2ra-3045/13 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr. 2ra-3045/13 instanţa de apel: B.Bîrca M.Moraru, M.Ciugureanu DECIZIE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Nicolae Clima, Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, examinând recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova,în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Doni Tudor împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2013 c o n s t a t ă La data de 30 decembrie 2011 Doni Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la 1 constatarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii a menţionat că, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 martie 2008 a fost admisă acţiunea înaintată de dânsul împotriva Agenţiei Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului Republicii Moldova, a fost restabilit în funcţie şi s-a încasat salariul pentru lipsa forţată de la serviciu. Hotărârea dată a intrat în vigoare la data de 06 martie 2008, în baza căreia a fost eliberat titlul executoriu, care la data de 10 martie 2008 a fost înaintat spre executare, însă nu a fost executat până în prezent, astfel fiind tergiversată procedura de executare. Pe parcursul examinării pricinii, Doni Tudor a depus cerere de modificare a pretenţiilor, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea de la Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a prejudiciului material în sumă de 162000 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 35000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat faptul încălcării dreptului lui Doni Tudor la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, s-a încasat în beneficiul lui Doni Tudor din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova suma de 33400 lei cu titlul de prejudiciul material şi suma de 15000 lei cu titlul de prejudiciul moral. În rest acţiunea s-a respins. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2013 s-au respins apelurile declarate de Doni Tudor şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 10 iulie 2013 Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat, că instanţele de judecată nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, au aplicat în mor eronat normele de drept material. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Instanţa de recurs consideră că, instanţele de judecată corect au admis cerinţele intimatului, deoarece cu certitudine s-a constatat că, titlul executoriu eliberat în baza hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 martie 2008 nu este executat până în prezent, adică o perioadă de timp mai mare de 4 ani, ceea ce constituie de fapt o încălcare a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. 2 La speţă, este relevantă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de orice instanţă trebuie privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 al Convenţiei (cauza Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, § 40, Istrate v. Moldova, hotărâre din 13 iunie 2006, § 39). Mai mult ca atât, potrivit materialelor dosarului s-a constatat cu certitudine că, neexecutarea hotărârii judecătoreşti nu-i poate fi imputată intimatului.

Astfel, prin interpelarea nr.006-3r/2012 din 26 ianuarie 2012 executorul judecătoresc a solicitat de la Ministerul Construcţii şi Dezvoltarea Teritoriului remiterea originalului documentului executoriu nr. 2-530/08 din 06 martie 2008 eliberat de Judecătoria Buiucani mun. Chişinău (f.d.99). Prin răspunsul nr. 08-287 din 10 februarie 2012 Ministerul Construcţii şi Dezvoltarea Teritoriului a comunicat executorului judecătoresc că, nu posedă originalul documentului executoriu nr. 2-530/08 din 06 martie 2008 eliberat de Judecătoria Buiucani mun. Chişinău şi nu are posibilitatea de a-l remite, menţionând că, originalul titlului executoriu nominalizat a fost remis Ministerului Finanţelor în anul 2009 pentru executarea acestuia (f.d.102).

Rezultă, că executorul judecătoresc nu a întreprins măsuri pentru a executa documentul executoriu, care a fost trimis spre executare Ministerului Finanţelor, însă ulterior a fost constatat ca fiind dispărut, astfel intimatul a fost lipsit efectiv de executarea hotărîri judecătoreşti nominalizate. Instanţa de recurs reţine că, la caz, debitorul este statul, astfel, neexecutarea hotărîrii nu-i poate fi imputată, în acest sens CEDO reaminteşte că unei persoane care a obţinut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluţionării litigiului în favoarea sa, nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare pentru a obţine executarea acesteia” (Cooperativa Agricolă Slobozia- Hanesei v. Moldova § 20, din 03.01.2007).

Conform art. 2 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Potrivit prevederilor art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Articolul 5 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti prevede că, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil 3 a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului, că instanţele eronat au aplicat normele de drept material, deoarece instanţele de judecată corect au raportat normele enunţate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile, stabilind că, intimatul are dreptul la o satisfacţie echitabilă de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului material şi moral în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Or, făcând trimitere la jurisprudenţa CEDO în cauzele în care Curtea a constat violarea art. 6 § 1 al CEDO şi art.1 Protocolul 1 la CEDO, Colegiul ajunge la concluzia că, imposibilitatea reclamantului de a obţine executarea hotărîrii din 06 martie 2008 în ceea ce priveşte restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, trebuie privită ca o ingerinţă în dreptul acestuia la respectarea bunurilor sale, aşa precum este prevăzut în prima propoziţie a primului paragraf al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Totodată, instanţa de recurs consideră că, instanţele de judecată corect au stabilit cuantumul prejudiciului material şi moral, este echitabil în raport cu circumstanţele constatate şi anume: caracterul obligaţiei de executare şi importanţa pentru creditorul executării (acordarea spaţiului locativ recurentului Colodrovschi Igor cu un copil minor la întreţinere), comportamentul părţilor exprimat prin măsurile întreprinse de intimat şi lipsa de acţiuni din partea debitorului şi a autorităţilor competente, iar cuantumul solicitat de intimat este vădit exagerat. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului, că instanţele nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea litigiului, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar temeiurile invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 mai 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 octombrie 2012, în pricina civilă la 4 cererea de chemare în judecată depusă de Doni Tudor împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5