2ra-1346/13 — Privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului moral şi material

Instanţa de fond: CA Chişinău – E. Clim Dosarul nr. 2ra-1346/13 DECIZIE 25 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Vera Macinskaia, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea, Ion Vîlcov, examinînd recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al RM şi Ichim Silvia, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Silviei Ichim împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului moral şi material, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, prin care s-a admis parţial cererea de chemare în judecată, c o n s t a t ă: La 09 ianuarie 2012 Ichim Silvia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului moral şi material.

În motivarea acţiunii Ichim Silvia a invocat că, prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 22 februarie 2005 Consiliul orăşenesc Durleşti a fost obligat să-i repartizeze, în baza deciziei Consiliului orăşenesc Durleşti nr. 3.7.3 din 27 septembrie 2002 şi titlului de autentificare a dreptului asupra terenului, teren în natură în mărime de 1/4 cota parte ce constituie 0,266 ari din suprafaţa totală de 0, 1064 ari din str. Al. Marinescu 44/2 or. Durleşti mun. Chişinău, eliberat la 22 iulie 2004. De asemenea, Ichim Silvia, a argumentat că, actul judecătoresc menţionat nu a fost executat conform legislaţiei în vigoare, mai mult ca atît i-a fost create obstacole în folosirea terenului de către vecini.

Astfel, în urma acestor fapte, reclamanta a fost nevoită să se adreseze repetat în instanţa de judecata privind înlăturarea obstacolelor, cerere înaintată în baza recomandărilor Departamentului de Executare care a nu a găsit posibilităţi de executare a hotărîrii Judecătoriei Buiucani nr. 2-284/05 din 22 februarie 2005 referitor la repartizarea în natură a unei cote părţi dintr-o suprafaţă integră de teren. Consideră, Ichim Silvia că, ca era necesar să fie aplicate reguli de executare care să asigure împărţirea de fapt a terenului şi trecerea terenului în proprietatea sa în termenii rezonabili, or, neaplicarea măsurilor legale necesare pentru executare îi garantează dreptul reclamantei să înainteze cererea privind executarea în termen rezonabil a actului judecătoresc, iar examinarea în termen de peste trei ani a cereri de revizuire, de asemenea este un act de tergiversare.

Examinarea cauzei a fost tergiversată din anul 2005, or, în anul 2008 Consiliul or. Durleşti a depus şi o cerere de revizuire asupra deciziei din 2005, iar la 12 august 2008 Curtea de Apel Chişinău a emis o decizie prin care a casat hotărîrea primei instanţe, cauza fiind restituită spre rejudecare în aceiaşi instanţă, or, în astfel de circumstanţe i s-a creat prejudiciu atît moral cît şi material. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, s-a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Ichim Silvia către Ministerul Finanţelor, s-a constatat încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi s-a încasat în beneficiul Silviei Ichim cu titlu de prejudiciu moral suma de 2.000 lei prin intermediul Ministerului Finanţelor.

În rest pretenţiile înaintate de Ichim Silvia s-au respins. La 15 februarie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs, solicitînd casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Drept temei al recursului înaintat, Ministerul Finanţelor a invocat că, instanţa de judecată a emis o hotărîre neîntemeiată, cu aplicarea eronată a legii de drept material. Ulterior, la 20 martie 2013 Ichim Silvia a declarat recurs solicitînd casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012. În motivarea recursului înaintat, Ichim Silvia a invocat că, este de acord cu partea de hotărîre referitoare la constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, nefiind de acord cu respingerea părţii de cerere privind încasarea daunelor materiale cauzate şi mărimea încasată pentru prejudiciul moral cauzat.

Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat de Ministerul Finanţelor urmează a fi respins iar, recursul înaintat de către Ichim Silvia urmează a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa de recurs după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanţa de recurs după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

2 Recurentul Ministerul Finanţelor al RM a indicat în cererea de recurs că, instanţa de judecată a emis o hotărîre neîntemeiată, cu aplicarea eronată a legii de drept material, însă instanţa de recurs constată eronate argumentele invocate de Ministerul Finanţelor. În conformitate cu art. 2 alin. (1) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21.04.2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Iar, art. 2 alin. (6) al aceleaşi legi, prevede că, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. Ca urmare, din contextul normei citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Convenţia Europeană al Drepturilor Omului garantează, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”. Cerinţa Convenţiei trebuie raportată la fiecare caz în parte, luînd în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac.

Instanţa de recurs constată că, instanţa de fond corect a apreciat că, întru constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei cu încasarea corespunzătoare a prejudiciului, instanţa a dat apreciere condiţiilor de examinare a cauzei, ţinînd cont de complexitatea cauzei, de comportamentul părţilor, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant. 3 De asemenea, Ichim Silvia a înaintat cerere de recurs, invocînd că este de acord cu partea de hotărîre referitoare la constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, nefiind de acord cu respingerea părţii de cerere privind încasarea daunelor materiale cauzate şi mărimea încasată pentru prejudiciul moral cauzat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că cerinţa recurentei – Ichim Silva în partea ce ţine de încasarea prejudiciului material urmează a fi admis. Astfel, instanţa de fond a concluzionat în această parte precum că, cerinţa Silvei Ichim ce ţine de prejudiciul material este neîntemeiat, deoarece aceasta nu a prezentat şi nu a probat cu probe întemeiate şi pertinente prejudiciul suportat şi solicitat, or, lista cheltuielilor suportate prezentate la materialele dosarului nu poate fi reţinută drept proba întemeiată. În situaţia din speţă reclamantul pretinde la repararea prejudiciului material cauzat prin încălcarea de către instanţele judecătoreşti a dreptului la un proces echitabil, dar şi prin încălcarea dreptului său la judecarea pretenţiilor într-un termen rezonabil.

Ţinînd cont de circumstanţele menţionate şi hotărînd în bază echitabilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ acordă reclamantului Ichim Silvia - 536,50 lei cu titlu de prejudiciu material, ce reiesă din cheltuielile suportate de aceasta la înaintarea acţiunii pe data de 25 septembrie 2007 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În urma acestei sesizări, Înalta Curte i-a recomandat Silvei Ichim să înainteze în temeiul legii nr. 87 din 01 iulie 2011 o cerere în instanţele naţionale de judecată.

Astfel că, în baza recomandării Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a art. 7 din Legea nr. 87 din 01 iulie 2011, prevede că, persoanele care au depus cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu o pretinsă încălcare a drepturilor lor stabilite de această lege şi garantate de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în a cărei privinţă Curtea nu a decis asupra admisibilităţii şi fondului cauzei, Ichim Silvia a înaintat prezenta cerere. Colegiul constată că, Ichim Silvia a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 226.569 lei, însă aceasta urmează a fi satisfăcut parţial şi anume de a încasa suma de 536,50 lei. În rest urmează a fi respins, deoarece cheltuielile invocate de Ichim Silvia nu au atribuţie la speţa dată, or, aceasta nu şi-a găsit confirmare legală în cadrul examinării cauzei.

Conform art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În acelaş rînd, instanţa de recurs relevă faptul că, reclamantul are sarcina de probațiune generală, urmînd să probeze că a suportat prejudiciu material (după caz prejudiciu moral) anume prin această încălcare. Pentru stabilirea mărimii reparației prejudiciului vor fi luate în considerare următoarele criterii: circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, pretenţiile invocate de reclamant, complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului, conduita organului de urmărire penală, a 4 instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, durata încălcării şi importanţa procesului pentru reclamant.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform Convenţiei europene a drepturilor omului, în materia administrării probelor, elementul determinat al examenului efectuat de către instanţa europeană este maniera în care probele sînt prezentate în faţa judecătorului naţional (CEDO, hot. Barbera, Messegue şi Jabardo, § 68). Conform art. 192 alin. (1) CPC, prevede că, pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă.

Astfel, prin prisma normei legale enunţate, orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, dacă se constată o atare încălcare. Totodată, mărimea recompensei materiale care urmează a-i fi achitate persoanei într-o asemenea situaţie, diferă de la caz la caz şi urmează a fi apreciată din totalitatea de factori obiectivi care au condiţionat prejudiciul şi această afirmaţie rezultă din textul legii.

Conform art. 4 alin. (1) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21.04.2011, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Astfel, din materialele cauzei, s-a confirmat faptul că Ichim Silva a suportat cheltuieli ce ţine de examinarea litigiului, probe anexate la speţa dată.

În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţa de judecată corect a aplicat legea materială la soluţionarea litigiului dedus judecării, iar prin actele cauzei a fost demonstrată prezenţa condiţiilor necesare pentru răspunderea civilă şi, în consecinţă, survenirea acesteia. În acelaşi timp, Colegiul conchide că circumstanţele pricinii au fost cercetate în volum deplin, în speţă fiind prezentate probe suficiente pentru a da o soluţie de modificare a hotărîrii în sensul încasării mărimii prejudiciului material în sumă de 536,50 lei. Reieşind din cele expuse, în baza art. 445 CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 5 D e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM.

Se admite recursul declarat de către Ichim Silvia. Se casează parţial hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, în partea respingerii prejudiciului material, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Silviei Ichim împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si dreptul la executarea in termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti si încasarea prejudiciului moral si material, şi în această parte se pronunţă o nouă hotărîre prin care: Se dispune încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în favoarea Silviei Ichim prejudiciul material în mărime de 536,50 lei.

În rest hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte Valeriu Doagă Judecător Vera Macinskaia Judecător Valentina Clevadî Judecător Iuliana Oprea Judecător Ion Vîlcov 6