2ra-3321/13 — Anularea ordinului de concediere

prima instanţă: E. Silivestru dosarul nr. 2ra-3321/13 instanţa de apel: B.Bîrca M.Moraru, M.Ciugureanu DECIZIE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu examinând recursul declarat de ÎM „Parcul urban de autobuze”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lisnic Alexandru împotriva ÎM„Parcul urban de autobuze” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea compensaţiei în locul restabilirii în serviciu, salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, cheltuielilor de judecată şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2013 c o n s t a t ă La data de 24 mai 2012 Lisnic Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM„Parcul urban de autobuze” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea compensaţiei în locul restabilirii în serviciu, salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, cheltuielilor de judecată şi repararea prejudiciului moral.

In motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că prin ordinul nr.05-p din 02 februarie 2007 a fost angajat la ÎM „Parcul urban de autobuze" în funcţie de administrator de pază. Prin ordinul nr.09-p din 26 februarie 2010 a fost transferat în funcţia de şef serviciu de pază cu un salariu fix în mărime de 1850 lei lunar. 1 Ulterior, prin ordinul nr.25-p din 24 iunie 2011 a fost concediat. Reclamantul consideră, că a fost eliberat ilegal din serviciu pe motiv, că pîrîtul nu a ţinut cont de faptul că nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediul medical şi că începând cu data de 27.06.2011, ziua eliberării şi pînă la data 06.07.2011, el s-a aflat la tratamentul staţionar.

Reclamantul mai menţionează, că pînă în prezent nu i s-a restituit carnetul de muncă. La data de 27.03.2012 s-a adresat către pârât cu o reclamaţie, prin care a solicitat restabilirea în funcţia deţinută, însă prin scrisoarea din 13 aprilie 2012, reclamaţia a fost respinsă. Reclamantul solicită anularea ordinului de concediere nr.09-p din 26 februarie 2010, prin care a fost transferat în funcţia de şef serviciul pază, cu salariul lunar de 1850 lei (f.d.45), restabilirea în funcţia de şef al serviciului pază la ÎM„Parcul urban de autobuze”, încasarea compensaţiei în locul restabilirii în serviciu în mărime de 23 salarii medii lunare sau suma de 42550 lei, compensaţia salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru de la 27 iunie 2011 pînă la data pronunţării hotărîrii de judecată reeşind din salariul 1850 lei, cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei şi altor cheltuieli de judecată şi repararea prejudiciului moral 10000 lei.

Ulterior, la data de 04 martie 2013, reclamantul a depus o cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat anularea ca ilegală a ordinului de transfer nr.09-p din 26 februarie 2010, încasarea compensaţiei salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada 27 iunie 2011 pînă la data pronunţării hotărîrii de judecată reieşind din salariul lunar de 1850 lei şi anume suma de 37000 lei (20 de luni x 1850 lei), repararea prejudiciului moral în mărime de 30000 lei şi dispunerea executării imediate a hotărîrii în ce priveşte plata de către pârât a salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru (f.d.55-57).

În şedinţa de judecată a primei instanţe avocatul reclamantului Lisnic Alexandru, V.Golubciuc a solicitat anularea ordinului nr.25-p din 24 iunie 2011 cu privire la eliberarea din funcţie a reclamantului, restabilirea în funcţie, încasarea compensaţiei pentru absenţa forţată de la lucru, compensaţiei în locul restabilirii la lucru 23 salarii medii şi a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral (f.d.63-65). Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 22 martie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 s-a admis apelul declarat de Lisnic Alexandru, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial.

S-a anulat ordinul ÎM„Parcul urban de autobuze” nr.25-p din 24 iunie 2011 de concediere a lui Lisnic Alexandru şi ultimul a fost restabilit în funcţia de şef al serviciului de pază a ÎM„Parcul urban de autobuze”, s-a încasat de la ÎM„Parcul urban de autobuze” în beneficiul lui Lisnic Alexandru compensaţia salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada 27 iunie 2011 pînă la data pronunţării deciziei, reeşind din 2 salariul mediu lunar de 1850 lei, ceea ce constituie suma de 44400 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca nefondată. La data de 01 august 2013 ÎM„Parcul urban de autobuze” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Conform art. 88 alin.(1) lit.b) Codul muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 alin.(1) lit.b) şi c)) doar cu condiţia că: a) va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal; b) va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal. În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse.

Articolul 86 alin.(1) lit.c) Codul muncii prevede că, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru următoarele motive: a) rezultatul nesatisfăcător al perioadei de probă (art.63 alin.(2)); b) lichidarea unităţii sau încetarea activităţii angajatorului persoană fizică; c) reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate.

Cu certitudine s-a constatat, că în scopul optimizării cheltuielilor neproductive, ajustarea statelor de personal în conformitate cu necesităţile şi volumul de muncă real în unele subdiviziunii structurale, administraţia întreprinderii ÎM „Parcul urban de autobuze” la data de 25.01.2011 a emis ordinul nr.24 conform căruia 13,5 unităţi de funcţie, inclusiv funcţia şef de pază au fost reduse şi radiate din schema statelor de personal din 01.04.2011, iar salariaţii care ocupau aceste funcţii urmau a fi transferaţi cu acordul acestora la un alt loc de muncă vacant sau după caz disponibilizaţi. Despre acest fapt colaboratorii ÎM „Parcul urban de autobuze” au fost preavizaţi sub semnătură cu două luni (f.d.16).

3 Intimatul a refuzat să confirme prin semnătură comunicarea preavizului în cauză şi nu a acceptat locul de muncă -funcţia de lăcătuş, care i s-a propus la data preavizării precum şi ulterior. Refuzul intimatului a fost consemnat în procesul- verbal din 27.01.2011, întocmit şi semnat în modul stabilit de către reprezentanţii salariaţilor şi administraţia întreprinderii. În baza cererii personale din 11.02.2011, intimatului i s-a acordat concediu de odihnă anual plătit în perioada 21.03-18.04.2011,iar ulterior în perioadele 19.04.-06.05.2011.10.05-17.06.2011,20.06.-24.06.2011 dânsul s-a aflat în concediu medical. Aceste perioade nu au fost incluse în termenul de preavizare şi ca urmare, termenul de preavizare de două luni a expirat la 27.06.2011, fiind la data concedierii în legătură cu reducerea statelor de personal, cu acordul preliminar al Comitetului sindical din 16.03.2011.

Despre data concedierii şi dreptul de a se transfera la alt loc de muncă vacant intimatul a fost informat suplimentar la data de 24.06.2011 de şeful serviciului personal M.Josanu în perioada când intimatul a prezentat certificatul medical. La data de 27.06.2011 intimatul s-a prezentat la serviciu, unde i s-a adus la cunoştinţă ordinul de concediere nr.25-p din 24.06.2011, acordându-i salariul final, indemnizaţiile de eliberare din funcţie şi carnetul de muncă perfectat în modul stabilit. Intimatul a refuzat să confirme prin semnătură comunicarea ordinului de concediere şi să primească carnetul de muncă. La data de 19 august 2012 intimatul a ridicat carnetul de muncă. Ulterior, intimatul a solicitat restabilirea în funcţie, plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă de la serviciu, compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea eliberării din serviciu şi repararea prejudiciului moral (f.d.6-7).

Prin răspunsul din 13 aprilie 2012 recurentul i-a comunicat intimatului, că restabilirea în funcţia solicitată este imposibilă pe motiv, că conform ordinului nr. 24 din 25 ianuarie 2011 această funcţie a fost redusă de la 01 aprilie 2011 şi dânsul a fost preavizat despre acest fapt în modul stabilit la data de 26 ianuarie 2011 (f.d.17). Conform răspunsului Comitetului Sindical din 16 martie 2011, aceasta a dat acordul său la hotărîrea administraţiei privind reducerea funcţiilor inclusiv şi lucrătorilor care nu au dat acordul să activeze în funcţiile vacante(f.d.22). La caz, intimatul nu este membru al sindicatelor întreprinderii şi la concedierea lui, acordul organului sindical nu este necesar.

Mai mult decît atît, perioadele aflării în concediul medical nu se includ în termenul de preavizare, iar termenul de preavizare al intimatului de 2 luni expiră la data de 27 iunie 2011, data când intimatul a fost concediat. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că hotărîrea primei instanţe este legală, iar decizia instanţei de apel este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge 4 la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.f) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de ÎM „Parcul urban de autobuze”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lisnic Alexandru împotriva ÎM „Parcul urban de autobuze” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea compensaţiei în locul restabilirii în serviciu, salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, cheltuielilor de judecată şi repararea prejudiciului moral şi se menţine hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 22 martie 2013. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 5