2rac-465/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: L.Gafton dosarul nr. 2rac-465/13 instanţa de apel: N.Cernat A.Gavriliţa, A.Pahopol DECIZIE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Nicolae Clima, Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, examinând recursul declarat de ÎCS „Traian-Con” SRL, la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Covis” împotriva ÎCS „Traian-Con” SRL cu privire la încasarea datoriei pentru arendă, penalităţii şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013 c o n s t a t ă La data de 03 noiembrie 2009 SA „Covis” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Traian-Con” SRL cu privire la încasarea datoriei pentru arendă, penalităţii şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 02 ianuarie 2005 între SA „Covis” şi ÎCS „Traian-Con” SRL a fost încheiat contractul de arendă nr. 02/01- 05, conform căruia ÎCS „Traian-Con” SRL urma să primească în arendă încăperea cu o suprafaţă de 64 m.p. de pe str. Pădurii, 17, mun. Chişinău. Conform pct. 4 al 1 contractului, plata pentru încăperea arendată era de 5760 lei pe trimestru, iar achitarea urma a fi efectuată nu mai târziu de data de 10 a primii luni din trimestru. La data de 01 iulie 2007 datoria pentru arendă a constituit suma de 5288 lei. La data de 25 decembrie 2007, la solicitarea ÎCS „Traian-Con” SRL, părţile au încheiat un alt contract de arendă nr. 25/13-07, conform căruia achitarea plăţii pentru arendă urma a fi efectuată lunar, iar plata arenzii în fiecare lună constituia suma de 3840 lei astfel, formându-se o datorie pentru arendă în sumă de 76584 lei.

SA „Covis” solicită încasarea de la ÎCS „Traian-Con” SRL a datoriei pentru arendă în sumă de 76584 lei, a penalităţii în mărime de 59056,96 lei, cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 10000 lei şi a taxei de stat în sumă de 4070 lei. La data de 14 iunie 2011 SA „Covis” a mai înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Traian-Con” SRL, prin care a solicitat încasarea de la ÎCS „Traian-Con” SRL în beneficul SA „Covis” a sumei locaţiunii în mărime de 20800 lei. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 02 februarie 2012 cauzele au fost conexate într-un singur proces. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 24 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă.

S-a încasat de la ÎCS „Traian-Con” SRL în beneficiul SA „Covis” datoria în sumă de 97384 lei, penalitatea în sumă de 87158,68 lei şi dobânda de întârziere în sumă de 26327,01 lei, cheltuielile pentru plata taxei de stat în sumă de 4694 lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 10000 lei. S-a încasat de la ÎCS „Traian-Con” SRL în contul statului taxa de stat în mărime de 6326,10 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013 s-a admis apelul declarat de ÎCS „Traian-Con” SRL şi s-a modificat hotărîrea primei instanţe, micşorând penalitatea încasată de la ÎCS „Traian-Con” SRL în beneficiul SA „Covis” de la 87158,68 lei până la 71057 lei. În rest hotărârea primei instanţe s-a menţinut.

La data de 21 iunie 2013 ÎCS „Traian-Con” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărâri privind admiterea pretenţiilor intimatului în mărimea de 27690,08 lei conform actului de verificare din 31 decembrie 2009. În motivarea recursului a indicat, că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea, au încălcat normele de drept procedural, care au dus la soluţionarea greşită a pricinii prin aprecierea arbitrală şi eronată a probelor prezentate în proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină 2 decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Instanţa de recurs consideră, că instanţele corect au admis cerinţele intimatului, deoarece cu certitudine s-a constatat, că în temeiul contractului de locaţiune nr. 02/01-05 din 02 ianuarie 2005 SA „Covis” s-a obligat să transmită în posesia şi folosinţa ÎCS „Traian-Con” SRL încăperea specificată în contract, iar ÎCS „Traian-Con” SRL să achite plata pentru locaţiune în modul şi în termenii stabiliţi. Ulterior, la data de 25 decembrie 2007 a fost încheiat contractul de locaţiune nr. 25/12-07, cu termenul de locaţiune până la 31 decembrie 2008.(f.d.4,42) Faptul transmiterii încăperii către ÎCS „Traian-Con” SRL se confirmă prin actul de predare-primire din 02 ianuarie 2005(f.d.43).

Prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 aprilie 2011 s-a constatat faptul desfacerii contractului de locaţiune din 25 decembrie 2007, fiind dispusă evacuarea ÎCS „Traian-Con” SRL din încăperea închiriată(f.d.224). Conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Potrivit prevederilor art. 572 alin. (2) Cod civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Articolul 875 din Codul civil prevede că, prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului că, instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat în mod eronat legea, deoarece instanţele de judecată corect au raportat normele enunţate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile, stabilind că, între părţi au existat relaţii de locaţiune, iar recurentul nu şi-a executat obligaţiunile asumate, nu a respectat prevederile contractuale, acumulând datoria la plata locaţiunii, astfel pretenţiile intimatului privind încasarea datoriei în mărime de 97384 lei sunt întemeiate. Instanţele de judecată corect au respins argumentul recurentului referitor la faptul, că locatarul ar fi avut dreptul să oprească achitarea sumelor în virtutea neprezentării de către locator a facturilor pentru servicii comunale, or prin prisma pct. 4.3 al contractelor, locatarul achită lunar plata serviciilor comunale în baza facturilor.

Prin urmare, nu există legătură între neprezentarea facturilor pentru serviciile comunale şi stoparea achitării locaţiunii. În sensul dat, părţile au prevăzut achitarea separată a serviciilor comunale şi a locaţiunii, fapt ce duce la inaplicabilitatea pct. 5.1 al contractului, la care s-a referit recurentul şi care prevede răspunderea pentru încălcarea obligaţiunilor contractuale. 3 Totodată, este corectă concluzia instanţei de apel privind modificarea hotărîrii primei instanţe, micşorând penalitatea încasată de la ÎCS „Traian-Con” SRL în beneficiul SA „Covis” de la 87158,68 lei până la 71057 lei. Art. 619 alin. (2) din Codul civil prevede că, în cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Conform art. 624 alin. alin.(1) – (3) Cod civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Prin clauză penală se poate garanta numai o creanţă valabilă. Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate. Articolul 630 alin. (1) Cod civil prevede că, în cazuri excepţionale, luându- se în considerare toate împrejurările, instanţa de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporţionat de mari.

La reducerea clauzei penale, trebuie să se ţină cont nu numai de interesele patrimoniale, ci şi de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Instanţele de judecată just au constatat temeinicia pretenţiei intimatului privind încasarea penalităţii şi dobânzii de întârziere, deoarece părţile au prevăzut în contractul de locaţiune clauza penală pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, iar normele legale prevăd dreptul locatorului de a pretinde la încasarea dobânzilor de întârziere, calculate începând cu data punerii în întârziere. Instanţa de recurs consideră că, instanţa de apel corect a conchis, că suma penalităţii de întârziere solicitată de intimat în mărime de 87158,68 lei este majorată, micşorând-o până la suma de 71057 lei, adică cu 16101,68 lei, suma care reprezintă diferenţa dintre datoria de 97384 lei şi prejudiciile sub formă de penalitate şi dobânda de întârziere în mărime de 113485,69 lei.

Or, instanţa de judecată micşorează mărimea clauzei penale atunci când aceasta este disproporţionat de mare în raport cu prejudiciile real suportate de către creditor. Această prerogativă este dictată de către legiuitor în scopul de a diminua sau exclude efectul negativ al clauzelor abuzive conţinute în contracte şi respectiv, de a asigura exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi obligaţiilor civile. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului, că instanţele au încălcat normele de drept procedural, care au dus la soluţionarea greşită a pricinii prin aprecierea arbitrală şi eronată a probelor prezentate în proces, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect şi multiaspectual în corespundere cu prevederile art. 130 din Cod de procedură civilă, cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

4 Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat ÎCS „Traian-Con” SRL. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Covis” împotriva ÎCS „Traian-Con” SRL cu privire la încasarea datoriei pentru arendă, penalităţii şi cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5