2ra-3238/13 — Validarea tranzacţiei

prima instanţă: S.Procopciuc dosarul nr. 2ra-3238/13 instanţa de apel: Iu.Cimpoi, M.Guzun, N.Cernat ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Ion Leca în interesele recurentei Castraveţ Maria, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Şeremet Ion către Castraveţ Maria cu privire la validarea tranzacţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Şeremet Ion, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 iunie 2011, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă Şeremet Ion a depus o cerere de chemare în judecată către Castraveţ Maria, cu privire la validarea tranzacţiei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că Castraveţ Maria este fosta soţie a unchiului lor Castraveţ Constantin. În timpul vieţii conjugale soţii au construit o casă de locuit în satul Bolohani, r-nul Orhei. După desfacerea căsătoriei a fost efectuată partajarea averii, în acest sens existînd şi hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24.12.2007, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14.01.2009. Menţionează, că din motivul că unchiul său Castraveţ Constantin era bolnav, dînsul împreună cu soţia Şeremet Maria au îngrijit de el, iar ca urmare, acesta le-a testat lor toată averea. Afirmă, că în luna mai 2009, pîrîta Castraveţ Maria a venit la ei şi le-a propus să-i cumpere partea din casa de locuit din s. Bolohani, r-nul Orhei cu nr. cadastral 6415207167 la preţul de 6000 euro.

Indică, că convenind asupra preţului, în luna mai 2009 i-a transmis pîrîtei arvuna în sumă de 900 euro, pentru procurarea cotei-părţi din casa de locuit, iar ulterior la data de 16.06.2009 i-a transmis pîrîtei şi restul sumei de 5100 euro, drept dovadă fiindu-i eliberată o recipisă, iar pîrîta la rîndul său, şi-a asumat obligaţiunea de a oforma actele necesare pentru autentificarea tranzacţiei. Menţionează, că pînă la transmiterea sumei de 5100 euro, împreună cu fostul soţ al pîrîtei, Castraveţ Constantin, au fost la notar, unde ultimul, fiind coproprietar al casei d elocuit, a depus o declaraţie în scris precum, că nu pretinde la dreptul de preemţiune. Din motiv că pîrîta urma să plece la lucru peste hotarele ţării a perfectat o procură pe numele nepotului său , Timofti Lilian, împuternicindu-1 să înstrăineze în numele său bunul imobil.

Susţine reclamantul, că din ziua achitării integrale a sumei de 6000 euro, a început să exploateze casa cu drept de proprietate, efectuînd reparaţia capitală atît în interiorul casei, cît şi în exteriorul acesteia, achitînd şi impozitele pe casă. S-a adresat de nenumărate ori lui Timofti Lilian în vederea autentificării actului juridic, însă acesta din diferite pretexte refuza, iar ulterior i-a comunicat că în luna octombrie 2010 va veni în concediu Castraveţ Maria, care se va ocupa de perfectarea actelor. Pîrîta însă revenită acasă a refuzat autentificarea tranzacţiei, motivînd prin faptul, că preţurile la imobil s-au majorat şi dînsa nu mai doreşte să vîndă casa.

Solicită reclamantul validarea tranzacţiei de vînzare-cumpărare, încheiată la data de 16.06.2009 între Şeremet Ion şi Castraveţ Maria, asupra ½ din casa de locuit şi terenul aferent situat în s. Bolohani, r-nul Orhei cu nr. cadastral 6415207167, cu radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a Mariei Castraveţ asupra ½ din casa de locuit şi terenul aferent situat în s. Bolohani r- nul Orhei şi obligarea Oficiului cadastral Teritorial Orhei să înregistreze după el dreptul de proprietate asupra bunului imobil menţionat. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 iunie 2011 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord, Şeremet Ion a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii cu restituirea cauzei la rejudecare în instanţa de fond.

În motivarea apelului a indicat, că instanţa a dat o apreciere incorectă probelor administrate, ceea ce a dus la emiterea unei hotărîri ilegale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, apelul declarat de Şeremet Ion a fost admis, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Orhei din 07 iunie 2011 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care s-a admis acţiunea. S-a validat tranzacţia de vînzare-cumpărare a imobilului din s.Bolohani, r- nul.Orhei cu nr.cadastral 6415207167, încheiat între Castraveţ Maria şi Şeremet Ion. S-a obligat Oficiul Cadastral Teritorial Orhei să înregistreze după Şeremet Ion dreptul de proprietate asupra bunului imobil situat în s. Bolohani, r-nul.Orhei cu nr.cadastral 6415207167. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că din explicaţiile părţilor rezultă, că Castraveţ Maria a convenit ca să-i vîndă lui Şeremet Ion cota sa parte din casă.

În conformitate cu art. 210 CC al RM, (1) trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. (2) În cazul în care, conform legii sau învoielii între părţi, actul juridic trebuie încheiat în scris, el poate fi încheiat atît prin întocmirea unui singur înscris, semnat de părţi, cît şi printr-un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme, altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat. Astfel, potrivit recipisei din 16.06.2009 anexată la dosar în original (f.d.

6) Castraveţ Maria a primit de la Şeremet Ion suma de 5100 euro pentru casa de locuit, asumîndu-şi obligaţiunea să întocmească toate documentele necesare. Acest înscris confirmă faptul, că tranzacţia de vînzare-cumpărare a avut loc. Din explicaţiile lui Şeremet Ion rezultă, că anterior achitării sumei de 5100 euro a dat arvuă în sumă de 900 euro, acest fapt nu se contestă şi este recunoscut de către Castraveţ Maria. Astfel. Şeremet Ion a achitat pentru imobilul procurat suma de 6000 euro. În acest sens, tot la 16.09.2009 Castraveţ Constantin, în calitate de coproprietar al casei de locuit cu terenul aferent şi construcţiile accesorii, a făcut o declaraţie notarială în temeiul art. 252 CC al RM, prin care a declarat că cunoaşte despre faptul înstrăinării de către Castraveţ Maria a ½ cotă parte din imobil şi nu pretinde la dreptul de preemţiune.

Potrivit art. 753 alin. (1) şi (2) CC al RM, prin contractul de vînzare- cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar acesta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit. (2) Vînzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vînzare- cumpărare nu este prevăzut altfel. În cadrul examinării cauzei s-a stabilit, că contrar prevederilor legale şi a obligaţiunii asumate Castraveţ Maria nu a pregătit documentele necesare în vederea autentificării tranzacţiei de vînzare-cumpărare a imobilului. Conform art. 117 alin. (1) CPC al RM, probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii.

La 02 august 2013 reprezentantul Ion Leca în interesele recurentei Castraveţ Maria a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului s-a indicat că, consideră decizia instanţei de apel ilegală şi neîntemeiată, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul Ion Leca în interesele recurentei Castraveţ Maria, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către reprezentantul Ion Leca în interesele recurentei Castraveţ Maria, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul Ion Leca în interesele recurentei Castraveţ Maria ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către reprezentantul Ion Leca în interesele recurentei Castraveţ Maria, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru