2ra-3224/13 — Repararea prejudiciului material si moral cauzat prin acţiunile ilegale ale procuraturii şi instanţei de judecată

prima instanţă: A. Rotari dosarul nr.2ra-3224/13 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, I. Secrieru ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Urîtu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Urîtu Nicolae către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, cu privire la recuperarea prejudiciului material şi celui moral cauzat prin acţiunile ilegale ale procuraturii şi instanţei de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Urîtu Nicolae, şi menţinută hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 29 aprilie 2013, c o n s t a t ă : La 19.03.2013 Urîtu Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al R. Moldova, cu privire la recuperarea prejudiciului material şi celui moral cauzat prin acţiunile ilegale ale procuraturii şi instanţei de judecată. În motivarea acţiunii, reclamantul Urîtu Nicolae, a indicat că, el, deţinând licenţă de avocat, a fost desemnat prin Decizia privind acordarea asistenţei juridice calificate garantate de stat nr. 6135/ACP din 22.05.2012 în vederea acordării asistentei juridice calificate în cauza penală nr. 2012038049 în privinţa lui Ursu Alexandru pornită în baza art. 349 alin. (1), 287 alin. (2) Cod penal. Prin ordonanţa procurorului Raileanu Dumitru din Procuratura Buiucani mun.

Chişinău din 23.05.2012 s-a dispus înlăturarea şi înlocuirea apărătorului Urîtu Nicolae conform art. 52 CPP, art. 70 alin. 4 p. 3) CPP, sesizarea fiind comunicată Consiliului Baroului Avocaţilor din RM. Plângerea lui împotriva ordonanţei de înlocuire a apărătorului din 23.05.2012 a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanţa din 31.05.2012 emisă de către procurorul adjunct al Procuraturii Buiucani, mun. Chişinău, Nicolae Tricolici, iar prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27.06.2012 a fost respinsă plângerea lui referitor la anularea ordonanţei de înlocuire a apărătorului din 23.05.2012 şi ordonanţa de respingere a plângerii din 31.05.2012, cu care a luat cunoştinţă la data de 24.07.2012.

Mai menţionează reclamantul Urîtu Nicolae că, la baza emiterii ordonanţei de înlocuire a apărătorului din 23.05.2012 nu a stat cererea lui Ursu Alexandru Iurie, aceasta fiind întocmită şi semnată de către ultimul doar la data de 25.05.2012, iar raportul de acordare a asistenţei juridice calificate garantate de stat a fost prezentat la data de 25.07.2012 în care a fost indicată suma de 960 lei, sumă care nu a fost achitată. Prin decizia Comisiei pentru etică şi disciplină din 14.05.2012 a fost declarată inadmisibilă plângerea nr. 2/002 din 03.01.2012 semnată de Procurorul Buiucani mun. Chişinău Eduard Maşnic şi executată de procurorul Mihail Proca împotriva avocatului Urîtu Nicolae.

Consideră că prin acţiunile ilegale ale procuraturii şi instanţei de judecată i-a fost lezat dreptul la muncă stabilit în art. 43 al Constituţiei Republicii Moldova, iar prin neremunerarea muncii pentru acordarea asistenţei juridice calificată garantată de către stat conform raportului din 25.07.2012 în cauza penală Ursu Alexandru Iurie, i- a fost cauzat un prejudiciu material mai mare de 960 lei, urmând să participe în continuare pe parcursul desfăşurării urmăririi penale, ulterior în instanţa de judecată şi ar fi acumulat o sumă mai mare de 2000 de lei.

Mai menţionează reclamantul că, chiar dacă a fost înlocuit şi înlăturat dintr-o cauză penală şi există o încheiere a judecătorului de instrucţie neanulată care este ilegală, adevărul legal, procesual penal şi procesual civil rămâne de partea lui constituind o convingere morală, legală, procesual penală, procesual civilă şi profesională, din cauză că persoanele condamnate nu contestă pe mai multe căi de atac actele judecătoreşti iar în cazul dat are posibilitatea reală de a stabili adevărul şi de a-şi consolida reputaţia profesională şi statutul în societate.

Reclamantul mai invocă că circumstanţele în care i-a fost cauzat prejudiciul moral sunt foarte grave şi datorită statutului său social ca persoană vătămată ce coincide cu cel de avocat, îi permite la un nivel suficient de înalt să sesizeze şi să conştientizeze adevărul legal la o treaptă de multe ori superioară instanţelor de judecată din RM în ipostaza că în activitatea sa profesională mereu respectă legea în procesul aplicării, însă pentru a traduce legal în viaţă prevederile legale în cadrul activităţii în domeniul dreptului de judecători, procurori, notari, avocaţi etc. este foarte greu şi necesită un grad intelectual sporit şi deosebit de cel comun pentru fiecare persoană fizică în particular.

Cere, reclamantul Urîtu Nicolae, admiterea acţiunii, repararea prejudiciului material în sumă de 960 de lei şi repararea prejudiciului moral în cuantum de 1 000 000 (un milion) de lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 acţiunea înaintată de Urîtu Nicolae către Ministerul Justiţiei al R. Moldova, cu privire la recuperarea prejudiciului material şi celui moral cauzat prin acţiunile ilegale ale procuraturii şi instanţei de judecată a fost respinsă ca fiind nefondată. Urîtu Nicolae la 30 aprilie 2013 a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 aprilie 2013, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, invocînd că, instanţă a respins acţiunea fără a ţine seama de faptul că apărătorul, în funcţie de calitatea procesuală a persoanei ale cărei interese le apără, are dreptul să i se repare prejudiciul cauzat prin acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei, în caz contrar ar fi egalat cu persoanele fizice în cazurile enunţate în Legea RM nr. 1545-XIII şi ar fi discriminat avocatul de statutul procesual penal şi profesional de subiecţii indicaţi în legea sus menţionată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 iunie 2013 s-a respins apelul declarat de către Urîtu Nicolae, şi menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 29 aprilie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţa a făcut o justă concluzie cu privire la aceea că circumstanţele de fapt invocate de către Urîtu Nicolae întru susţinerea pretenţiilor sale nu cad sub incidenţa temeiurilor şi cazurilor de apariţie a dreptului la repararea prejudiciului în condiţiile Legii nr. 1545-XIII din 25.02.1998. Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

În speţă, Urîtu Nicolae nu a demonstrat existenţa faptelor ce ar atenta la drepturile sale nepatrimoniale, la fel cum nu a indicat instanţei nici o lege care ar permite încadrarea circumstanţele de fapt descrise de către acesta în acţiune. Mai mult, invocarea de către apelant a art. 68 alin. (20) CPP, care prevede dreptul să i se repare prejudiciul cauzat prin acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei, nu este relevantă în speţă, deoarece ordonanţa procurorului contestată de către apelant nu a fost anulată prin actul de dispoziţie al instanţei de judecată, rămânând a fi una legală la data examinări prezentei cauze.

La 02 iulie 2013 Urîtu Nicolae a depus obiecţii la procesul-verbal al şedinţei instanţei de apel din 27 iunie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013 au fost respinse ca neîntemeiate obiecţiile la procesul-verbal şedinţei instanţei de apel din 27 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Urîtu Nicolae către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, cu privire la recuperarea prejudiciului material şi celui moral cauzat prin acţiunile ilegale ale procuraturii şi instanţei de judecată. La 25 iulie 2013 Urîtu Nicolae, în termen, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Invocă că prima instanţă prin actul său judiciar ilegal şi absent de nefondat a îngrădit accesul la justiţie reclamantului contrar art.20 din Constituţia RM, iar contrar art. 23 din Constituţia RM aceeaşi instanţă judecătorească nu i-a recunoscut reclamantului Urîtu Nicolae personalitatea juridică.

Încălcînd art. 26 din Constituţia RM instanţa de fond a limitat dreptul la apărare lezat în aceeaşi formă şi conţinut de Procuratura sect. Buiucani, mun. Chişinău şi de Judecătoria sect. Buiucani, mun. Chişinău, menţinînd dreptul la apărare cu acelaşi caracter ilegal şi în hotărîrea din 29.04.2013 în care şi alte aspecte ale dreptului la apărare a reclamantului au fost nesocotite. Nefiind remunerat pentru munca sa reclamantul, statul Republica Moldova nu a respectat viaţa privată a cetăţeanului Urîtu Nicolae avînd ca bază dreptul participantului la procesul civil de a fi retribuit pentru munca prestată şi viaţa familială avînd ca suport dreptul şi obligaţia morală, legală şi constituţională ale reclamantului de a-şi întreţine familia, fiind o persoană căsătorită, iar statul Republica Moldova a făcut o economie nejustificată legal, din orice alte puncte de vedere a mijloacelor băneşti publice în acest sens.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Urîtu Nicolae, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Urîtu Nicolae, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Urîtu Nicolae ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Urîtu Nicolae, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru