2rac-360/13 — Încasarea despăgubirii de asigurare

prima instanţă Gh. Gorun dosarul nr.2rac-360/13 instanţa de apel M. Anton E. Clim I. Secrieru DECIZIE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Defensiva”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Defensiva” împotriva Companiei internaţionale de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni, intervenientul accesoriu Întreprinderea cu capital străin „Express Leasing” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare neachitată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013, prin care apelul declarat de către Compania internaţională de asigurări „Asito” societate pe acţiuni a fost admis, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 13 noiembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 18 august 2010, Societatea cu răspundere limitată „Defensiva” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Companiei internaţionale de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni, intervenientul accesoriu Întreprinderea cu capital străin „Express Leasing” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare neachitată.

În motivarea acţiunii reclamantul SRL „Defensiva” a indicat că la 12 mai 2009 a încheiat cu CIA „Asito” SA contractul de asigurare facultativă (CASCO) a autovehiculului de model „Range Rover”, cu număr de înmatriculare de C SV 123, în baza căruia asigurătorul CIA „Asito” SA la survenirea cazului asigurat s-a obligat să efectueze despăgubirea daunelor asiguratului. Indică că la l8 februarie 2010 şi 10 martie 2010 s-a dresat către CIA „ASITO” SA cu două comunicări cu privire la cazul asigurat, suportate pe data de 16 februarie 2010 şi respectiv la 08 martie 2010. Potrivit acestei comunicări, a informat asigurătorul despre faptul că în rezultatul loviturii unei pietre şi a deteriorării autovehiculului de persoane necunoscute au fost defectate următoarele elemente ale automobilului: parbrizul, capota, oglinda retrovizoare şi fereastra uşii din dreapta.

1 Reieşind din obligaţiile asumate de către CIA „Asito” SA în baza contractului de asigurare a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare, necesare pentru repararea prejudiciului cauzat. Conform art. 14 alin. (2) Codul civil, se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Susţine că autoturismul de model „Range Rover” cu numerele de înmatriculare de C SV 123, este transmis în posesia sa în baza contractului de leasing încheiat cu SA „Consulting Grup” (în prezent ÎCS „Express Leasing” SRL).

Mai indică că pentru automobilul de model „Range Rover” este acordată garanţie de către vânzătorul „Daac-Victoria” SRL, prin care atât asiguratul, cât şi proprietarul autoturismului ÎCS „Express Leasing” SRL sunt obligaţi să efectueze orice tip de reparaţie a automobilului la staţiile de deservire tehnică autorizate de către vânzător. Intru susţinerea acţiunii mai indică că efectuarea reparaţiilor în alte locuri şi/sau instalarea altor piese decât cele recomandate de către dealerul oficial, are drept efect lipsirea automobilului de garanţia oferită de producător. Aceasta duce implicit la scăderea valorii de piaţă a bunului, precum şi serveşte drept temei locatorului contractului de leasing ÎCS „Express Leasing” SRL pentru rezilierea contractului şi revocarea bunului.

Menţionează că este evident că reparaţia la alte staţii decât cele recomandate şi instalarea de piese neautorizate, vor duce nu la recuperarea pagubei cauzate asiguratului (care de fapt este scopul contractului de asigurare), ci la prejudicii şi mai esenţiale (pierderea garanţiei, rezilierea contractului de leasing). Susţine că s-a adresat pentru evaluarea costului reparaţiilor la „Daac- Hermes” SA, serviciu autorizat pentru reparaţia automobilelor de model „Range Rover”, care i-a prezentat conturi spre plată cu indicarea costului lucrărilor de reparaţie şi a pieselor de schimb. Acestea au fost prezentate curatorului CIA „Asito” SA, în vederea achitări despăgubirii de asigurare, însă, cu încălcarea obligaţiilor de reparare deplină a pagubelor suportate, stabilite de pct. 1.2 şi 3.1 al contractului CIA „Asito” SA a refuzat categoric acordarea despăgubirii de asigurare, solicitate de asigurat efectuând o „evaluare” proprie la o sumă de 2 ori mai mică decât cea reală.

Consideră trimiterea pârâtului CIA „Asito” SA la faptul că aceasta refuză achitarea, deoarece în contractul din 12 mai 2009 lipseşte o prevedere expresă privind achitarea conturilor prezentate de către „Daac-Hermes” SA, clauză introdusă în contractele de asigurare abia din 01 martie 2010 nu suportă nici o critică. Susţine SRL „Defensiva” că în detrimentul faptului că ulterior părţile au desfăşurat şi au specificat o obligaţie care de fapt rezultă din Lege şi contract nu înseamnă că asigurătorul nu era obligat anterior la repararea deplină a prejudiciului, cauzat asiguratului, ci, dimpotrivă, faptul că pârâtul CIA „Asito” SA a specificat expres în contractele sale ulterioare despre necesitatea acceptării conturilor de plată, prezentate de la staţiile de reparaţie autorizate, înseamnă că 2 asiguratul recunoaşte importanţa deosebită a păstrării garanţiei producătorului la autoturismele asigurate.

Totodată, menţionează pârâtul CIA „Asito” SA de sine stătător, fără nici un temei juridic şi acordul asiguratului a exclus din suma despăgubirii de asigurare costul reparaţiei capotei şi a ferestrei uşii din dreapta refuzând categoric acoperirea cheltuielilor de reparaţie a acestora. Drept urmare a celor relatate, menţionează reclamantul că în calitate de asigurător este în drept să refuze în achitarea despăgubirii de asigurare doar în cazurile expres prevăzute de art. 17 al Legii cu privire la asigurări, sau cele prevăzute de pct. 3.10 al contractului de asigurare. Cu toate acestea, nu i-au fost prezentate şi argumentate nici un motiv care ar sta la baza refuzului în acordarea despăgubirii de asigurare depline.

Mai mult ca atât, cu încălcarea pct. 7.2 al contractului de asigurare, (care prevede obligaţia de a achita despăgubirea de asigurare în timp de 72 de ore) CIA „Asito” SA a prezentat „evaluarea” sa abia la 13 aprilie 2010 (cu 2 luni şi respectiv 1 lună întârziere), după repetate adresări din partea asiguratului şi proprietarului ÎCS „Express Leasing” SRL. Datorită faptului că suma despăgubirii de asigurare 14476 lei a fost insuficientă pentru acoperirea costului reparaţiei a fost pusă în situaţia să achite diferenţa din cont propriu 25475 - 14476 = 10999 lei, iar o parte din lucrări nu au fost efectuate, suma necesară fiind încă de 9 213 lei, conform contului prezentat. Cere SRL „Defensiva” încasarea de la CIA „Asito” SA diferenţa din despăgubirea de asigurare în sumă totală de 20212 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 13 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă. A fost încasat din contul CIA „Asito” SA în beneficiul SRL „Defensiva” datoria în mărime de 20212 lei, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime 607 lei şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 5000 lei, în total suma de 20819 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013 apelul declarat de către CIA „Asito” SA a fost admis, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii. La 21 mai 2013, SRL „Defensiva” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii şi încasare de la CIA „Asito” SA în beneficiul lor a sumei de 7479 lei.

Recurentul, SRL „Defensiva”, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece la emiterea deciziei instanţa a ignorat prevederile art. 241 alin. (4) şi art. 373 alin. (4) şi (5) CPC, astfel instanţa de apel a ignorat integral motivele expuse în referinţa la cererea de apel şi a omis să se expună asupra circumstanţelor importanţă a pricinii. De asemenea instanţa de apel nu a aplicat legea care urmează a fi aplicată şi anume art. 8 alin. (2), art. 14 alin (1) şi (2), art. 555 alin. (1), 725 alin. (1), art. 732 alin. (1), art. 927 alin. (1), 1301, art. 217 alin. (1) şi art. 220 Codul civil. Prin referinţa din 18 iunie 2013 CIA „Asito” SA a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. 3 Din actele pricinii este cert faptul că la 08 aprilie 2013 Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 28 martie 2013, iar la 21 mai 2013, adică în termenul prevăzut de lege SRL „Defensiva” a declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 28 august 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Din actele pricinii rezultă că la 12 mai 2009 între SRL „Defensiva” şi CIA „Asito” SA a fost încheiat contractul de asigurare facultativă (CASCO) a autovehiculului de model „Range Rover”, cu număr de înmatriculare C SV 123, în baza căruia asigurătorul CIA „Asito” SA, la survenirea cazului asigurat s-a obligat să efectueze despăgubirea daunelor asiguratului (f. d. 7-11).

La 18 februarie 2008 între SA „IM şi Compania de Consulting Grup” (în prezent ÎCS „Express Leasing” SRL) şi SRL „Defensiva” a fost încheiat contractual de leasing financiar potrivit căruia autoturismul de model „Range Rover”, cu număr de înmatriculare C SV 123 a fost transmis în posesia SRL „Defensiva”. La l8 februarie 2010 şi 10 martie 2010, recurentul SRL „Defensiva” s-a dresat CIA „Asito” SA cu două comunicări cu privire la cazul asigurat, suportate pe data de 16 februarie 2010 şi respectiv 08 martie 2010, potrivit căror a informat asigurătorul despre faptul că în rezultatul loviturii unei pietre şi a deteriorării autovehiculului de persoane necunoscute au fost defectate următoarele elemente ale automobilului: parbrizul, capota, oglinda retrovizoare şi fereastra uşii din dreapta.

Totodată, potrivit comunicărilor menţionate, reprezentantul recurentului SRL „Defensiva”, Rusu Victor a solicitat repararea defectelor menţionate de către compania „Autocomfix” SRL (f.d. 71). Conform scrisorii nr. 09 din 30 martie 2010 SRL „Defensiva” a solicitat intimatului CIA „Asito” SA prezentării calculului plăţii despăgubirii de asigurare (f.d. 20). La 02 martie 2010 recurentul SRL „Defensiva” a expediat pretenţia nr. 8061886 prin care solicită achitarea despăgubirilor potrivit contului de plată nr. SCN0009858 emis de către „Daac-Hermes” SRL. Conform scrisorii nr. 04-1/0-766 din 13 aprilie 2010, CIA „Asito” SA a comunicat SRL „Defensiva” că contractul de asigurare facultativă încheiat la data de 12 mai 2009 nu prevede obligaţiuni ale asigurătorului de a achita conturi preventive societăţii „Daac-Hermes” SRL şi nu s-a pretins la prezentarea cărorva facturi la această societate.

4 Conform actului de evaluare cost reparaţie nr. 5790 eliberat de către „Autocomfix” SRL a fost stabilită suma de cost-reparaţie 7300 lei (parbriz) (f.d. 24-25). Conform actului de evaluare cost reparaţie nr. 5866 eliberat de către „Autocomfix” SRL a fost stabilită suma de cost-reparaţie 7176,05 lei (oglinda dr.- d/r, oglinda dr.-d/a) (f.d. 26-27). Conform ordinului de plată nr. 583 din 27 aprilie 2010 CIA „Asito” SA a transferat SRL „Defensiva”suma despăgubirii de 7300 lei conform procesului verbal nr. 100740 (f.d. 41). Conform ordinului de plată nr. 1524 din 31 martie 2010 intimatul CIA „Asito” SA a transferat intervenientului accesoriu ÎCS „Express Leasing” SRL suma despăgubirii în mărime de 7176 lei conform procesului verbal 100950 (f.d.

42). Conform raportului de expertiză nr. 165 din 24 ianuarie 2012 întocmit de Centrul Naţional de Expertize Judiciare, expertul a concluzionat că costul reparaţiei integrale cauzat proprietarului automobilului de model „Range Rover”, număr de înmatriculare CSV 123 caroserie nr. SALLDAA148A149936, conform actului lucrărilor efectuate nr. SCN0027935 din 18 martie 2010 şi nr. SCN0028649 din 19 aprilie2010 (f. d. 29, 31) eliberate de „Daac Hermes” SA în rezultatul deteriorării constituie suma de 25475 lei. Suma prejudiciul material (cu includerea coeficientului uzurii pieselor de schimb) cauzat proprietarului automobilului de model „Range Rover”, număr de înmatriculare CSV 123, caroserie nr. SALLDAA148A149936, conform actului lucrărilor efectuate nr. SCN0027935 din 18 martie 2010 (f. d.29) şi nr. SCN0028649 din 19 aprilie 2010 (f. d. 31) eliberate de „Daac Hermes” SA în rezultatul deteriorării constituie suma de 21955 lei.

Piesele care au fost folosite la reparaţia automobilului de model „Range Rover”, cu număr de înmatriculare CSV 123 sunt indicate în actul lucrărilor efectuate nr. SCN0027935 din 18 martie 2010, corp oglinda exterioară dreapta, sticla oglindă dreapta, parbriz cu accesoriile necesare pentru schimb (f.d. 29,105- 108). Recurentul-reclamant SRL „Defensiva” nefiind de acord cu mărimea despăgubirii acordate de către intimatul CIA „Asito” SA a depus cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare neachitată. Judecînd pricina, instanţa de fond a admis acţiunea şi a încasat din contul CIA „Asito” SA în beneficiul SRL „Defensiva” datoria în mărime de 20212 lei, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime 607 lei şi cheltuielile pentru asistenţa juridică 5000 lei, în total suma de 20819 lei.

Fiind investită cu judecarea apelului, instanţa de apel a concluzionat că prima instanţă la emiterea hotărârii a aplicat eronat normele de drept material, a casat hotărîrea apelată şi a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea intimatului SRL „Defensiva” a fost respinsă integral. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel a judecat pricina enunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material reieşind din următoarele. Conform art. 14 alin. (1) Codul civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. 5 Conform art. 14 alin. (2) Codul civil, se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Conform art. 3 lit. b) al Legii cu privire la asigurări, obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova, corelate cu bunuri, credite şi garanţii, pierderi financiare ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice (asigurarea de bunuri). Conform art. 666 alin. (1) Codul civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Conform art. 1301 Codul civil, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite.

Conform pct. 5.2 lit. d) al contractului de asigurare, asiguratul este obligat să înştiinţeze asigurătorul în scris despre producerea evenimentului asigurat în termen de 3 zile. Conform pct. 5.4 lit. c); lit. d) al contractului, asigurătorul este obligat în termen de până la 3 zile după primirea avizului de producere a cazului asigurat să examineze autovehiculul deteriorat cu perfectarea procesului-verbal de constatare a daunelor, evaluarea pagubei şi stabilirea sumei de despăgubire, îi revine – asigurătorului. Conform pct. 6.3 al contractului enunţat, asigurătorul are dreptul să recomande efectuarea reparaţiei autovehiculului avariat în unitatea de specialitate cu care colaborează în bază de contract, poate să înlocuiască autovehiculul sau părţi ale lui ce au fost distruse - cu acordul asiguratului, în loc de a plăti suma de despăgubire; să pretindă prezentarea documentelor necesare.

Tot actele pricinii denota faptul că prin cererea de despăgubire din 18 februarie 2010 depusă de către angajatul recurentului SRL „Defensiva”, Victor Rusu, Companiei „Asito” SA a informat despre producerea unui caz de asigurare la 16 februarie 2010, în rezultatul căruia a fost deteriorat „parbrizul” autovehiculului asigurat. Conform cererii menţionate, reprezentantul asiguratului Victor Rusu, a solicitat expres (contra semnătură), ca reparaţia autovehiculului deteriorat să fie efectuată la unitatea de specialitate „Autocomfix” SRL (f.d. 71). Conform Actului de evaluare cost-reparaţie nr. 5790 din 09 martie 2010 întocmit de către unitatea de specialitate convenită de părţi „Autocomfix” SRL, prejudiciul a fost calculat în mărime de 7300 lei, sumă care a fost transferată la contul de decontare al asiguratului la 27 aprilie 2010 prin ordinul de plată nr. 583 (f.d.

41). Ulterior, la data de 10 martie 2010, reprezentantul recurentului SRL „Defensiva”, Victor Rusu, a depus Companiei „Asito” SA o altă o cerere de despăgubire, prin care a informat despre producerea celui de-al doilea caz asigurat din 08 martie 2010, indicând că la autovehiculul asigurat de această dată au fost deteriorate 2 poziţii: acelaşi „parbriz”, dar deja în partea de dreapta-jos a parbrizului şi „oglinda-dreapta”, deteriorări care au fost fotografiate. 6 Astfel s-a stabilit cu certitudine faptul că după producerea primului caz de asigurare, reparaţia nu a fost efectuată de către CIA „Asito” SA, Compania achitând păgubitului costul parbrizului deteriorat, motiv pentru care nu mai avea obligaţia de a achita a doua oară pentru acelaşi parbriz deteriorat, ultima având astfel obligaţia să achite numai pentru repararea oglinzii retrovizorii din dreapta.

Astfel, în scopul îndeplinirii obligaţiunilor contractuale, intimatul CIA „Asito” SA s-a adresat către unitatea de specialitate „Autocomfix” SRL, pentru evaluarea costului reparaţiei oglinzii deteriorate, iar conform ordinului de plată nr. 1524 din 31 martie 2010 intimatul CIA „Asito” SA a transferat suma despăgubirii conform procesului verbal nr. 100950 intervenientului accesoriu ÎCS „Express Leasing” SRL cu titlu de despăgubire suma de 7176 lei (f.d.

42). S-a mai stabilit că prin contractul de asigurare facultativă din 12 mai 2009, încheiat între recurent şi intimat nu este stabilită obligaţiunea asigurătorului de a achita conturile de plată de la „Daac Hermes” SA, indiferent de faptul dacă asiguratul are sau nu la acesta „garanţie”, deoarece la încheierea contractului de asigurare o asemenea solicitare nu a fost formulată, nu a fost achitată o primă de asigurare majorată pentru o asemenea opţiune, şi, corespunzător asigurătorul nu şi- a asumat o asemenea obligaţie, obligaţiile acestuia fiind clar stabilite în p. 5.4 şi p. 6.3 a contractului de asigurare încheiat, prin urmare argumentele recurentului în sensul dat nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Mai mult ca atât, potrivit procesului-verbal al şedinţei de judecată din data de 30 octombrie 2012, reprezentantul recurentului (reclamant) SRL „Defensiva” a recunoscut că a primit o parte din despăgubire în mărime de 14477 lei ( f.d. 138). Conform art. 158 alin. (4) CPC, raportul de expertiză este examinat în şedinţă de judecată şi evaluat în ansamblu cu celelalte probe.

Totodată instanţa de recurs reţine că instanţa de apel corect a apreciat concluzia din Raportul de expertiză nr. 165 din 24 ianuarie 2012, deoarece aceasta reflectă că costul reparaţiei integrale cauzat proprietarului autovehiculului de model „Range Rover” număr de înmatriculare C SV 123, constituie 25475 lei, iar suma prejudiciului material cauzat proprietarului autovehiculului dat constituie 21955 lei în valoarea căror intră şi repararea altor deteriorări, decât cele care au fost indicate în cele 2 cereri de despăgubire şi anume pentru repararea capotei şi schimbarea ferestrei uşii din dreapta (factura de plată nr. SCN0010585 din 21 aprilie 2010 (f.d.

35). Corect instanţa de apel a respins şi a apreciat critic concluzia experţilor deoarece la materialele dosarului lipsesc cu desăvârşire careva probe, prin care s-ar fi demonstrat că asigurătorul ar fi fost informat despre producerea unui caz asigurat în rezultatul căruia ar fi fost deteriorate capota faţă şi fereastra uşii dreapta, sau, ar fi fost constatate aceste daune, după cum prevede expres contractul de asigurare încheiat. Mai mult, raportul de expertiză în sine nu are o forţă probantă prestabilită şi nu are prioritate faţă de alte probe din dosar, dar se apreciază în cumul cu alte probe în ansamblul şi interconexiunea lor, astfel criticile recurentului în acest sens sunt neîntemeiate.

Cu toate acestea, CIA „Asito” SA a achitat suma de 14 476 lei cu titlu de despăgubire potrivit actelor de evaluare cost reparaţie nr. 5790 şi nr. 5866, eliberate de către „Autocomfix” SRL (f.d. 24-27). Analizînd întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, Colegiul civil, comercial şi de contencios 7 administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea acţiunii întemeiată şi legală, la caz, fiind aplicate corect de instanţe prevederile normelor de drept material, iar argumentele recursului declarative, lipsite de suport legal şi probatoriu.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, soluţia dată de instanţa de apel este legală şi întemeiată, care a cercetat pertinent probele administrate la materialele pricinii şi corect a soluţionat litigiul dat în conformitate cu art. 130 CPC, cu atît mai mult că argumentele date au servit obiect de discuţii şi în instanţa de apel. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Devensiva”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Defensiva” împotriva Companiei internaţionale de Asigurări „Asito” societate pe acţiuni, intervenientul accesoriu Întreprinderea cu capital străin „Express Leasing” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare neachitată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi 8