2ra-3502/13 — Încasarea prejudiciilor

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-3502/13 Judecător: D.Dulghieru Curtea de Apel Chişinău Judecători: L.Popova, S.Caitaz, A.Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Luţa Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Luţa Andrei către SRL „Speranţa”, intervenient accesoriu ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor”, cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 17 noiembrie 2010 Luţa Andrei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu Consiliul raional Cimişlia, solicitînd încasarea prejudiciului material în mărime de 73 614 lei şi moral în sumă de 100 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 19 septembrie 2007, în jurul orelor 20:00, se deplasa la volanul automobilului de model „Mitsubishi Space Vagon” cu n/î C LL 321 pe traseul Chişinău - Ceadîr-Lunga. În apropierea comunei Gradişte, pe drumul L-585, parcurgînd o distanţă de circa 1,5 km, pe partea dreapta a carosabilului, fară sa fie instalat un indicator al lucrărilor de drum, se aflau grămezi de lut, în care s-a tamponat deteriorîndu-şi grav automobilul. Prin decizia SPR al CGP al mun. Chişinău din 01.12.2007, a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului nominalizat şi sancţionat în temeiul art.124 alin.(l) CCA. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 6 februarie 2008, a fost anulată decizia şefului SPR al CGP mun.

Chişinău din 01.12.2007, cu clasarea cazului, iar la 20.03.2008 Curtea de Apel Chişinău a respins ca nefondat recursul şefului Secţiei poliţiei rutiere a CGP mun. Chişinău şi a menţinut fară modificări hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău 06.02.2008. Indică reclamantul, că vina pentru producerea accidentului rutier o poartă angajaţii Ministerului Transporturilor si a firmei contractate de Consiliul raional Cimişlia, care efectuau lucrări de reparaţii pe porţiunea de drum unde a avut loc accidentul, fară a instala semnele prevăzute de lege, fapt probat prin procesul- verbal de constatare a contravenţiei din 19.09.2007, în care se menţionează ca 1 automobilul s-a tamponat în grămezile de lut, în număr de trei, care se aflau pe partea carosabila.

Urmare a accidentului a suferit un prejudiciu material de 73 614 lei, ce reprezintă costul lucrărilor de reparaţie a automobilului deteriorat, şi daune morale pe care le estimează la suma de 100 000 lei şi care pretinde să fie încasate de la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor. Ulterior, la 19 septembrie 2011, invocînd aceleaşi motive de fapt şi de drept, reclamantul Luţa Andrei a depus deja cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Speranţa”, intervenient accesoriu ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor”, solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 73 614 lei şi moral în sumă de 100 000 lei de la SRL „Speranţa”, care a efectuat nemijlocit lucrările de reparaţie a drumului şi nu a instalat semnele prevăzute de lege.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la SRL „Speranţa” în beneficiul lui Luţa Andrei a sumei de 14 650 lei cu titlu de prejudiciu material, 150 lei cheltuieli judiciare legate de achitarea taxei de stat, şi în beneficiul statului s-a încasat taxa de stat în sumă de 289 lei. În rest, pretenţiile lui Luţa Andrei au fost respinse ca neîntemeiate. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 17 decembrie 2012, SRL „Speranţa” a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea formulată de Luţa Andrei să fie respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

În motivarea cererii de apel apelantul a invocat, că instanţa de fond incorect a concluzionat că Luţa Andrei nu a omis termenul de adresare în judecată, ignorînd argumentele prezentate de reprezentantul SRL „Speranţa” la examinarea pricinii în fond privind omiterea termenului de prescripţie de 3 ani la depunerea acţiunii. La fel, a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond şi Luţa Andrei, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, apelul declarat de Luţa Andrei a fost respins. Apelul declarat de SRL „Speranţa” a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 28 noiembrie 2012 şi emisă o hotărîre nouă prin care acţiunea înaintată de Luţa Andrei către SRL „Speranţa”, intervenient accesoriu ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor”, a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. În susţinerea soluţiei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 267 alin. (1) şi 272 alin. (1) şi (4) CC, menţionînd că întinderea prejudiciului material cauzat ca urmare a accidentului, i-a devenit cunoscută păgubitului la 29.10.2007, iar despre faptul că lucrările de reparaţie erau executate de SRL „Speranţa”, a cnoscut încă la 27.09.2007, pe cînd acţiunea a fost înaintată abia la 19.09.2011, adică peste un an de la data expirării prescripţiei extinctive.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 13.08.2013, Luţa Andrei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25.04.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 28.11.2012 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată. 2 În susţinerea recursului, recurentul a reiterat argumentele de fapt şi drept ale pricinii, expuse atît în cerereade chemare în judecată, cît şi în cererea de apel. Referitor la termenul de prescripţie, recurentul a indicat că după ce a fost recunoscut nevinovat, s-a adresat în instanţa de judecată la 17.11.2010, iar SRL „Speranţa” a fost atrasă în proces doar după ce în cadrul şedinţelor de judecată, părţile au prezentat actele de rigoare din care era posibil de dedus cine este responsabil de această porţiune de drum.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au fost constatate circumstanţele cauzei şi au apreciat înscrisurile probatoare. În viziunea recurentului, termenul de prescripţie nu a fost omis, deoarece, după ce a fost recunoscut nevinovat, s-a adresat în instanţa de judecată la 17.11.2010, iar SRL „Speranţa” a fost atrasă în proces doar după ce în cadrul şedinţelor de judecată, părţile au prezentat actele de rigoare din care era posibil de dedus cine este responsabil de această porţiune de drum.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 3 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Luţa Andrei, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Luţa Andrei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Luţa Andrei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Luţa Andrei către SRL „Speranţa”, intervenient accesoriu ÎS „Administraţia de Stat a Drumurilor”, cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4