăperilor izolate) din cadrul construcţiei au fost constatate şi confirmate şi prin scrisoarea ÎS „Cadastru” nr. 0105/4571 din 17 iunie 2011, într-un caz similar care confirmă că ipoteca este indivizibilă şi subzistă integral asupra tuturor bunurilor imobile ipotecate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra tuturor părţilor lor, chiar dacă imobilul ipotecat sau obligaţia garantată cu ipotecă este divizibilă.

Indică reclamantul că în scrisoare se menţionează că, înregistrarea dreptului de proprietate asupra încăperii izolate putea avea loc doar cu acordul prealabil al titularului dreptului de ipotecă. 2 Prin scrisoarea nr. 2394 din 12 iunie 2012, banca şi-a exprimat acordul privind înregistrarea bunurilor imobile viitoare şi a încăperilor izolate din cadrul blocului locativ, situat în mun. Chişinău, str. Columna 102, nr. cadastral 0100419.034.01, cu condiţia menţinerii grevării cu ipotecă în folosul BC „Victoriabank” SA conform contractului de ipotecă nr. 9003 din 16 noiembrie 2011. Reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege şi anume dreptul de a beneficia de garanţiile reale constituite în favoarea sa, fiind pusă în pericol asigurarea creditului bancar acordat debitorului, iar pîrîtul nu a demonstrat temeinicia refuzului înregistrării dreptului de ipotecă.

Cere reclamantul anularea refuzului ÎS „Cadastru” de înrgistrare a dreptului de ipotecă asupra încăperilor izolate din blocul locativ, situat în mun. Chişinău, str. Columna 102, nr. cadastral 0100419.034.01; obligarea OCT Chişinău să înregistreze dreptul de potecă asupra acestor încăperi. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2013, acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 05 aprilie 2013, BC „Victoriabank” SA a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Susţine recurentul că instanţa de fond în mod neîntemeiat a respins acţiunea sa întructît, este creditor gajist al bunurilor ipotecate în favoarea sa, iar organul cadastral n mod neîntemeiat nu a făcut rectificările respective în Registrul bunurilor imobile. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat hotărîrea la 08 februarie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal, fără a fi specificată data (f.d. 62). Cererea de recurs a fost depusă la 05 aprilie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen.

Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul înaintat de BC „Victoriabank” SA este neîntemeiat şi urmează a fi respins, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge acţiunea.

Potrivit prevederilor art. l alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o 3 autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. Reieşind din prevederile legale indicate, precum şi din dispoziţiile art. 2 şi art. 3 ale Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie – actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Noţiunea de „act administrativ” este reglementată atât în art. 2 din Legea contenciosului administrativ, cât şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Potrivit acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile, nr. 1543 din 25.02.1998, oficiul cadastral teritorial creează şi ţine cadastrul în raza sa de acţiune stabilită de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru. Conform prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile, nr. 1543 din 25.02.1998, înregistrarea bunului imobil şi a drepturilor asupra lui se efectuează exclusiv de către oficiul cadastral teritorial în a cărui rază de activitate se află bunul imobil. Materialele cauzei atestă că, prin scrisoarea nr. 1479-12-12 din 09 iulie 2012, BC „Victoriabank” SA i-a solicitat ÎS „Cadastru” să recomande Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău să efectueze înscrierile de rigoare la nivel de încăperi separate, care ar demonstra şi ar adeveri faptul existenţei dreptului de gaj al băncii asupra încăperilor izolate şi ar preveni încălcarea intereselor legitime ale băncii.

Prin scrisoarea nr. 01-05/6560 din 06 august 2012, ÎS „Cadastru” a informat banca despre procedura de înregistrarea, condiţiile înregistrării, precum şi actele necesare pentru efectuarea înregistrării de către deţinătorul Registrului bunurilor imobile. În acest context, instanţa de recurs reţine concluzia instanţei de fond vizavi de faptul că răspunsul contestat în instanţa de contencios administrativ, întrucît, actul contestat nu cade sub incidenţa actelor administrative. Actul contestat reprezintă o scrisoare cu titlu de informare şi nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ. Mai mult ca atît, instanţa de fond just a concluzionat că inacţiunile organului cadastral nu pot fi calificate drept act administrativ, motiv pentru care nu poate fi dispusă anularea răspunsului primit.

Afară de aceasta, Colegiul conchide că legislaţia naţională nu a înzestrat ÎS „Cadastru” cu competenţa de a obliga Oficiile Cadastrale Teritoriale să efectueze înregistrări în Registrul bunurilor imobile. 4 Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cererea de recurs înaintată de BC „Victoriabank” SA este neîntemeiată, motiv pentru care hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013, urmează a fi menţinută. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către banca comercială „Victoriabank” societate pe acţiuni.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de banca comercială „Victoriabank” societate pe acţiuni împotriva întreprinderii de stat „Cadastru”, privind contestarea actului administrativ. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5