2rac-508/13 — Încasarea sumei şi declararea nulităţii actelor juridice

prima instanţă – V. Orândaş dosarul nr. 2rac-508/13 instanţa de apel – N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu DECIZIE 25 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Melconic” în proces de insolvabilitate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Melconic” în proces de insolvabilitate împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Baştina-Radog” cu privire la încasarea sumei şi declararea nulităţii actelor juridice împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Baştina-Radog”, casată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 noiembrie 2011 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii constată: La 08 iunie 2011, SRL „Melconic” în proces de insolvabilitate a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Baştina-Radog” cu privire la încasarea sumei şi declararea nulităţii actelor juridice.

În motivarea acţiunii a indicat că între SRL „Melconic” şi SRL „Baştina-Radog” a fost efectuat transfer bancar, prin care reclamantul a transferat în beneficiul pârâtului suma de 1000000 lei, pentru servicii în construcţii, însă între părţi nu exista careva raport contractual în ce priveşte executarea lucrărilor de construcţii. Menţionează că faptul transferului sumei de 1000000 lei în contul pârâtului se confirmă prin documentele bancare, cât şi prin scrisoarea nr. 049 din 26 martie 2008 emisă de către pârât prin care se recunoaşte faptul că a avut loc transferul, din contul SRL „Melconic” în contul SRL „Baştina-Radog” a sumei de 1000000 lei pentru executarea de construcţii.

Indică că transferul nejustificat a sumei nominalizate se confirmă şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2010, în care se menţionează despre faptul că a avut loc contract de cesiune între Tatiana Zlatina şi Maria Stratulat, prin care Tatiana Zlatina, a obţinut calitatea de investor, în construcţia blocului locativ apartamentul nr. 42 de pe str. Alexandrescu, 6. Faptul subrogaţiei, între Tatiana Zlatina, cu Maria Stratulat, demonstrează faptul că este imposibil de a fi făcut transfer bancar de 1000000 lei în vederea stingerii careva datorii, faţă de Maria Stratulat, de către SRL „Melconic” la momentul în care Maria Stratulat, deja nu mai deţine calitatea de investor în construcţii.

Mai indică că tot prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2010 s-a constatat faptul că transferul efectuat de către SRL „Melconic” în beneficiul SRL „Baştina-Radog” s-a efectuat fără a exista careva raport contractual. Cu referire la prevederile art. 123 CPC, susţine că decizia menţionată are puterea lucrului judecat. Afirmă că pârâtul prin răspunsul nr. 178 din 22 octombrie 2010, la reclamaţia înaintată de către SRL „Melconic” la 05 octombrie 2010, conformă că între părţi nu există nici un raport contractual, respectiv pârâtul neavând de executat nici o obligaţie faţă de reclamant. Astfel, în cazul în care, SRL „Melconic” nu are nici un raport contractual cu pârâtul, consideră că la caz este o îmbogăţire fără just temei.

Menţionează că prevederile art. 1389 alin. (1) Cod civil, combat afirmaţia SRL „Baştina-Radog” expusă în scrisoarea nr. 178 din 22 octombrie 2010, precum că conducerea SRL „Melconic” a transferat aceşti bani, în scopul investirii în construcţii, investor fiind Maria Stratulat, în acest sens făcându-se trimitere la procesul-verbal din data 15 ianuarie 2007, care este semnat doar de către reprezentantul SRL „Melconic” Constantin Gherciu. Susţine că actul juridic din 15 ianuarie 2007 este unul simulat, deoarece este întocmit cu scopul de a ascunde un alt act juridic (donaţie), respectiv conform art. 221 alin. (2) Cod civil şi conform art. 113 al Legii insolvabilităţii este nul.

De asemenea a invocat că şi scrisoarea nr. 111 din aprilie 2008, la care face referire SRL „Baştina-Radog”, precum că administraţia SRL „Melconic” indică că suma de 1000000 este suma transferată cu titlu de investiţie în construcţia blocului locativ a Mariei Stratulat, la fel are un caracter fictiv, pe motivul că camuflează intenţia precedentei conduceri ai SRL „Melconic” de a atribui un aspect contractual acestui transfer gratuit, deşi acesta în realitate nu există. Insistă că între Maria Stratulat şi SRL „Baştina-Radog” nu s-a constatat încheierea nici a unui contract de cesiune de creanţă, prin care SRL „Melconic” urma să transfere careva mijloace băneşti către SRL „Baştina-Radog”, fapt pentru care consideră că transferul sumei de 1000000 lei către pârât nu are nici un temei legal.

Afirmă că pârâtul se eschivează cu rea-voinţă de la restituirea sumei de 1000000 lei, transferaţi fără just temei în beneficiul ultimului. Indică că la 18 februarie 2010, Curtea de Apel Economică a emis hotărâre de intentare a procedurii de insolvabilitate în privinţa la SRL „Melconic”. Solicită încasarea din contul SRL „Baştina-Radog” SRL în beneficiul lui SRL „Melconic” a datoriei în sumă de 1000000 lei, declararea nulităţii actului juridic din 15 ianuarie 2007, ca fiind un act juridic fictiv şi declararea nulităţii scrisorii nr. 111 din aprilie 2008, ca fiind fictivă. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 22 iunie 2011 a fost dispusă atragerea în proces în calitate de intervenienţi accesorii pe Maria Stratulat şi Tatiana Zlatina.

Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 30 noiembrie 2011 acţiunea a fost admisă, încasat din contul SRL „Baştina-Rădog” în beneficiul SRL „Melconic” suma de 1000000 lei, constatată nulitatea absolută a procesului-verbal din 15 ianuarie 2007 al SRL „Melconic”, încasat din contul SRL „Baştina-Radog” în beneficiul SRL „Melconic” cheltuielile de judecată pentru taxa de stat în sumă de 30000 lei şi încasat din contul SRL „Melconic” în proces de insolvabilitate taxa de stat în sumă de 30000 lei în beneficiul bugetului de stat care urmează a fi achitată nu mai târziu de 6 luni din momentul adoptării hotărârii Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 august 2012 a fost admis apelul declarat de către SRL „Baştina-Radog”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 februarie 2013 a fost admis recursul declarat de către SRL „Melconic” în proces de insolvabilitate, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 a fost admis apelul declarat de către SRL „Baştina-Radog”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. La 02 iunie 2013 SRL „Melconic” în proces de insolvabilitate a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinând că instanţa a aplicat eronat normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată ce constituie temei de casare.

Menţionează că instanţa de apel în motivarea deciziei a făcut referire la decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 martie 2010, (dosar nr. 2ra-297/10), în care se menţionează că SRL „Melconic” a efectuat transfer în beneficiul SRL „Baştină Radog” a sumei de 1000000 lei cu destinaţia servicii în construcţii, în contul stingerii datoriei faţă de Maria Stratulat, reţinând inter alia că acest fapt deja nu mai poate fi reexaminat sau contestat în altă şedinţă, deoarece constituie o degrevare de probaţiune conform art. 123 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Susţine că în partea ce ţine de faptul dacă între SRL „Melconic” şi Maria Stratulat într-adevăr există careva raport obligaţional în valoare de 1000000 lei, instanţa de recurs în decizia din 15 martie 2010, nu se expune, doar face referire că a fost executat un transfer cu destinaţia investiţii în construcţii, pentru a fi stinsă datoria faţă de Maria Stratulat.

Afirmă că asemenea argumentare a instanţei de apel nu poate fi reţinută, deoarece în decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 martie 2010 se face referire la acest transfer că a fost făcut în contul executării lucrărilor de construcţii de către SRL „Baştină Radog”, însă în cadrul judecării recursului din 15 martie 2010, problema restituirii sumei de 1000000 de lei, care au fost achitaţi de către SRL „Melconic” către SRL „Baştină Radog”, nu a constituit obiect de examinare în cadrul pricinii civile Maria Stratulat împotriva SRL „Baştină Radog”. Iar acţiunea civilă SRL „Melconic” împotriva SRL „Baştină Radog” cu privire la încasarea sumei de 1000000 lei şi declararea nulităţii actelor juridice, nu a fost niciodată examinată în cadrul procedurii contencioase şi nicio instanţă nu s-a expus asupra unui asemenea litigiu.

Consideră că referirea instanţei de apel la scrisoarea nr. 111 din 04 aprilie 2008, prin care se indică că SRL „Melconic” a solicitat ca această sumă să fie considerată ca achitată în contul stingerii datoriei faţă de Maria Stratulat, nu poate fi reţinută de ca argument, deoarece SRL „Melconic” nu a emis asemenea document. Invocă că transferul sumei de 1000000 de lei de SRL „Melconic” către SRL „Baştină-Radog”, inevitabil constituie un fapt generator de obligaţie de restituire a sumei de 1000000 lei conform art. 8 alin. (2) lit. a), d), g) Cod civil.

Afirmă că o asemenea circumstanţă precum îmbogăţirea fără just temei a SRL „Baştină Radog”, urmare a efectuării transferului bancar de către SRL „Melconic” în valoare de 1000000 lei, nu a fost examinată de instanţele de judecată, respectiv consideră că afirmaţia instanţei de apel înserată în motivarea deciziei precum că deja o instanţă s-a expus pe marginea acestor pretenţii fiind stabilit scopul şi circumstanţele transferului nu poate servi ca argument în menţinerea acestei decizii. Consideră că instanţa de apel nu a ţinut cont de poziţia intimatului în instanţa de apel, motivând unilateral decizia, ceea ce contravine art. 6 pct. 1 din CEDO.

Indică că între SRL „Melconic” şi Maria Stratulat nu a fost niciodată încheiat careva contract de împrumut . Menţionează că problema veridicităţii chitanţelor din 09 februarie 2005 pentru suma de 256000 lei, din 13 iulie 2005 pentru suma de 230000 lei, din 14 septembrie 2005 pentru suma de 130000 lei, din 12 octombrie 2005 pentru suma de 97000 lei, din 23 noiembrie 2005 pentru suma de 155000 lei, din 20 decembrie 2005 pentru suma de 132000 lei, care au fost administrate ca probe de către SRL „Baştină- Radog”, în şedinţa de judecată, actualmente fac obiect de examinare în cadrul procesului penal, fiind pornită urmărirea penală în baza art. 310 din Codul penal, adică falsificarea probelor în procesul civil de către participanţii la procesul de judecată.

Remarcă că prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 iulie 2011, a fost admis recursul în anulare declarat de Adjunctul Procurorului General fiind casată încheierea din 30 aprilie 2010 a Judecătorului de instrucţie din cadrul Judecătoriei sect. Rîşcani, prin care a fost declarată nulă, ordonanţa Prim Adjunctului Procurorului General Igor Serbinov, de anulare a ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale emisă de Procuratura Anticorupţie, fiind dispusă urmărirea penală pe faptul săvârşirii faptelor prevăzute de art. 195 alin. (5) şi art. 310 alin. (1) din Codul penal. Afirmă că instanţa de apel la emiterea deciziei s-a bazat pe înscrisuri în privinţa autenticităţii cărora este pornit proces penal, astfel consideră că acestea nu puteau fi luate ca probe de instanţa de apel, mai mult că ele nu există în original.

Insistă că SRL „Melconic” nu are nici o creanţă faţă de Maria Stratulat, după cum susţine instanţa de apel, ce indică că instanţa nu a intrat în esenţa pricinii şi a aplicat eronat normele de drept material. Cu referire la prevederile art. 1389 alin. (1) Cod civil, susţine că transferul sumei de 1000000 de lei, de către SRL „Melconic” către SRL „Baştină Radog”, fără existenţa cărorva obligaţii între părţi indubitabil constituie îmbogăţire fără justă cauză din partea intimatului, respectiv ultimul este ţinut să o restituie, pe când instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestui fapt. La fel indică că şi afirmaţia instanţei de apel precum că procesul-verbal din 15 ianuarie 2007 nu este un act juridic fictiv este eronată, deoarece acesta este simulat fiind încheiat în scopul creării unei aparenţe de datorie, care de fapt nu există, ceea ce face ca el să fie recunoscut nul.

Afirmă că nu există datorii între Maria Stratulat şi SRL „Melconic” şi în special între Maria Stratulat şi SRL „Baştină Radog” nu există nici un contract de cesiune a creanţei, prin care creanţa Mariei Stratulat în mărime de 1000000 lei faţă de SRL „Melconic” să fie transmisă către SRL „Baştină Radog”. Insistă că între SRL „Melconic” şi Maria Stratulat nu a existat nici un raport de împrumut, precum nu există nici contract de împrumut. Mai menţionează că la scrisoarea nr. 111 din 04 aprilie 2008, prin care SRL „Melconic” recunoaşte datoria faţă de Maria Stratulat Măria, este anexat actul de verificări, care nu a fost prezentat de SRL „Baştină Rădog”, iar dacă acest act de verificări reciproce ar exista în realitate atunci el urma să fie prezentat, astfel se atestă că prezenta scrisoare este cu un conţinut denaturat artificial.

Susţine că conform scrisorii 138 din 19 iulie 2007, SRL „Baştina-Radog” solicită de la Maria Stratulat să fie achitată suma pentru construcţia apartamentului nr. 42 din str. Alexandrescu, 6 din mun. Chişinău, fiind acordat termen. Mai indică că această scrisoare este ulterioară procesului-verbal din 15 ianuarie 2007 ceea ce denotă inexistenţa datoriei între SRL „Melconic” şi Maria Stratulat. Consideră că dacă suma de 1000000 lei, care a fost virată la data de 16 ianuarie 2007 suma de 350000 lei, la 23 ianuarie 2007 suma de 300000 lei, la 07 martie 2007 suma de 350000 lei, era să fie transferată cu scopul de a finanţa contractul Mariei Stratulat, atunci SRL „Baştină Radog”, nu mai era să aibă careva pretenţii faţă de Maria Stratulat, iar contractul de investiţii nu era să fie rezoluţionat pe motiv de neachitare.

Afirmă că faptul că contractul între Stratulat Măria şi SRL „Baştină Radog” din 15 ianuarie 2007, în privinţa apartamentului nr. 42 de pe str. Alexandrescu 6 din mun. Chişinău, este rezoluţionat se confirmă şi prin extrasul de la organul cadastral, în care se indică că proprietar care a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nominalizat este Cojocari Andrei, iar ulterior ultimul a vândut acest apartament Galinei Dombrovskaia. Astfel, susţine că Maria Stratulat sau Tatiana Zlatina, care a obţinut drepturile de investor asupra apartamentului nr. 42 de pe str. Alexandrescu 6, din mun. Chişinău, prin cesiune creanţei de la Maria Stratulat, niciodată nu au fost proprietari ai acestui apartament.

Respectiv se constată că procesul-verbal din 17 ianuarie 2007 este un act juridic simulat, care trebuie să fie declarat nul. Insistă că instanţa de apel a emis o decizie bazată pe acte false, care nu există. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia decizie instanţei de apel din 20 iunie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 26 iunie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 46). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 02 august 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintând prezenta acţiunea în instanţa de judecată împotriva SRL „Baştina- Radog”, SRL „Melconic” a solicitat încasarea din contul SRL „Baştina-Radog” SRL în beneficiul lui SRL „Melconic” a datoriei în sumă de 1000000 lei, declararea nulităţii procesului-verbal din 15 ianuarie 2007 şi scrisorii nr. 111 din aprilie 2008 ca fiind fictive.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia. Judecând apelul declarat de către SRL „Baştina-Radog” instanţa de apel motivat şi amplu argumentat, pronunţându-se asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii, temeinic a ajuns la concluzia admiterii apelului, ilegalităţii hotărârii primei instanţe şi corect a emis o nouă hotărâre prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că la 15 ianuarie 2007 între SRL „Baştina- Radog”, în calitate de executor, şi Maria Stratulat, în calitate de investitor, a fost încheiat contractul de investiţii în construcţii imobiliare, în temeiul cărui executorul trebuia să îndeplinească lucrări de construcţie a apartamentului nr. 42 în casa de locuit din str. Alexandrescu, 6 mun.

Chişinău, iar investitorul s-a obligat să investească mijloace băneşti în construcţia apartamentului nominalizat (f. d. 31). Tot actele cauzei atestă că la şedinţa SRL „Melconic” din 15 ianuarie 2007 s-a hotărât de a transfera pe contul SRL „Baştina-Radog” suma de 1000000 lei, în contul acoperirii datoriei faţă de Maria Stratulat, care s-a format în perioada anilor 2004 – 2007, ca urmare a acordării de către ultima a împrumuturilor SRL „Melconic”, fapt ce rezidă din procesul-verbal al şedinţei din 15 ianuarie 2007 (f. d. 6). Materialul probator reflectă incontestabil şi faptul că ulterior SRL „Melconic” a transferat în contul SRL „Baştina-Radog” suma totală de 1000000 lei şi anume a doua zi prin ordinul de plată bancar din 16 ianuarie 2007 a transferat suma de 350000 lei, prin ordinul de plată din 23 ianuarie 2007 – 300000 lei şi prin ordinul de plată din 07 martie 2007 – 350000 lei (f. d. 18-20 vol. I), destinaţia căror fiind indicată pentru servicii în construcţii.

Faptul că SRL „Melconic” a transferat suma de 1000000 lei către SRL „Baştina- Radog” ca investiţie în construcţia apartamentului pentru Maria Stratulat, în contul stingerii datoriei faţă de ultima a fost stabilit şi prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2010 emisă în pricina civilă la acţiunea Mariei Stratulat împotriva SRL „Baştina-Radog” cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi la cererea reconvenţională a Ninei Pisari împotriva Mariei Stratulat, SRL „Baştina-Radog” şi SRL „Melconic” cu privire la declararea nulităţii contractului de investiţii şi repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral (f. d. 7-14 vol. I). Iar după cum instituie art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Sunt lipsite de sens şi apreciate critic de instanţa de recurs susţinerile recurentului cu privire la faptul că deşi, în decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2010 este indicat că acest transfer a fost făcut în contul executării lucrărilor de construcţii de către SRL „Baştină-Radog”, problema restituirii sumei de 1000000 lei, care au fost achitaţi de către SRL „Melconic” către SRL „Baştină-Radog”, nu a constituit obiect de examinare în cadrul pricinii civile Mariei Stratulat împotriva SRL „Baştină-Radog” . Aceasta deoarece instanţa de apel în prezenta speţă, având în susţinere prevederile art. 123 alin. (2) CPC, a reţinut doar faptele deja stabilite prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2010. Or, chiar prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 24 martie 2010 este stabilit că transferurile efectuate de către SRL „Melconic” la 16 ianuarie 2007, 23 ianuarie 2007 şi la 07 martie 2007 pe contul SRL „Baştina-Radog” au fost destinate pentru servicii în construcţii în contul stingerii datoriei faţă de Maria Stratulat, iar întru confirmarea faptului dat de instanţă a fost reţinut certificatul eliberat de SRL „Baştina- Radog” nr. 049 din 26 martie 2008, scrisoarea SRL „Melconic” din 04 aprilie 2008 şi procesul-verbal al şedinţei adunării asociaţilor SRL „Melconic” din 15 ianuarie 2007. De altfel,

temeinic a fost respinsă şi susţinerea administratorului SRL „Melconic” în proces de insolvabilitate precum că procesul-verbal al şedinţei SRL „Melconic” din 15 ianuarie 2007 este lovit de nulitate absolută ca fiind fictiv şi simulat, deoarece în cadrul dezbaterilor judiciare nu a fost dovedit, prin prisma prevederilor art. 221 Cod civil, că actul juridic a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice, precum şi că acesta a fost încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (donaţie).

Aici se va remarca ca corectă şi constatarea instanţei de apel cu referire la faptul că semnătura aplicată de Maria Stratulat pe procesul-verbal nominalizat atestă exprimarea acordului la producerea efectelor juridice a prevederilor acestui act juridic şi anume de stingere a datoriilor faţă de ea de către SRL „Melconic”, prin transferarea sumei datorate către SRL „Baştina-Radog” în vederea investirii acestor mijloace în construcţia apartamentului conform contractului de investiţii nr. 42 din 15 ianuarie 2007. Nu poate fi reţinută nici afirmaţia recurentului precum că între SRL „Melconic” şi Maria Stratulat nu a fost încheiat un careva contract de împrumut, deoarece după cum a stabilit instanţa de apel, în cadrul judecării pricinii la acţiunea depusă de Nina Pisari împotriva SRL „Melconic” cu participarea intervenienţilor accesorii SRL „Baştina-Radog” şi Maria Stratulat, de reprezentantul ultimei au fost prezentate dispoziţiile de încasare în numerar eliberate de SRL „Melconic” (f. d. 106-107 vol. I), din care rezultă că Maria Stratulat a acordat cu împrumut SRL „Melconic” mijloace băneşti în sumă de 1000000 lei, fapt ce respinge susţinerea recurentului invocate în acest sens.

Nu răstoarnă această concluzie nici invocarea recurentului cu referire la faptul că veridicitatea chitanţelor din 09 februarie 2005 pentru suma de 256000 lei, din 13 iulie 2005 pentru suma de 230000 lei, din 14 septembrie 2005 pentru suma de 130000 lei, din 12 octombrie 2005 pentru suma de 97000 lei, din 23 noiembrie 2005 pentru suma de 155000 lei şi din 20 decembrie 2005 pentru suma de 132000 lei, care au fost puse la baza emiterii deciziei instanţei de apel întru confirmarea creanţei Mariei Stratulat faţă de SRL „Melconic”, actualmente fac obiect de examinare în cadrul urmăririi penale, pornită în baza art. 310 Cod penal (falsificarea probelor în procesul civil de către participanţii la proces), deoarece pe faptul dat nu există o sentinţă irevocabilă, iar reţinerea acestor invocări la această stadie ar constitui o încălcare a prezumţiei nevinovăţiei.

La capitolul dat instanţa de recurs reţine că acordarea împrumutului SRL „Melconic” de către Maria Stratulat se confirmă şi prin scrisoarea SRL „Melconic” nr. 111 din 04 aprilie 2008 adresată directorului SRL „Baştina-Radog” (f. d. 24 vol. II), în care se indică că la solicitarea creditorului Maria Stratulat a fost efectuat transferul în sumă de 1000000 lei în beneficiul SRL „Baştina-Radog”, care urmează a fi calculată ca investiţie efectuată de către Maria Stratulat, astfel fiind redusă datoria SRL „Melconic” faţă de Maria Stratulat. Prin aceiaşi scrisoare SRL „Melconic” atenţionează că societatea nu înaintează careva pretenţii faţă de SRL „Baştina-Radog”, totodată indicând că suma transferată în contul investiţiei Mariei Stratulat va fi returnată doar ultimei personal.

Argumentul recurentului precum că la scrisoarea menţionată nu a fost anexat actul verificărilor reciproce din 03 aprilie 2008, prin urmare este cu un conţinut denaturat artificial nu poate fi reţinut, or la această scrisoare este anexată copia actului verificărilor reciproce din 03 aprilie 2008 semnat de contabilii SRL „Melconic” şi SRL „Baştina-Radog” în privinţa sumei de 1000000 lei, certificată în modul corespunzător prin ştampila SRL „Baştina-Radog” (f. d. 24 verso vol. II). Este apreciată critic şi referirea recurentului la scrisoarea nr. 138 din 19 iulie 2007, prin care SRL „Baştina-Radog” solicită de la Maria Stratulat să fie achitată suma pentru construcţia apartamentului nr. 42 din str. Alexandrescu, 6 din mun.

Chişinău, pe motiv că acest înscris a constituit obiect probator la judecarea unei alte pricini, căreia i-a fost dată o apreciere corespunzătoare, fapt ce respinge şi alte alegaţii invocate în sensul dat. Mai mult că la caz însăşi reprezentantul SRL „Baştina-Radog” nu a negat faptul că destinaţia sumei de 1000000 lei, primită de la SRL „Melconic”, a fost pentru servicii în construcţii în contul stingerii datoriei faţă de Maria Stratulat. Este lipsită de esenţă şi susţinerea recurentului precum că contractul încheiat între Stratulat Maria şi SRL „Baştină Radog” din 15 ianuarie 2007, în privinţa apartamentului nr. 42 de pe str. Alexandrescu 6 din mun. Chişinău a fost rezoluţionat, pe motiv de neachitare, se confirmă şi prin extrasul de la organul cadastral, în care se indică că proprietar care a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nominalizat este Cojocari Andrei, iar ulterior ultimul a vândut acest apartament Galinei Dombrovskaia.

Aceasta din motiv că din informaţia conţinută în Registrul bunurilor imobile oferită de ÎS „Cadastru” (f. d. 159 vol. I) direct se evidenţiază că Andrei Cojocari a devenit proprietar al apartamentului nr. 42 de pe str. Alexandrescu 6 din mun. Chişinău în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 28 iulie 2010, pe când anterior acestei tranzacţii prin contractul din 28 decembrie 2008 Maria Stratulat a cesionat dreptul său de creanţă faţă de SRL „Baştina-Radog” Tatianei Zlatina asupra sumei de 40950 Euro şi 1000000 lei (f. d. 25). Iar ulterior, în baza cererii Tatianei Zlatina cu privire la rezilierea contractului de investiţii şi restituirea sumei investite în apartamentul nr. 42 din str. Alexandrescu, 6 mun.

Chişinău din 19 mai 2010 (f. d. 30), SRL „Baştina-Radog” a restituit Tatianei Zlatina mijloacele financiare conform contractului nr. 42 din 15 ianuarie 2007, inclusiv şi suma de 1000000 lei, fapt ce se confirmă prin dispoziţiile de plată nr. 25 din 20 mai 2010, nr. 28 şi 29 din 22 mai 2010 (f. d. 32-33 vol. II). În această ordine de idei este lipsită de suport legal şi susţinerea recurentului cu referire la prevederile art. 1389 alin. (1) Cod civil, precum că transferul sumei de 1000000 de lei, de către SRL „Melconic” către SRL „Baştină Radog”, fără existenţa cărorva obligaţii între părţi indubitabil constituie îmbogăţire fără justă cauză, astfel SRL „Baştină Radog” este ţinută să o restituie.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Astfel fiind instanţa de recurs reţine că instanţa de apel în situaţia dedusă judecării corect au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Melconic” în proces de insolvabilitate. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Melconic” în proces de insolvabilitate împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Baştina-Radog” cu privire la încasarea sumei şi declararea nulităţii actelor juridice.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat Iurie Bejenaru