2rac-536/13 — Declararea nulităţii actelor juridice

dosarul nr. 2rac-536/13 prima instanţă: A. Rotari. instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 24 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac, Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societate pe Acţiuni „SMC-4”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societate pe Acţiuni „SMC-4” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Oldex” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Oldex” şi casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 28 aprilie 2011, de admitere a acţiunii, cu pronunţarea unei hotărîri noi, c o n s t a t ă La 19 mai 2010, Societatea pe Acţiuni „SMC-4” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Oldex” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a acţionarilor SA „SMC-4” din 28 septembrie 2009 a fost decisă numirea administratorului fiduciar ÎI „Buga Alexandru” şi respectiv, efectuarea de către acesta a unei inventarieri complexe a bunurilor imobiliare şi mobiliare aflate în proprietatea societăţii.

Menţionează reclamantul că în cadrul procesului de inventariere s-a descoperit contractul de servicii de brokeraj nr. PJ 39/03 din 09 martie 2004 încheiat între SA „Oldex” şi SA „SMC-4” cu privire la efectuarea tranzacţiilor de vânzare- cumpărare a valorilor mobiliare, inclusiv contractele adiţionale nr. IIAGIB 01/03 din 09 martie 2004, nr. II MAIB 02/03 şi dispoziţia de transmitere a valorilor mobiliare înregistrată sub nr. R-106/672/4 din 09 martie 2004. Invocă SA „SMC-4” că în urma examinării condiţiilor de formă şi de fond ale acestor acte juridice, s-a constatat că cele din urmă au fost perfectate şi încheiate contrar normelor de drept civil şi dispoziţiilor Regulamentului cu privire la activitatea de brokeraj şi de dealer pe piaţa valorilor mobiliare, aprobat prin hotărârea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 48/7 din 17 decembrie 2002. Susţine reclamantul că contractele nominalizate au fost încheiate şi semnate în numele SA „SMC-4” de către Iurie Popuşoi - Iacovlev, care conform actelor de constituire ale societăţii înregistrate în modul stabilit la Camera Înregistrării de Stat, nu a deţinut funcţia de director şi calitatea legală de administrator al acesteia, respectiv nu a fost în drept să încheie şi să semneze acte juridice în numele societăţii.

Consideră reclamantul că contractul de servicii de brokeraj nr. PJ 39/03 din 09 martie 2004 încheiat între SA „Oldex” şi SA „SMC-4” este lovit de nulitate absolută, deoarece acesta a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale. Astfel, se menţionează că SA „Oldex”, în calitate de broker, se face vinovată de încheierea contractului nominalizat, deoarece a încălcat dispoziţiile imperative ale pct. 6.3 din Regulamentul cu privire la activitatea de brokeraj şi de dealer pe piaţa valorilor mobiliare, care stabilesc că brokerul la momentul încheierii contractului de servicii de brokeraj este obligat să verifice identitatea clientului, capacitatea de exerciţiu a clientului, precum şi corespunderea semnăturii lui celei din documentele de identitate.

Conform pct. 6.12 din Regulamentul menţionat, brokerul poartă responsabilitate pentru livrarea valorilor mobiliare admise spre tranzacţionare în cadrul bursei de valori şi va garanta că persoana semnatară este posesor real, înregistrat în registru sau reprezentantul acestuia, în capacitate de exerciţiu, are împuternicirile respective, era competentă să semneze, semnăturile din actele semnate de aceasta sunt autentice şi că registratorul nu are temei juridic să refuze înregistrarea transferului valorilor mobiliare. Consideră reclamantul că pârâtul, SA „Oldex” a admis în mod premeditat un abuz de drept, perfectând contractul de servicii de brokeraj nr. PJ 39/03 din 09 martie 2004, în care s-au indicat greşit rechizitele bancare ale SA „SMC-4”.

Se mai invocă că contul bancar nr.222486000140 deţinut de SA „SMC-4”, la BC „Banca Socială”, notificat în contract de aşa zisul director Iurie Popuşoi- Iacovlev, la 09 martie 2004, nici nu există în circuitul bancar, fapt confirmat prin cererea de deschidere a contului către BC „Banca Socială” depusă de SA „SMC-4”, la 18 martie 2004, după încheierea contractului de servicii de brokeraj.

La fel, indică că specimenul semnăturii directorului al SA „SMC-4”, Iurie Popuşoi-Iacovlev, din cererea privind deschiderea contului din 18 martie 2004 nu coincide cu specimenul semnăturii fixate de acesta pe contractul de servicii de brokeraj, încheiat cu SA „Oldex” la 09 martie 2004. Consideră reclamantul că circumstanţele enunţate indică că atât contractul de servicii de brokeraj nr. PJ 39/03 din 09 martie 2004, încheiat între SA „Oldex” şi SA „SMC-4” cu privire la efectuarea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare, inclusiv şi contractele adiţionale nr. IIAGIB 01/03 din 09 martie 2004 şi nr. IIMAIB 02/03, cât şi dispoziţia de transmitere a valorilor mobiliare înregistrată sub nr. R-106/672/4 din 09 martie 2004 reprezintă acte, care s-au materializat cu concursul ilicit al părţilor contractante.

Astfel de acte juridice întemeiate pe falsuri evidente, cad nemijlocit sub incidenţa nulităţii absolute şi urmează să fie declarate nule în conformitate cu dispoziţiile art.art. 216,217, 220,222 Cod civil. Solicită SA „SMC-4” declararea nulităţii contractului de servicii de brokeraj nr. PJ 39/03 din 09 martie 2004 încheiat între SA „Oldex” şi SA „SMC-4” cu privire la efectuarea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare, inclusiv a contractelor adiţionale nr. IIAGIB 01/03 din 09 martie 2004 şi nr. IIMAIB 02/03, dispoziţiei de transmitere a valorilor mobiliare înregistrată sub nr.R-106/672/4 din 09 martie 2004 şi altor acte subsecvente cu repunerea părţilor la poziţia iniţială şi încasarea cheltuielilor judiciare.

Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 28 aprilie 2011, a fost admisă integral acţiunea, au fost declarate nule actele juridice şi anume contractul de servicii de brokeraj nr. PJ 39/03 din 09 martie 2004, încheiat între SA „Oldex” şi SA „SMC-4” cu privire la efectuarea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare, contractul nr. II AGIB 01/03 din 09 martie 2004 încheiat între SA „Oldex” şi SA „SMC-4”, contractul nr. II MAIB 02/03 din 09 martie 2004 încheiat între SA „Oldex” şi SA „SMC-4” şi dispoziţia de transmitere a valorilor mobiliare înregistrată cu nr. R-106/672/4 din 09 martie 2004 şi a fost încasat de la SA „Oldex” în beneficiul SA „SMC-4” taxa de stat în sumă de 400 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Economice din 07 decembrie 2011, a fost admis apelul declarat de către SA „Oldex”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingere a acţiunii ca tardivă. Totodată a fost încasat de la SA „SMC-4” în beneficiul SA „Oldex” taxa de stat în sumă de 300 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 februarie 2013, a fost admis recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „SMC-4”, a fost casată integral decizia Curţii Apel Economice din 07 decembrie 2011 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „SMC-4” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Oldex” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013, a fost admis apelul declarat de către SA „Oldex”, casată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 28 aprilie 2011 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii ca tardivă. La 05 august 2013, Societatea pe Acţiuni „SMC-4” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013 şi menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 28 aprilie 2011, de admitere a acţiunii. Invocă recurentul că instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum şi eronat a aplicat şi prevederile art. 226 CC, deoarece contractele de brokeraj nu cad sub incidenţa acestui articol.

În special, s-a invocat că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 217 CC, şi de faptul că acţiunile în constatare a nulităţii absolute sunt imrescriptibile. La data de 16 octombrie 2013, SA „Oldex” a depus referinţă la recursul declarat de către SA „SMC-4”, solicitînd respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conţinutul referinţei s-a invocat că recursul declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 al. (2) CPC, iar asupra fondului s-a menţionat că termenul de prescripţie pentru SA „SMC-4” este de 3 ani şi a început să fie calculat din anul 2004, cînd a avut loc de fapt tranzacţia, astfel instanţa de apel corect a aplicat legea materială şi procedurală. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către, Societatea pe Acţiuni „SMC-4”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „SMC-4” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima