2ra-3404/13 — Partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie

dosarul nr. 2ra-3404/13 prima instanţă: L.Pruteanu instanţa de apel: S.Caitaz, I.Muruianu, N.Craiu ÎNCHEIERE 24 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lilia Sîrcu (Triboi), în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Sîrcu (Triboi) împotriva lui Oleg Triboi cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, prin care apelul declarat de Lilia Sîrcu (Triboi) a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 26 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 18 ianuarie 2011, Lilia Sîrcu (Triboi) s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva lui Oleg Triboi cu privire la desfacerea căsătoriei şi partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie. În motivarea acţiunii reclamanta, Lilia Sîrcu (Triboi) a indicat că la data de 01 octombrie 2005 şi-a oficializat relaţia şi s-a căsătorit cu Triboi Oleg. Au locuit împreună 3-4 ani, după care relaţia lor a devenit critică, iar reclamanta a plecat peste hotarele ţării. În partea cerinţelor de partaj a averii s-a mai invocat că unicul bun la care pretinde reclamanta este autoturismul OPEL OMEGA B din 1993 cu numere de înmatriculare C MF 988, care de fapt este înregistrat pe pîrît, iar în privinţa bunurilor care au fost dobîndite în căsătorie în decursul anului 2009-2010 de soţul ei Triboi Oleg, reclamanta nu are nici o pretenţie materială.

Cere reclamanta, Lilia Sîrcu (Triboi) desfacerea căsătoriei şi împărţirea averii comune, autoturismul de model Opel Omega B din 1993 cu n/î CMF 988. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 ianuarie 2010, s-a dispus a se separa în procese aparte cerinţele Liliei Sîrcu (Triboi) către Triboi Oleg privind desfacerea căsătoriei şi cerinţa Liliei Sîrcu (Triboi) către Triboi Oleg privind partajarea averii comune în devălmăşie. Ulterior, reclamanta Lilia Sîrcu (Triboi) în cadrul examinării pricinii a depus cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat încasarea de la Oleg Triboi a contravalorii automobilului de model „Opel Omega”, a.f. 1994 în sumă de 1900 Euro, invocînd că pentru procurarea automobilului de model „Opel Omega” au fost achitaţi banii obţinuţi de la înstrăinarea automobilului, proprietate ei de pînă la căsătorie, contra sumei de 3000 Euro.

În cadrul examinării pricinii Oleg Triboi a depus cererea reconvenţională în instanţa de judecată către Lilia Sîrcu (Triboi) prin care a solicitat împărţirea bunurilor proprietate comună în devălmăşie. Prin încheierea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 decembrie 2011, procesul civil pornit în baza acţiunii reconvenţionale înaintată de Oleg Triboi către Lilia Sîrcu (Triboi) cu privire la împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie a fost încetat. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 26 martie 2013, acţiunea a fost admisă, atribuind în proprietate lui Oleg Triboi autoturismul de model „Opel Omega”, cu n/î C MF 988, care la moment era deja vîndut în timpul căsătoriei părţilor şi s-a încasat de la Oleg Triboi în beneficiul Liliei Triboi ½ cotă- parte din costul automobilului, ceea ce constituie suma de 950 Euro, convertiţi în valuta naţională la momentul executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, apelul declarat de Lilia (Sîrcu (Triboi) a fost respins fiind menţinută hotărîrea primei instanţe. La 12 august 2013, Lilia Sîrcu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea ce ţine de împărţirea bunului cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care să se încaseze de la Oleg Triboi în beneficiul Liliei Sîrcu (Triboi) contravaloarea autoturismului de model „Opel Omega”, n/î CMF 988, în sumă de 1900 Euro şi încasarea cheltuielilor de judecată la depunerea apelului şi recursului şi cheltuielilor pentru asistenţă juridică.

În motivarea recursului, Lilia Sîrcu (Triboi) a invocat că automobilul de model „Opel Omega”, n/î C MF 988 nu poate fi considerat ca proprietate comună în devălmăşie cu Oleg Triboi şi nu poate fi partajat, deoarece automobilului de model „Opel Omega”, a.f. 1994 în sumă de 1900 Euro, a fost procurat din banii obţinuţi la înstrăinarea automobilului de model „Volkswagen Golf” a.f. 1993, deţinut de Lilia Sîrcu (Triboi) pînă la căsătorie contra sumei de 3000 Euro, ceea ce contravine prevederilor art. 22 al Codului familiei.

La data de 09 octombrie 2013, Oleg Triboi a depus referinţă la recursul declarat de Iilia Sîrcu (Triboi), prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil în temeiul art. 433 CPC, indicînd că potrivit art. 19-25 al Codului familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sunt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie, iar automobilul de model „Opel Omega” cu n/î CMF 988, a fost procurat în timpul căsătoriei fiind proprietatea ambilor soţi. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Prin urmare, instanţa de recurs conchide că instanţele de judecată corect au constatat circumstanţele raportului juridic litigios şi au aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios constatînd că automobilul litigios nu poate fi apreciat ca proprietate personală a Liliei Sîrcu (Triboi), deoarece este un bun în devălmăşie a soţilor, iar Lilia Sîrcu (Triboi) nu a făcut proba contrarie.

Prin urmare, dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iulia Sîrcu (Triboi), ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Lilia Sîrcu (Triboi) se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima