2ra-1106/18 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil, încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-1106/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător – O. Cernei

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

Î N C H E I E R E

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Doni Tudor, prin intermediul

avocatului Guțu Tatiana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Doni Tudor către

Ministerul Justiției, intervenienți accesorii ÎS ICȘC „INCERCOM”, Ministerul

Construcțiilor și Dezvoltării Regionale și executorul judecătoresc Ana Popa,

privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Doni Tudor și menținută hotărârea din 12 mai 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 17 februarie 2017, Doni Tudor a înaintat o cerere de chemare în judecată

către Ministerul Justiției, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat, că prin hotărârea din 06 martie 2008 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău s-a dispus admiterea acțiunii lui Doni Tudor

către Agenția Construcții și Dezvoltare a Teritoriului, anularea pct. 3 al hotărârii

Colegiului Agenției Construcții și Dezvoltare a Teritoriului nr. 1 din 19 ianuarie

2007 și a ordinului nr.21-c din 14 martie 2007, cu restabilirea lui Doni Tudor în

funcția de director al ÎS „Regia Specializată Antrepriză”, cu încasarea din contul

Agenției Construcții și Dezvoltare a Teritoriului a salariului de funcție pentru

absența forțată de la serviciu. Hotărârea menționată nu a fost atacată, respectiv a

devenit definitivă la 27 martie 2008, după care Judecătoria Buiucani, mun.

Chișinău a eliberat reclamantului titlul executoriu nr. 2-530/08 din 06 martie 2008.

La 26 martie 2008, Doni Tudor a înaintat spre executare la OE Rîșcani, mun.

Chișinău documentul executoriu eliberat în privința încasării unui salariu de

funcție în mărime de 2700 lei și restabilirea în funcția de director al ÎS „Regia

Specializată Antrepriză pentru Reglare și Montaj”, debitor fiind Agenția

Construcții și Dezvoltare a Teritoriului.

1

Prin încheierea nr. 16-3 80/08 din 27 martie 2008, documentul executoriu a

fost primit spre executare, fiind intentată procedura de executare, însă autoritățile

naționale refuză până în prezent să execute documentul executoriu din 06 martie

2008, pe parcursul unei perioade de mai mult de 8 ani, fără motivație plauzibilă,

din acest motiv reclamantul s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin încheierea nr. 2-530/2008 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, cererea depusă de debitor privind schimbarea modului de executare a

documentului executoriu din motivul lichidării întreprinderii unde activa

reclamantul, prin aplicarea procedurii de fuziune la ÎS ICȘC „INCERCOM”, a fost

respinsă. La 26 iunie 2014, debitorul a contestat încheierea menționată cu recurs,

care a fost respins de Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 29 septembrie 2014.

Potrivit certificatului nr. 614 din 21 ianuarie 2016, eliberat de ÎS ICȘC

„INCERCOM” cu privire la salariul lunar, acesta constituie 2982,13 lei lunar.

Reieșind din acest document, reclamantul a solicitat încasarea salariului mediu

lunar pentru perioada absenței forțate și privarea ilegală de posibilitatea de a

munci, urmare a neexecutării în termenul legal a documentului executoriu

apreciind în total prejudiciul material cauzat la suma de 333998,56 lei, format din:

salariul mediu lunar în sumă de 2982,13 lei pentru perioada începând cu data de 06

martie 2008 și prejudiciul moral în mărime de 180 000 lei.

Reclamantul consideră că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral,

instanța de judecată urmează să țină cont de faptul că el este unicul întreținător al

familiei, având la întreținere 2 copii minori, fiind privat de toate efectele pozitive,

suportând sentimente de frustrare și anxietate.

Astfel, reclamantul a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de

333 998,56 lei și a prejudiciului moral în sumă de 180 000 lei, încasarea

cheltuielilor pentru asistența juridică.

Prin încheierea din 21 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

s-a dispus atragerea în proces în calitate de intervenienți accesorii ÎS ICȘC

„INCERCOM”, Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale și executorul

judecătoresc Popa Ana.

Prin hotărârea din 12 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cererea de chemare în judecată înaintată de Doni Tudor a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Doni Tudor și menținută hotărârea din 12 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut alin. 44 al Hotărârii CEDO din

15 ianuarie 2008, la cererea nr. 13012/02, Cravcenco v. Moldova, în care Curtea a

reiterat că rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina

circumstanțelor cauzei, ținând cont de următoarele criterii: complexitatea cauzei,

comportamentul reclamantului și al autorităților relevante și importanța cauzei

pentru reclamant (a se vedea, printre multe altele, Frydlender v. France [GC], nr.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

Ținând cont de aceste criterii, instanța de apel a conchis că după demararea

acțiunilor de executare silită întreprinse de executorul judecătoresc, deși persoana

juridică unde reclamantul urma a fi restabilit în funcția de director - ÎS „Regia

Specializată Antrepriză” – a fost radiată, acestuia i-au fost propuse mai multe

funcții alternative (specialist al Serviciului Editorial al ÎS ICȘC „INCERCOM”,

2

șef adjunct al Centrului de formare a prețurilor în construcții și industria

materialelor de construcții la ÎS ICȘC „INCERCOM”, vice-director la ÎS „Mina de

piatră din Mileștii Mici”, vice-director la ÎS ICȘC „INCERCOM”), însă ultimul a

refuzat să le accepte, acest fapt fiind reflectat în actele întocmite de executorul

judecătoresc, invocînd diverse motive ce țin de aprecierea raționamentului

personal, instanța apreciindu-le ca fiind absolut tendențioase și lipsite de

obiectivitate. Și aceasta deoarece, în situația în care întreprinderea era deja radiată

este absolut cert că o funcție identică celei în care s-a dispus restabilirea

reclamantului nu mai putea exista, iar în ceea ce ține de salariul aferent funcțiilor

propuse, în fiecare caz acesta se afla într-o proporționalitate evidentă, în ultimele

cazuri fiind practice dublu major cu cel de care beneficia reclamantul anterior, or

probe contrare în acest sens nu au fost prezentate nici în instanța de fond, nici în

cadrul judecării cauzei în ordine de apel.

Cu privire la comportamentul autorității responsabile de executarea hotărârii

judecătorești, și anume executorii judecătorești Goga Eduard și Popa Ana și

Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, instanța de apel a reținut că

este unul conform legislației în vigoare și nu relevă indicii privind lipsa de

diligență. Or, acțiunile de executare silită întreprinse în cadrul procedurii de

executare în cauză, de regulă s-au finalizat cu constatarea imposibilității restabilirii

lui Doni Tudor în funcția de director, și nu doar din motivul că întreprinderea, în

funcția de director al căreia acesta a fost restabilit prin hotărârea judecătorească, ce

constituie obiectul executării silite, a fost lichidată, ci și drept urmare a constatării

faptului că creditorul urmăritor – Doni Tudor a respins toate propunerile din partea

debitorului de restabilire a sa în funcțiile de alternativă. Astfel, reclamantul nu a

dat dovadă de un interes evident în a obține un loc de muncă în alternativa celui

lichidat, neaducând un sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării

silite a hotărârii judecătorești, în pofida prevederilor art. 44 alin. (5) Cod de

executare.

La 30 martie 2018, Doni Tudor, prin intermediul avocatului Guțu Tatiana, a

contestat cu recurs decizia din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Potrivit recurentului, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că la momentul

intentării procedurii de executare, în subordinea debitorului se regăseau un număr

impunător de instituții și societăți comerciale, însă funcțiile vacante de director au

fost tăinuite de către debitor și nu au fost propuse creditorului conform obligațiilor

stabilite prin titlul executoriu. Astfel, deși executorul judecătoresc a întreprins

anumite acțiuni în vederea restabilirii în funcție a recurentului, acestea nu au fost

corespunzătoare și suficiente pentru asigurarea drepturilor ultimului.

Recurentul a subliniat că instanța de apel eronat a reținut că miza recurentului

este o funcție care i-ar asigura un salariu de 2982,13 lei lunar, or, acest salariu era

calculat în anul 2008, care s-a majorat simțitor pe o perioadă de 10 ani. Mai mult,

alegerea unei funcții nu rezidă doar în retribuția financiară, dar cumulează un șir de

componente, care presupun și o pregătire profesională corespunzătoare activității, o

3

compatibilitate în raport cu activitatea desfășurată, un confort emoțional,

psihologic, precum și un climat pozitiv de muncă.

De asemenea, recurentul a invocat încălcarea de către instanța de apel a

principiului nemijlocirii și oralității în dezbaterile judiciare, revăzut de art. 25 din

Codul de procedură civilă. În așa mod, deși aparent soluția instanței de apel pare

suficient de motivată, în realitate aceasta a reiterat poziția instanței de fond și a

debitorului, omițând să se expună asupra probelor și prevederilor legale invocate

de către recurent în instanța de apel, îngrădindu-i astfel dreptul la un recurs efectiv,

garantat de art. 13 CEDO.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Doni Tudor, prin intermediul avocatului Guțu Tatiana, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 21 noiembrie 2017, fiind expediată participanților la proces la data de 05 martie

2018 (f.d. 83, vol. II), însă la materialele cauzei nu se regăsesc date cu privire la

recepționarea deciziei de către aceștia. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost

depus la 30 martie 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă,

acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

4

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Doni Tudor, prin intermediul

avocatului Guțu Tatiana.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Doni Tudor, prin intermediul

avocatului Guțu Tatiana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Victor Burduh

5