3ra-1433/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă D. Talai dosarul nr. 3ra-1433/13 DECIZIE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Consiliul municipal Comrat şi Leonid Decev, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Comrat cu privire la contestarea în parte a actului administrativ şi a lui Leonid Decev împotriva Consiliului municipal Comrat cu privire la contestarea în parte a actului administrativ şi repararea prejudiciului material, împotriva hotărârii Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2012 prin care a fost admisă acţiunea Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, iar acţiunea lui Leonid Decev a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 02 mai 2012 Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Comrat cu privire la contestarea în parte a actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a indicat că prin punctul 5 al deciziei Consiliului mun. Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012 „Privind stabilirea tarifelor pentru serviciile alimentare cu apă şi canalizare ÎM „Su-Canal” a fost aprobat preţul apei, livrată de ÎM „Su-Canal” SA „Aidîn” pentru irigarea plantaţiilor multianuale, în mărime de 10,51 lei pentru 1m3. Nefiind de acord cu punctul 5 din decizia emisă de către pârât, la 05 martie 2012 a expediat în adresa Consiliului mun. Comrat demersul nr. 3-01/82 prin care a solicitat anularea în parte a deciziei nominalizate. Consideră punctul 5 din decizia Consiliului mun. Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012 ilegal, deoarece pe teritoriul mun.

Comrat au fost aprobate 3 tipuri de tarife pentru serviciile de alimentare cu apă potabilă: pentru populaţie, pentru instituţii bugetare şi alţi consumatori. Indică că în anexa nr. 1 la decizia dată este descifrată grupul „alţi consumatori”, care sunt agenţii economici de orice formă de antreprenoriat organizaţională de drept, inclusiv societăţile pe acţiuni, însă Consiliul municipal a adoptat decizia privind stabilirea SA „Aidîn” a tarifelor pentru apa consumată în mărime de 10,51 lei, adică mai jos de nivelul mediu calculat pentru această categorie de consumatori. Menţionează că art. 7 din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002 garantează tuturor persoanelor 2 dreptul de a beneficia de servicii publice de gospodărire comunală prin accesibilitate egală la serviciile publice de gospodărire comunală.

Art. 14 alin. (5) din aceiaşi lege stabileşte că autorităţile administraţiei publice locale aprobă în conformitate cu metodologia aprobată de ANRE taxele şi tarifele pentru serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate. Totodată pct. 7 din Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile publice cu alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate, aprobată prin hotărârea Consiliului administrativ al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 164 din 29 noiembrie 2004, autorităţile publice locale sunt în drept să stabilească pentru populaţie tarife mai reduse decît cele medii calculate, acoperind diferenţa respectivă din contul majorării tarifelor pentru celelalte categorii de consumatori, astfel consideră că această normă nu poate fi aplicată în privinţa agenţilor economici.

Menţionează că în cazul când tarifele diferenţiate au fost stabilite cu reducere dezechilibrată după un grup de consumatori şi cu majorare după alt grup, autoritatea publică locală este obligată să-i compenseze întreprinderii prejudiciu, cauzat din aceste motive, din contul mijloacelor financiare. Prin urmare, Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat solicită anularea punctului 5 din decizia Consiliului mun. Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012. La 29 mai 2012 Leonid Decev a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Comrat cu privire la contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul Leonid Decev a indicat că decizia Consiliului mun.

Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012 contravine prevederilor art. 20 din Legea cu privire la administraţia publică locală, conform căreia decizia contestată nu poate intra în vigoare la 01 ianuarie 2012 fiind emisă la 07 februarie 2012. Mai indică că în decizia contestată nu este indicată metodologia determinării aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare şi necesitatea majorării tarifelor din contul consumatorilor simpli fără a se consulta în prealabil cu societatea civilă şi nu din bugetul consiliului în conformitate cu Hotărîrea ANRE nr. 164 din 29 noiembrie 2004. Astfel, dacă pentru livrarea apei se foloseşte energia electrică, pentru folosirea canalizaţiei asemenea cheltuieli nu sunt, deoarece apele uzate se scurg liber, de aceea se poate stabili tarife egale pentru apă şi canalizare.

Solicită Leonid Decev anularea deciziei Consiliului municipal Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012, repararea prejudiciului material în mărime de 500 lei şi moral în mărime de 5000 lei şi obligarea efectuării recalculelor pentru fiecare consumator din mun. Comrat începând cu data de 01 ianuarie 2012. Ulterior, Leonid Decev şi-a concretizat pretenţiile solicitând anularea pct. 2 din decizia Consiliului mun. Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012 şi repararea prejudiciului material în mărime de 118,4 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 01 iunie 2012 acţiunile menţionate au fost conexate într-o singură procedură. 3 Prin hotărârea Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2012 acţiunea Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a fost admisă şi a fost anulat pct. 5 din decizia Consiliului mun.

Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012 „Privind stabilirea tarifelor pentru serviciile de alimentare cu apă şi canalizare ale ÎM „Su- Canal” ca ilegal. A fost respinsă acţiunea lui Leonid Decev ca fiind neîntemeiată. La 12 iunie 2013 şi 08 iulie 2013 Consiliul mun. Comrat a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat. Recurentul, Consiliul mun. Comrat în motivarea recursului şi-a exprimat dezacordul cu hotărârea primei instanţe deoarece concluziile primei instanţe sunt în contradicţie cu actele pricinii şi nu a aplicat corect normele de drept material.

Astfel indică că la 07 februarie 2012 Consiliul mun. Comrat a emis decizia contestată reieşind din metodologia de calcul a tarifelor ÎM „Su-Canal” şi numai în interesele întreprinderii municipale, deoarece consiliul este acţionar al acestei întreprinderi municipale şi este cointeresat ca această întreprindere să aibă venit. A considerat că obiectul SA „Aidîn” este situat la 10 km de la punctul de alimentare cu apă, iar pierderi pentru furnizarea serviciilor întreprinderea municipală nu va avea. Mai indică că Consiliul la emiterea deciziei contestate s-a condus de prevederile Legii cu privire la administraţia publică locală.

De asemenea instanţa nu a ţinut cont că ÎM „Su-Canal” a aprobat acest tarife în baza Legii serviciilor publice de gospodărire comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002 şi Legii cu privire la apă potabilă nr. 272-XIV din 10 februarie 1999. La 20 iunie 2013, Leonid Decev a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care să-i fie admisă acţiunea sa. În motivarea recursului, recurentul Leonid Decev a indicat că nu este de acord cu hotărîrea primei instanţe deoarece instanţa nu a aplicat corect normele de drept material şi greşit a concluzionat că nu i-au fost încălcate careva drepturi şi interese legale, deoarece majorarea tarifului la apă şi canalizare de către intimat îl afectează direct.

De asemenea, instanţa neîntemeiat a respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, deoarece el a luat cunoştinţă cu actul contestat la 26 aprilie 2012 şi la 25 mai 2012, în termenul prevăzut de lege s-a adresat în instanţa de judecată. Instanţa a făcut trimitere în hotărârea emisă la Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, care este abrogată, pe cînd la moment este în vigoare Legea privind administraţia publică locală nr. 239-XVIII din 24 septembrie 2010, fapt care duce la ilegalitatea hotărârii pronunţate. Mai mult nu a ţinut cont instanţa ca tariful aprobat face discriminare între locuitorii municipiului, apărînd doar dreptul întreprinderii municipale.

La 24 iulie 2013 şi la 07 august 2013, Leonid Decev a depus referinţă la recursul declarat de Consiliul mun. Comrat. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii este cert faptul că Curtea de Apel Comrat la 29 mai 2013 a expediat părţilor hotărârea emisă la 26 decembrie 2012, astfel recursurile 4 declarate de către Consiliul mun. Comrat la 12 iunie 2013 şi de către Leonid Decev la 20 iunie 2013 se consideră depuse în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 28 august 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră ambele recursuri depuse în termen, neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material şi întemeiat a ajuns la concluzia de admitere a acţiunii Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat şi de respingere a acţiunii depuse de Leonid Decev. Din actele pricinii rezultă că la 07 februarie 2012 Consiliul mun. Comrat a emis decizia nr. 2/4 „Privind aprobarea tarifelor pentru serviciile de alimentare cu apă şi canalizare ale ÎM „Su-Canal” prin care a fost anulată decizia Consiliului mun.

Comrat nr. 18/2 din 29 ianuarie 2011 şi au fost aprobate tarifele pentru 1m3 de alimentare cu apă şi canalizare după grupuri de consumatori: populaţie, instituţii bugetare şi organizaţii şi alţi consumatori. Prin punctul 5 al acestei decizii a fost aprobat preţul apei livrată de ÎM „Su- Canal” societăţii pe acţiuni „Aidîn” pentru irigarea plantaţiilor multianuale în mărime de 10,51 lei (inclusiv TVA) pentru 1m3. S-a stabilit că la 05 martie 2012 Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat s-a adresat Consiliului mun. Comrat cu cerere prealabilă prin care a solicitat anularea pct. 5 din decizia nr. 2/4 din 07 februarie 2012, la care însă răspuns nu a primit. Ulterior, Oficiul teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a depus în instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată solicitînd anularea pct. 5 al deciziei Consiliului mun.

Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012 ca fiind ilegală. De asemenea, s-a mai stabilit că Leonid Decev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Comrat prin care a solicitat anularea pct. 2 al deciziei menţionate şi repararea prejudiciului material în mărime de 118,4 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 01 iunie 2012 acţiunile menţionate au fost conexate într-o singură procedură. Prima instanţă prin hotărârea contestată a concluzionat asupra temeiniciei acţiunii Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat şi netemeiniciei acţiunii lui Leonid Decev. 5 Judecând pricina în ordine de recurs în raport cu materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră criticile invocate în cererile de recurs neîntemeiate.

Conform art. 7 al Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402- XV din 24 octombrie 2002, prezenta lege garantează tuturor persoanelor dreptul de a beneficia de servicii publice de gospodărie comunală. Art. 14 alin. (5) din aceeaşi Lege prevede că autorităţile administraţiei publice locale aprobă, în conformitate cu metodologia aprobată de ANRE, taxele şi tarifele pentru serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate, cu excepţia celor pentru serviciile de alimentare cu apă tehnologică. Conform Anexei nr. 1 la decizia Consiliului mun. Comrat nr. 2/7 din 07 februarie 2012, societăţile pe acţiuni, în categoria cărora se include şi SA „Aidîn” sunt agenţi economici de orice formă de activitate de antreprenoriat organizaţională de drept, adică se referă conform clasificării deciziei la alţi consumatori.

În acest sens, instanţa de recurs consideră că prima instanţă just a stabilit că Consiliul mun. Comrat ilegal şi neîntemeiat a stabilit pentru SA „Aidîn” preţul apei în sumă de 10,51 lei (inclusiv TVA) pentru 1m3 de apă, tarif care este mult mai mic decât tariful stabilit prin decizie pentru alţi consumatori şi constituie 36 lei inclusiv TVA. Mai mult, pct. 7.6 din metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate, aprobată prim hotărârea Consiliului administrativ al Agenţiei naţionale pentru reglementare în energetică nr. 164 din 26 noiembrie 2004, autorităţile publice locale sunt în drept să stabilească pentru populaţie tarife mai reduse decât cele medii calculate, acoperind diferenţa respectivă din contul majorării tarifelor pentru celelalte categorii de consumatori.

Iar dacă tarifele diferenţiate au fost stabilite cu reducere dezechilibrată după un grup de consumatori şi cu majorare după alt grup, autoritatea administraţiei publică locală este obligată să-i compenseze întreprinderii prejudiciul suportat din aceste motive din contul mijloacelor financiare proprii. Totodată just a stabilit prima instanţă că această metodologie prevede dreptul consiliilor locali de a reduce tarifele numai pentru grupul întîi de consumatori, adică pentru populaţie şi nu pentru alţi consumatori, de aceea această normă nu poate fi aplicată pentru agenţii economici, inclusiv pentru SA „Aidîn”. Conform art. 26 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii.

Reieşind din cele expuse şi conform normelor de drept material enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a admis acţiunea Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat şi a anulat pct. 5 al deciziei Consiliului mun. Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012 ca fiind emis contrar prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi reţinut argumentul recurentului Consiliului mun. Comrat cu privire la aceea că actul administrativ în partea contestată a fost emis în 6 baza metodologiei determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate, elaborată în baza Legii cu privire la apă potabilă nr. 272-XIV din 10 februarie 1999 şi Legii serviciilor publice de gospodărire comunală nr 1404-XV din 24 octombrie 2002, standardelor naţionale de evidenţă contabilă şi altor acte normative.

De asemenea este neîntemeiat şi argumentul Consiliului mun. Comrat referitor la aceea că la emiterea pct. 5 al actului administrativ contestat s-a ţinut cont de interesele ÎM „Su-Canal” în obţinerea venitului, pe motiv că fondator al societăţii este Consiliul şi că SA „Aidîn” este la o distanţă mică de furnizor şi pierderile de apă sunt minime, deoarece este contrar prevederilor art. 7 lit. b) din Legea serviciilor publice de gospodărire comunală, prin care sunt stabilite condiţii egale pentru toţi consumatorii. Instanţa de recurs consideră întemeiată şi legală şi concluzia primei instanţe în partea respingerii acţiunii lui Leonid Decev cu privire la contestarea pct. 2 din decizia Consiliului mun.

Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012 Astfel, după cum rezultă din conţinutul pct. 2 al deciziei Consiliului mun. Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012 au fost stabilite tarifele pentru 1m3 de apă pe categorii de consumatori: populaţie, instituţii bugetare şi organizaţii, totodată pentru populaţie a fost stabilit tariful cel mai mic pentru alimentare cu apă şi canalizare – 1,25 lei pentru 1m3, la 38 şi 37 lei pentru instituţii bugetare şi organizaţii şi 26 şi 34 lei pentru alţi consumatori respectiv. La actele pricinii lipsesc careva probe prin care s-ar confirma faptul că tariful stabilit de către Consiliul mun. Comrat în pct. 2 al deciziei contestate este discriminatoriu pentru locuitorii municipiului şi că consiliul apăra doar interesele întreprinderii, astfel argumentele recurentului Leonid Decev în acest sens sunt declarative şi nu pot fi reţinute.

Cu atît mai mult că din calculul tarifelor pentru serviciile de alimentare cu apă şi canalizare pentru anul 2012, anexat la actele pricinii este cert faptul că aceste calcule au fost efectuate în conformitate cu metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă, canalizare şi epurare a apelor uzate, aprobat prin hotărîrea Consiliului administrativ al Agenţiei naţionale pentru reglementare în energetică nr. 164 din 29 noiembrie 2004, la caz, recurentul-pîrît a mai ţinut cont şi de toate cheltuielile, consumurile constituite din cheltuieli comerciale, cheltuieli generale şi administrative, precum şi alte cheltuieli operaţionale şi pierderi excepţionale.

De asemenea, nu poate fi reţinut argumentul recurentului Leonid Decev cu privire la aceea că prima instanţă a aplicat o legea abrogata şi că i-a respins acţiunea ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie, deoarece din cuprinsul hotărîrii contestate instanţa a aplicat norme materiale în vigoare şi a respins acţiunea ca neîntemeiată, dar nu ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că prima instanţă temeinic şi legal a respins acţiunea recurentului Leonid Decev cu privire la anularea pct. 2 din decizia Consiliului mun. Comrat nr. 2/4 din 07 februarie 2012 şi repararea prejudiciului material. 7 Instanţa de recurs reţine că, concluzia primei instanţei în speţa dată este bazată pe probe concludente, utile şi pertinente şi corespunde prevederilor legislaţiei în vigoare, care a cercetat adecvat probele administrate la materialele pricinii şi corect a soluţionat litigiul dat.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Consiliul municipal Comrat şi Leonid Decev.

Se menţine hotărârea Curţii de Apel Comrat din 26 decembrie 2012, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a Oficiului teritorial Comrat al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Comrat cu privire la contestarea în parte a actului administrativ şi a lui Leonid Decev împotriva Consiliului municipal Comrat cu privire la contestarea în partea a actului administrativ şi repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi