2rac-551/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2rac-551/13 prima instanţă: G. Moscalciuc instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 24 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima studiind cererea de recurs depusă de către societatea cu răspundere limitată „Taix - Prim”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea cu răspundere limitată „Beali” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Taix - Prim” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Taix - Prim” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 09 decembrie 2011, de admitere a acţiunii. constată La 18 mai 2011, societatea cu răspundere limitată „Beali” a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Taix - Prim” cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că în baza cererii - Comanda din 20.08.2010 încheiat cu pîrîtul, primul, în calitate de transportator - auto internaţional sa angajat să transporte din s. Zubreşti r-nul Străşeni în Moscova marfa - prune proaspete în cantitate de 20980 kg. Pentru serviciile acordate pîrîtul SRL „Taix - Prim” urma să achite reclamantului suma totală de 3500 $ SUA. Mai invocă reclamantul, că conform Cererii - Comandă din 20.08.2010 pîrîtul s-a angajat să achite avans în suma de 1000 $ SUA, iar restul 2500 $ SUA, urma să-i achite la descărcare.

Menţionează SRL „Beali” că încărcătura a fost transportată cu 2 autocamioane ale reclamantului de model REF cu n/î CLS-226 şi CAU-979. Marfa a fost livrată după destinaţie, fapt ce se confirmă prin Scrisoarea de transport internaţional CMR 001516 şi TIR nr.DX65182993 şi Actul de îndeplinire a lucrărilor efectuate din 25.08.2010. Deoarece la 08.09.2010 pîrîtul nu achitase nici un bănuţ către SRL „Beali”, încălcînd prevederile condiţiilor indicate în cerere-comandă, a expediat în adresa pîrîtului pretenţia nr.06, actul de executare a lucrărilor, factura de expediţie şi cererea-comandă, însă răspuns n-a primit. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 decembrie 2011, a fost admisă cererea de chemare în judecată a SRL „Beali” împotriva SRL „Taix- Prim”.

S-a încasat de la SRL „Taix-Prim” în beneficiul SRL „Beali” datoria în sumă de 42865,20 lei şi taxa de stat în mărime de 1286 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, apelul declarat de către SRL „Taix-Prim” a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 23 august 2013, SRL „Taix-Prim” a declarat recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 decembrie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, solicitînd admiterea cererii, casarea integrală a hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel şi remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. Invocă recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală pe motiv de neconstatare şi neelucidare pe deplin a circumstanţelor cauzei, astfel fiind aplicate eronat normele de drept material.

Mai invocă recurentul, că nu a avut posibilitatea de a-şi apăra drepturile sale prin prezentarea probelor ce atestă achitarea serviciilor atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Declaraţiile pe parcursul examinării cauzei şi din recurs despre achitarea sumei datoriei şoferului autocamionului sunt declarative şi fără suport probatoriu, or recurentul este agent economic şi orice operaţiune financiară urma a fi exercitată în modul corespunzător prevăzut de lege.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Beali”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Beali” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima