2ra-2681/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: I. Stepanov dosarul nr. 2ra-2681/13 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ichim Silvia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Silviei Ichim împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Primăria or. Durleşti şi executorul judecătoresc Sajin Ana, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 martie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Ichim Silvia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 18 decembrie 2012, c o n s t a t ă La 15 august 2012 Ichim Silvia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenienţi accesorii Primăria or. Durleşti şi executorul judecătoresc Sajin Ana, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 februarie 2005 Consiliul or. Durleşti a fost obligat să-i repartizeze în natură 1/4 cota parte din terenul adiacent al blocului locativ amplasat pe adresa mun. Chişinău, or. Durleşti, str. Al.

Marinescu nr. 44/2, astfel încât să-i revină 0,266 ari din suprafaţa totală de 0,1064 ari, întru executarea hotărârii judecătoreşti respective fiind emis titlul executoriu nr. 2-284/2005. Prin încheierea executorului judecătoresc Sajin Ana din 17 mai 2007 titlul executoriu eliberat de către Judecătoria Buiucani mun. Chişinău în baza hotărârii din 22 februarie 2005 a fost primit spre examinare, debitorului Consiliului or. Durleşti îi fiind stabilite mai multe termene de executare, omise intenţionat de către acesta. Susţine reclamanta că până în prezent actul judecătoresc pronunţat nu a fost de fapt executat, fiind depusă şi o cerere de revizuire de către Primăria or. Durleşti împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 februarie 2005, admisă prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 august 2008 cu dispunerea remiterii pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Menţionează că din cauza neexecutării în mod practic a hotărârii judecătoreşti prin care i s-a dat câştig de cauză, la 25 septembrie 2009 a depus o plângere individuală la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care prin scrisoarea din 29 septembrie 2011 i-a recomandat să înainteze o acţiune în temeiul Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011. Consideră reclamanta că prin neexecutarea în mod practic a actului judecătoresc prin care Consiliul or.

Durleşti a fost obligat să-i repartizeze în natură 1/4 cota parte în mărime de 0,266 ari din terenul adiacent cu suprafaţa totală de 0,1064 ari al blocului locativ amplasat pe adresa mun. Chişinău, or. Durleşti, str. Al. Marinescu nr. 44/2, i s-a încălcat dreptul garantat la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, ea fiind îndreptăţită să înainteze o acţiune în judecată în baza noului remediu intern. Solicită reclamanta constatarea încălcării dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral în sumă de 453 140 lei.

Pe parcursul examinării pricinii, reclamanta şi-a concretizat pretenţiile, solicitând constatarea faptului încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti pentru perioada 22 februarie 2005 (data pronunţării hotărârii de admitere a acţiunii) – 12 august 2008 (data emiterii deciziei prin care a fost admisă cererea de revizuire, casată hotărârea din 22 februarie 2008 şi remisă pricina spre rejudecare în fond) şi repararea prejudiciului material şi moral în mărime de 205 340 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ichim Silvia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 18 decembrie 2012. La 17 aprilie 2013, în termenul prevăzut de lege, Ichim Silvia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti, cu emiterea unei hotărâri noi de admiterea integrală a pretenţiilor sale. Recurenta în motivarea recursului a indicat că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, încălcându-i astfel dreptul consfinţit la proprietate şi la un proces echitabil. La 12 iulie 2013 în adresa Ministerului Finanţelor, Ministerului Justiţiei, Primăriei or. Durleşti şi executorului judecătoresc Anei Sajin a fost expediată copia 2 recursului declarat de către Ichim Silvia, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 24 iulie 2013 Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a depus referinţă la recursul declarat de către Ichim Silvia, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului Ministerului Finanţelor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ichim Silvia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

3 Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă. Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 februarie 2005, asupra neexecutării în termen rezonabil a căreia pretinde recurenta-reclamanta Ichim Silvia, a fost casată integral prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 august 2008 cu dispunerea remiterii pricinii spre rejudecare, în cauza civilă respectivă până în prezent nefiind emisă o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, pricina aflându-se la stadiul examinării în fond. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că atât la momentul adresării recurentei-reclamante cu prezenta cerere de chemare în judecată privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, cât şi actualmente la examinarea litigiului în ordine de recurs, nu există o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-ar fi soluţionat cauza privind obligarea Consiliului or.

Durleşti de a repartiza Silviei Ichim în natură 1/4 cota parte din terenul adiacent al blocului locativ amplasat pe adresa mun. Chişinău, or. Durleşti, str. Al. Marinescu nr. 44/2. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că în cazul executării tardive sau întârziate, termenul nerezonabil se va aprecia de la data naşterii obligaţiei de executare (dies a quo) şi se va finaliza odată cu executarea efectivă a acesteia (dies ad quern). În circumstanţele relevate, instanţa de recurs accentuează faptul inadmisibilităţii calificării datei de 23 februarie 2005, zilei imediat următoare pronunţării hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 februarie 2005, ca fiind data de la care începe să curgă termenul de executare (dies a quo), deoarece hotărârea judecătorească respectivă nu este definitivă şi executorie de drept.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţele ierarhic inferioare au evaluat corect probele administrate în proces în raport cu normele juridice aplicate, determinând netemeinicia pretenţiilor recurentei-reclamante Silviei Ichim cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului. Nu poate fi reţinut argumentul recurentei precum că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, deoarece este unul declarativ, fiind invocat în exclusivitate pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. 4 Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ichim Silvia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ichim Silvia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5