2ra-3481/13 — Înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate şi încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-3481/13 prima instanţă: Iu.Potînga instanţa de apel: A.Panov, T.Pelin, S.Arnaut ÎNCHEIERE 24 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Gluşcenco împotriva societăţii cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, prin care apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 16 noiembrie 2011, Eugeniu Gluşcenco s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul, Eugeniu Gluşcenco a indicat că în baza contractului de donaţie nr. 2953 din 29 noiembrie 2000 a primit în donaţie casa de locuit nr. 2 de pe str. Bucureşti, 45, mun. Chişinău. Invocă reclamantul că interior casa era tranzitată de conducta de gaz natural destinată aprovizionării cu gaz natural a locuitorilor din cartier.

Susţine, că la 10 octombrie 2011, el a adresat pârâtului cererea privind modificarea traseului conductei de gaz, prin scoaterea ei în afara casei ce-i aparţine. La sfârşitul lunii octombrie reprezentanţii pârâtului au venit la faţa locului şi au comunicat că modificarea traseului conductei de gaz se poate efectua doar contra plată. La data de 10 noiembrie 2011, reclamantul a primit răspuns, potrivit cărui pârâtul a făcut trimitere la pct. 78 lit. i) din Hotărârea Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energetică cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale nr. 415 din 25.05.2011, care statuează că „consumatorul final are obligaţia să suporte cheltuielile necesare pentru racordare, modificarea instalaţiilor de racordare şi de utilizare, solicitată de el”.

Consideră reclamantul că pârâtul a dat un răspuns formal, iar concluziile acestuia din urmă sunt în contradicţie cu circumstanţele de facto şi de jure ale raportului juridic material litigios. S-a mai menţionat că el nu a solicitat nici racordarea la reţeaua de gaze naturale şi nici modificarea instalaţiei de racordare sau de utilizare, dar a solicitat modificarea traseului conductei de tranzit care trecea prin interiorul casei lui, iar pct. 78 din Hotărârea ANRE nr.415 din 25.05.2011, la care a făcut trimitere pârâtul, reglementează obligaţiile consumatorului final, însă reclamantul nu era consumator, el nu avea niciun contract valabil încheiat cu pârâtul. Cere reclamantul, Eugeniu Gluşcenco obligarea SRL „Chişinău-Gaz” de a modifica traseul conductei de gaz natural prin scoaterea conductei de gaza în afara apartamentului nr.2 de pe str. Bucureşti, 45, mun.

Chişinău pe contul său şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3100 lei, ce constituie 100 lei ca taxa de stat achitată şi 3000 lei cu titlu de despăgubire pentru timpul pierdut de muncă. Ulterior, la 17 iulie 2012, reclamantul, Eugeniu Gluşcenco a depus cerere de concretizare a acţiunii prin care a solicitat încasarea de la SRL „Chişinău-Gaz” a sumei de 2427,34 lei cu titlu de prejudiciul material şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3100 lei, ce constituie 100 lei ca taxa de stat achitată şi 3000 lei cu titlu de despăgubire pentru timpul pierdut de muncă. A invocat că a fost nevoit să înlăture de sine stătător şi pe propria cheltuială impedimentele dreptului de proprietate şi să achite pârâtului suma de 2427,34 lei pentru modificarea traseului conductei de gaz natural.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 23 aprilie 2013, acţiunea a fost admisă şi s-a încasat de la SRL „Chişinău-Gaz” în beneficiul lui Eugeniu Gluşcenco prejudiciului material în sumă de 2427,34 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 3100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, apelul declarat de SRL „Chişinău-Gaz” a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 07 august 2013, SRL „Chişinău-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii.

În special, recurentul SRL „Chişinău-Gaz” a invocat că instanţele de judecată la examinarea pricinii eronat au aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios, deoarece la materialele cauzei au fost prezentate acte care confirmă că conducta de gaze naturale cu D-32 mm la care face referire intimatul, traversează bucătăria şi cazangeria apartamentului nr.2 din str. Bucureşti, 45 conform proiectului existent elaborat în anul 1987 de către МЖКХ-МССР „Кишинёвское управление газового хозяйства” şi lucrările de construcţie şi montare au fost efectuate conform cerinţelor СНиП II-37-76, СНиП III-29-76. Prin urmare, se susţine instanţele de judecată nu au studiat legislaţia de profil care a fost invocată de recurent şi de care se conduc întreprinderile de distribuţie şi furnizare de gaze.

De asemenea se susţine că urmează a fi respinsă şi cerinţa privind încasarea cheltuielilor de judecată care au fost încasate în cuantum de 3100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 30 septembrie 2013, Eugeniu Gluşcenco a depus referinţă la recursul declarat de SRL „Chişinău-Gaz”, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil în temeiul art. 433 CPC. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Prin urmare, instanţa de recurs conchide că instanţele de judecată corect au constatat circumstanţele raportului juridic litigios şi au ajuns la concluzia de admiterea acţiunii, deoarece prin traversarea conductei de tranzit a gazului natural, ce aparţinea SRL „Chişinău-gaz”, prin toată casa intimatului se încalcă dreptul de proprietate a lui Eugeniu Gluşcenco. De asemenea, instanţele de judecată corect au încasat suma de 3100 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, or, art. 90 lit. k) CPC, prevede expres că compensaţiile pentru timpul pierdut fac parte din cheltuielile de judecată la examinarea pricinii.

Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Este evident constatat că prejudiciul i-a fost cauzat reclamantului ca rezultat al refuzului pîrîtului de a modifica traseul conductei de gaz şi de a înlătura aceasta din interiorul proprietăţii reclamantului.

Cheltuielile de judecată sub formă de muncă depusă la perfectarea cererii de chemare în judecată, a altor acte şi acumulare de înscrisuri, participarea în şedinţele de judecată confirmă cheltuielile suportate de reclamant ca avocat – stagiar în dosarul în care este parte personal. În acest domeniu este stabilită deja o practică judiciară, prezentată respectiv de către reclamant, iar o altă soluţie în acest sens ar constitui desfăşurarea unei jurisprudenţe contrare pe cazuri analogice, Curtea Supremă de Justiţie fiind obligată prin lege să desfăşoare o jurisprudenţă unitară şi nu poate să facă o jurisprudenţă contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislaţiei. De altfel adoptarea unei alte hotărîri ar duce la incertitudine jurisprudenţială avînd drept efect privarea reclamantului de posibilitatea de a obţine beneficiul drepturilor sale în condiţiile în care altor persoane li s-a recunoscut dreptul de a benefica de dispoziţiile aceleiaşi legi.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Chişinău-Gaz”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima