2ra-3277-13 — Încasarea restanţei la compensaţiile băneşti pentru recuperarea pagubei cauzate sănătăţii, în legătură cu pierderea capacităţii de muncă la uzina S. A. Semnal.

Dosarul nr.2ra-3277/13 Prima instanţă: Judecătoria Botanica, mun. Chişinău Judecător: Vitalie Startan Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Ana Panov Sergiu Arnăut Tamara Pelin Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinând recursul declarat de S.A. “Semnal”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mocati Ion împotriva S.A. „Semnal” privind încasarea restanţei la compensaţiile băneşti pentru recuperarea pagubei cauzate sănătăţii, în legătură cu pierderea capacităţii de muncă la uzina S. A. „Semnal”, împotriva deciziei Curţii de Aple Chişinău din 20 februarie 2013, prin care apelul declarat de către S.A.

“Semnal”, a fost respins, fiind menţinută hotărîărea Judecătoriei Botanica din 19 noiembrie 2012, ACONSTATAT : La 29 martie 2010 reclamantul Mocati Ion a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.A. „Semnal” privind încasarea restanţei la compensaţiile băneşti pentru recuperarea pagubei cauzate sănătăţii, în legătură cu pierderea capacităţii de muncă la uzina S.A. „Semnal”. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, din 09 februarie 1970, a lucrat la S.A. “Semnal” în calitate de lăcătuş de categoria a IV - a cu salariul mediu lunar 343 rub. 76 cop. La 26 iulie 1989, în timp ce se afla în exerciţiul funcţiei a fost accidentat. Mai menţionează reclamantul Mocati Ion că, în conformitate cu actul de constatare a accidentului din 26 februarie 1990, accidentul s-a produs în rezultatul 1 imperfecţiunii procesului tehnic şi organizarea necuvenită a procesului de producţie.

În urma celor întâmplate a fost stabilită vina administraţiei. În consecinţă, el a fost declarat invalid de gr. II, cu pierderea parţială a capacităţii de muncă, în proporţie de 80 % şi i-a fost stabilită pensia de invaliditate. Astfel, are nevoie de îngrijire medicală specializată permanentă şi medicamente. Prin ordinul directorului Uzinei „Semnal” N. 228 din 29 mai 1990 începând cu data de 05 martie 1990 i-a fost stabilită suma de compensare a pagubei de 270.08 rub. diferenţa între salariu şi pensie. Ulterior, reieşind din legislaţia în vigoare suma iniţială de compensare a pagubei a fost recalculată şi în prezent constituie 157,40 rub. Totodată, reclamantul Mocati Ion a mai indicat faptul că, din 01 iunie 1998 fără nici un motiv pîrîtul a stopat plata compensaţiilor băneşti, în legătură cu pierderea capacităţii de muncă.

A mai indicat reclamantul că, la nenumăratele adresări, administraţia S.A. „Semnal” nu a dat nici un răspuns. Reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată sec. Botanica pentru încasarea restanţei băneşti. La 25 noiembrie 2004 s-a adresat din nou în instanţa de judecată a sec.Botanica de a primi restanţele băneşti în legătură cu pierderea capacităţii de muncă. Cererea a fost primită de judecătorul sec. Botanica Pruteanul S. şi a adoptat decizia de a încasa de la S.A. “Semnal” în beneficiul lui suma arătată în cererea de chemare în judecată. Parţial i-a fost achitată, nu benevol, dar prin sechestrare a Executorilor sec.Botanica. S-a dispus încasarea din contul S.A. “Semnal” în beneficiul lui Mocati Ion pe toată perioada vieţii 902,06 lei lunar.

În legătură cu această decizie diferenţa sumelor băneşti urmează a fi calculată începând cu 1 aprilie 2006 - şi până la 31 martie 2007; 1 aprilie 2007 - şi până la 31 martie 2008; 1 aprilie 2008 - şi până la 31 martie 2009; 1 aprilie 2009 - şi până la 31 martie 2010. Reclamantul mai menţionează că, suma de compensare a pagubei sănătăţii este egală pe anii 2006-2007 lunar 1077,60 - 902,06 = 175,63 x 12 = 2107,60 lei ; 2007- 2008 este egală 1386,93 - 902,06 = 484,87 x 12 = 5818,44 lei ; 2008-2009 lunar 1687,6 - 902 = 785,54 x 12 =9426,48 lei; 2009-2010 lunar 2067,37 - 902 = 1169,31 X 9 luni = 10488.33 lei. Pe trei luni 2067.37 x 3 = 6202.11, suma totală - 34043.86 lei.

Solicită încasarea în beneficiul său din contul pîrîtului a restanţei diferenţială pentru compensarea pagubei cauzate sănătăţii sale în sumă de 34043,48 lei şi încasarea lunar începînd cu 01.04.2010 a sumei calculate de Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova în mărime de 2245 lei lunar pe toată perioada vieţii, să se încaseze costul unei foi de tratament anual, prejudiciul moral în sumă de 20000 lei precum şi cheltuielile de judecată pentru remunerarea asistenţei juridice acordate de avocat. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica din 19 noiembrie 2012, a fost admisă parţial acţiunea lui Mocati Ion şi s-a încasat în beneficiul său din contul SA „Semnal" 2 suma de 34043,48 lei cu titlu de restanţă diferenţială pentru compensarea pagubei cauzate sănătăţii, suma de 2245,44 lei lunar începînd cu 01.04.2010 pe toată perioada vieţii cu titlu de sumă lunară de compensare a pagubei, suma de 5000 lei cu titlu de costul unei foi de tratament anual.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, apelul declarat de către S.A. “Semnal”, a fost respins, fiind menţinută hotărîărea Judecătoriei Botanica din 19 noiembrie 2012, pronunţată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mocati Ion împotriva S.A. „Semnal” privind încasarea restanţei la compensaţiile băneşti pentru recuperarea pagubei cauzate sănătăţii, în legătură cu pierderea capacităţii de muncă la uzina S. A. „Semnal”. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 24 iulie 2013, S.A. „Semnal”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Mocati Ion să fie respinsă integral.

În motivarea recursului, recurenta S.A. „Semnal” indică încălcarea de către instanţele de judecată a normelor de drept procedural şi aplicarea incorectă a normelor de drept material. Specifică recurenta că instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, din care motiv a adoptat o decizie ilegală. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) C.P.C., recursul împotriva actelor de dispoziţie a curţilor de apel se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricini se constată că, decizia instanţei de apel a fost recepţionată de către recurenta S.A. „Semnal” la 24 mai 2013(f.d.

202), iar recursul au fost declarat la 24 iulie 2013 (f.d. 205). Astfel, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 29 martie 2010 reclamantul Mocati Ion a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.A. „Semnal”, prin care a solicitat încasarea în beneficiul său din contul S.A. „Semnal” a restanţei de compensarea pagubei cauzate sănătăţii sale în sumă de 34043,48 lei şi încasarea lunar 3 începînd cu 01 aprilie 2010 a sumei calculate de Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova în mărime de 2245 lei lunar pe toată perioada vieţii, să se încaseze costul unei foi de tratament anual, prejudiciul moral în sumă de 20000 lei precum şi cheltuielile de judecată pentru remunerarea asistenţei juridice acordate de avocat. Totodată, s-a mai constatat că, din înscrisurile dosarului rezultă că din 09 februarie 1970, Mocati Ion a lucrat la S.A.

„Semnal” în calitate de lăcătuş de categoria a IV – a cu salariul mediu lunar 343 rub. 76 cop. La 26 iulie 1989, în timp ce se afla în exerciţiul funcţiei, intimatul a fost accidentat. Din actele pricinii şi anume potrivit actului de constatare a accidentului de muncă din 26 februarie 1990, accidentul s-a produs în rezultatul imperfecţiunii procesului tehnic şi organizarea necuvenită a procesului de producţie şi din cele întâmplate a fost stabilită vina administraţiei. Astfel, în consecinţă Mocati Ion a fost declarat invalid de gr. II, cu pierderea parţială a capacităţii de muncă, în proporţie de 80 % şi i-a fost stabilită pensia de invaliditate. Totodată, prin ordinul directorului Uzinei „Semnal” N.228 din 29 mai 1990 începând cu data de 05 martie 1990 i-a fost stabilită suma de compensare a pagubei de 270.08 rub.

diferenţa între salariu şi pensie. Ulterior, reieşind din legislaţia în vigoare suma iniţială de compensare a pagubei a fost recalculată şi a constituit 157,40 rub. S-a mai constatat că, din 01 iunie 1998 fără nici un motiv S.A. „Semnal”, a stopat plata compensaţiilor băneşti, în legătură cu pierderea capacităţii de muncă. La nenumărate adresări din partea lui Mocati Ion, administraţia S.A. „Semnal” nu a dat nici un răspuns. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, obiectul prezentului litigiu îl constituie încasarea din contul S. A. „Semnal” în beneficiul lui Macati Ion a restanţei la compensaţiile băneşti pentru recuperarea pagubei cauzate sănătăţii, în legătură cu pierderea capacităţii de muncă la uzina S. A. „Semnal”.

Instanţa de recurs, analizînd situaţia de fapt a prezentului litigiu, menţionează că normele care guvernează raporturile juridice existente în prezenta speţă sunt stabilite de Legea nr. 186 din 10 iulie 2008 securităţii şi sănătăţii în muncă. Astfel, potrivit prevederilor art. 18 al Legii enunţate, (1) lucrătorului căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte, din contul unităţii care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lîngă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară, pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului.

(2) În caz de deces al lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, unitatea care poartă vina pentru accidentul de 4 muncă sau pentru boala profesională repară prejudiciul material persoanelor care au dreptul la aceasta, în modul şi în mărimea stabilită de lege, şi, în plus, le plăteşte, din contul mijloacelor proprii, o indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază salariul mediu anual al celui decedat, înmulţit la numărul anilor compleţi pe care acesta nu i-a trăit pînă la vîrsta de 62 de ani, dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale. (3) Plata indemnizaţiei unice prevăzută la alin.(1) şi alin.(2) se efectuează începînd cu data de 30 mai 2008. (4) Dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul lucrătorului a survenit în urma unui accident de muncă nu numai din vina unităţii ci şi a accidentatului, se aplică răspunderea mixtă conform legii şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în dependenţă de gradul de vinovăţie a accidentatului.

(5) Indemnizaţia unică se plăteşte persoanelor care au dreptul la aceasta de către unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, în modul stabilit de Guvern. (6) În cazul în care unitatea nu dispune de mijloacele respective, plata indemnizaţiei unice se efectuează, în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, din contul oricăror bunuri sau mijloace ale unităţii. (7) Litigiile ce ţin de achitarea indemnizaţiei unice se examinează de către instanţa judecătorească.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră oportun de a reitera şi prevederile art. 3 din Legea nr. 278 din 11 februarie 1999, privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu, care statuiază expres că, suma iniţială de compensare a pagubei se calculează în conformitate cu actele normative în vigoare privind compensarea de către întreprinderi, instituţii, organizaţii a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu. Această sumă se modifică ulterior numai în cazul schimbării procentului de pierdere a capacităţii de muncă sau al schimbării gradului de invaliditate.

Instanţa de recurs, raportînd situaţia de fapt din prezenta speţă, la normele de drept material citate mai sus, menţionează că instanţa de judecată, nu au elucidat toate circumstanţele care ar duce la soluţionarea corectă a prezentului litigiu. Astfel, acest fapt constituie o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, motiv din care pricina urmează a fi remisă la rejudecare în instanţa de apel. Totodată, Colegiul judiciar al instanţei de recurs, remarcă faptul că, potrivit celor invocate în cererea de apel, apelantul – recurent S.A. “Semnal” a invocat omiterea de către intimatul – reclamant Mocati Ion, a termenului general de adresare în instanţa de judecată. În acest sens, instanţa de reurs menţionează că, recurentul – pîrît S.A.

“Semnal” a invocat faptul că, intimatul – reclamant Mocati Ion a încălcat termenul de prescripţie pentru adresarea în înstanţa de judecată, atît în referinţa înaintată în prima 5 instanţă (f.d. 39), cît şi în cererea de apel, însă instanţele de judecată au omis să se expună pe marginea acestei pretenţii. Colegiul judiciar consideră necesar reitera prevederile art. 280 C.C., care statuiază espres că, sînt imprescriptibile extinctiv pretenţiile: a) privind apărarea drepturilor personale nepatrimoniale dacă legea nu prevede altfel; b) deponenţilor faţă de instituţiile financiare privind restituirea depunerilor; c) cu privire la repararea prejudiciului cauzat vieţii sau sănătăţii persoanei. În acest caz, se repară prejudiciul pentru o perioadă anterioară intentării acţiunii, dar nu mai mare de 3 ani.

Astfel, instanţa de recurs, accentuiază faptul că, instanţa de apel a pronunţat o decizie care are un caracter prematur, deoarece nu au fost retractate toate motivele invocate în cererea de apel, fapt care atrage după sine, încălcarea dreptului recurentului – apelant la un proces echitabil. Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 373 alin. alin. (1) şi (5) C.P.C., instanţa de apel verifică în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi a obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel.

În sprijinul normelor naţionale vin şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a instanţei de apel, nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul decalarat de S.A. “Semnal”, a casa integral decizia instanţei de apel şi a remite pricina la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. 6 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de S.A. “Semnal”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mocati Ion împotriva S.A.

„Semnal” privind încasarea restanţei la compensaţiile băneşti pentru recuperarea pagubei cauzate sănătăţii, în legătură cu pierderea capacităţii de muncă la uzina S. A. „Semnal”, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecători /Semnătura/ Valentina Clevadî /Semnătura/ Tamara Chişca – Doneva /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 7