2ra-2827/13 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: D.Suşchevici dosarul nr. 2ra-2827/13 instanţa de apel: L.Bulgac L.Popova, A.Gavriliţa DECIZIE 23 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea Tatiana Răducanu, Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de Parşov Larisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Parşov Larisa împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 c o n s t a t ă La data de 08 noiembrie 2011 Parşov Larisa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral.

In motivarea acţiunii Parşov Larisa a menţionat, că prin sentinţa Judecătoriei Cantemir din 28 februarie 2008 a fost condamnată în baza art. 165 alin.(2) Cod penal la 6 ani şi 7 luni privaţiune de libertate. Menţionează, că pentru participarea în şedinţele de judecată a fost escortată din penitenciarul nr.5 Cahul în izolatorul de detenţie preventivă Cantemir, începând cu anul 2008 până la data de 10 martie 2011. 1 Era escortată de câteva ori de la 3-10 zile şi de fiecare dată condiţiile în izolatorul de detenţie preventivă al CRP Cantemir nu erau în conformitate cu normele sanitare şi igienice, nu făcea baie din cauza frigului, lingerie de pat nu i se dădea, în celulă lingeria de pat era murdară.

La fel, temperatura în celulele de detenţie erau sub cotele optimale stabilite de exigenţele de sănătate şi igienă stipulate în normativele de construcţii ale Republicii Moldova. La solicitarea ei, la data de 11 martie 2011 Centrul de sănătate publică Cantemir a măsurat temperatura aerului în celule, care la moment era 8 grade C, umiditatea de 75%, presiunea 755. Iluminarea în celule era mai joasă decît normele admise, hrana nu corespundea normelor stabilite de Guvernul Republicii Moldova. Mai invocă reclamanta că, permanent în mod verbal, dânsa preîntâmpina administraţia izolatorului de detenţie preventivă despre condiţiile inumane în care se deţineau persoanele, dar de fiecare dată a fost luată în râs, la ce a fost nevoită să se adreseze cu o plângere la procurorul pentru supravegherea izolatorului de detenţie preventivă al CPR Cantemir.

Consideră că, a fost deţinută în condiţii degradante şi inumane, ceea ce se echivalează ca tortură din partea organelor afacerilor interne ale Republicii Moldova. Din cauza condiţiilor de deţinere în detenţie, a suferit fizic şi moral, din cauza frigului a răcit, tensiunea îi era înaltă, a trăit în coşmar şi suferinţe. Solicită încasarea prejudiciului moral în mod solidar din contul pârâţilor pentru deţinerea în condiţii inumane în sumă de 120000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 s-a respins apelul declarat de Parşov Larisa şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 18 iunie 2013 Parşov Larisa a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului a invocat, că instanţele nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi nu au luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acţiunii din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. 2 Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că instanţele de judecată incorect au respins cerinţele recurentei.

Astfel, în lipsa unui cadru legislativ naţional relevant în această materie, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar aplicarea în direct a prevederilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova din 24 iulie 1997 şi aplicabilă din 12 septembrie 1997. Conform art. 4 al Constituţiei Republicii Moldova dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile interne, prioritate au reglementările internaţionale. În acest sens, aderând la Convenţie, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor proclamate de Convenţie pentru toate persoanele aflate sub jurisdicţia sa. Conform art. 3 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Întru asigurarea garanţiilor în aspectul material prevăzute de articolul 3 combinată cu obligaţiunea ce rezultă din prevederea art. 1 din Convenţie sunt stabilite doua tipuri de obligaţii esenţiale ale agenţilor statului: obligaţii pozitive şi obligaţii negative.

Obligaţiile pozitive solicită intervenţia activă a statului de a proteja dreptul persoanei, de a crea anumite condiţii, mecanisme de protecţie, de a lua anumite măsuri, pe când cele negative solicită ca statul (agenţii lui) să se abţină de a comite anumite acţiuni care ar duce la încălcarea prevederilor art. 3 al Convenţiei. Cu certitudine s-a constatat că, recurenta Parşov Larisa, fiind deţinută în Penitenciarul nr. 5 Cahul, conform cerinţei Judecătoriei Cantemir, în legătură cu examinarea cauzei penale de învinuirea acesteia în comiterea infracţiunii prevăzute la art. 165 alin. (2) Cod penal, în perioada de la 28 februarie 2008 până la 10 martie 2011 a fost escortată de zece ori în IDP al CPR Cantemir.

Conform materialelor dosarului, recurenta a fost deţinută în condiţii inumane de detenţie. Condiţiile de detenţie în IDP al CPR Cantemir au fost verificate de Centrul de sănătate publică şi în rezultatul acestor investigaţii au fost stabilite mai multe nereguli, inclusiv, şi de ordinul celor a nerespectării condiţiilor de detenţie. Astfel, conform procesului-verbal de examinare sanitaro-epidemiologică din 11 martie 2011 s-a constatat că, starea sanitaro-igienică şi epidemiologică a IDP al CPR Cantemir este satisfăcătoare, totodată au fost constatate încălcări din partea 3 administraţiei IDP al CPR Cantemir la respectarea condiţiilor de detenţie a persoanelor arestate.(f.d.9) Din procesul-verbal din 11 martie 2011 privind măsurarea iluminării în IDP al CPR Cantemir rezultă că, iluminatorul natural este mai jos decât normele admise(f.d.10-11).

Conform procesului-verbal din 11 martie 2011 de măsurare a factorilor meteorologici în IDP al CPR Cantemir, temperatura în încăperile izolatorului este de 8 grade C, este mai joasă cu 4-5 grade C decât normele admisibile, iar umiditatea relativă este cu 5-15% mai înaltă decât normele admisibile (f.d.12-13). Prin răspunsul Procurorului raionului Cantemir din 23 martie 2011 se confirmă că, temperaturile aerului în celulele de deţinere a IDP al CPR Cantemir încălzite centralizat erau sub cotele optimale stabilite de exigenţele de sănătate şi igienă stipulate în normativele de construcţii ale Republicii Moldova, normele de alimentaţie nu au fost pe deplin satisfăcute prin meniul furnizat (f.d.7).

Aceste înscrisuri confirmă aflarea recurentei în condiţii inumane de detenţie în IDP al CPR Cantemir, or articolul 3 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cere statului să asigure ca persoana să fie deţinută în condiţii care sunt compatibile cu respectarea demnităţii sale umane, ca modul şi metoda de executare a pedepsei să nu cauzeze persoanei suferinţe sau dureri de o intensitate care să depăşească nivelul de suferinţă inerent detenţiei şi, având în vedere exigenţele detenţiei, sănătatea şi integritatea persoanei să fie în mod adecvat asigurate, printre altele, prin acordarea asistenţei medicale necesare (cauza Kudla v. Poland nr. 30210/96, 26.10.2000, § 94). Concluziile primei instanţe şi instanţei de apel că, la judecarea pricinii nu şi- au găsit confirmare argumentele recurentei privind necorespunderea condiţiilor de detenţie din cadrul IDP al CPR Cantemir cu normele sanitare şi igienice, sunt în contradicţie cu circumstanţele cauzei.

Potrivit jurisprudenţei CEDO, care este obligatorie pentru instanţele naţionale, tratamentul inuman în sensul art. 3 CEDO pentru a fi calificat, respectiv, urmează să conţină un nivel minim de severitate, ceea ce depinde de circumstanţele cazului, natura şi contextul tratamentului, efectele fizice sau mintale, sexul, vârsta şi starea sănătăţii victimei (cazul Kudla contra Poloniei).

Convenţia interzice, în termeni categorici, tortura şi tratamentele sau pedepsele inumane ori degradante, indiferent de circumstanţe şi de comportamentul victimei (cauza Labita v. Italy [GC], nr. 26772/95, § 119). Este compensat doar prejudiciul cauzat ca urmare a evenimentelor contrare CEDO (hot. Eduard Popa c. Moldovei, 2013, para. 60) şi trebuie să fie constatată o violare a CEDO (art. 41 CEDO) Astfel, Colegiul consideră că, condiţiile de detenţie din IDP CPR Cantemir în special, alimentaţia nesatisfăcătoare, lumină insuficientă în celule, temperatura şi umiditatea aerului necorespunzătoarele normelor prestabilite au constituit tratament inuman în sensul art. 3 din Convenţie, unde recurenta a fost deţinută în timpul escortării din Penitenciarul nr. 5, or.

Cahul în perioada 28 februarie 2008 – 11 martie 2011. 4 Comitetul European pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau a tratamentelor inumane ori degradante (CPT) a efectuat vizite periodice în Republica Moldova în anii 1998, 2001, 2004 şi în rapoartele sale a constatat, că izolatoarele de detenţie preventivă în Republica Moldova continuă să nu corespundă standardelor internaţionale. În cazul constatării violării art. 3 din Convenţie, victima este în drept să solicite instanţelor naţionale despăgubiri materiale şi morale. La examinarea litigiilor respective, instanţa de judecată urmează să ţină cont de faptul, că interdicţia prevăzută de articolul 3 din Convenţie este absolută. Prin urmare, insuficienţa mijloacelor financiare pentru a îmbunătăţi condiţiile de detenţie nu justifică deţinerea unei persoane o perioadă continuă în condiţii sub nivelul Regulilor Penitenciare Europene.

Pentru a stabili dacă detenţia persoanei în condiţii rele este contrară articolului 3, urmează a se stabili dacă a fost depăşit nivelul minim de severitate. Astfel, în cazul Becciev contra Moldovei (06 octombrie 2006), CEDO a constatat depăşirea nivelului minim de severitate prin detenţia reclamantului timp de 39 de zile în Izolatorul de Detenţie Provizorie al Comisariatului General de Poliţie al municipiului Chişinău datorită lipsei plimbărilor, hranei insuficiente, lipsei accesului la lumina naturală, păstrării luminii aprinse în celulă permanent şi a lipsei saltelelor şi lingeriei de pat. Articolul 13 al CEDO garantează dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale al oricărei persoane care pretinde a fi victima unei încălcări a drepturilor şi libertăţilor protejate de Convenţie.

Acest drept presupune ca persoana să poată ataca în faţa instanţelor judecătoreşti orice pretinsă violare a drepturilor sale prevăzute de Convenţie. La stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate în caz de încălcare a art. 3 din Convenţie, instanţa de judecată urmează să aplice în direct art. 41 al Convenţiei, care prevede că, dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incomplete a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă. Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

(2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. (3) Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege. 5 Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Articolul 3 al Convenţiei nu interzice supunerea la orice dezavantaj fizic sau psihic. Pentru a intra în sfera de protecţie al art. 3 al Convenţiei un rău tratament (maltratarea, condiţiile de detenţie inumane sau degradante, lipsa asistenţei medicale efective etc.) aplicat unei persoane trebuie să atingă un anumit grad de severitate.

Stabilirea acestui grad depinde de toate circumstanţele cauzei cum ar fi: durata şi intensitatea tratamentului, efectele fizice şi psihice ale acestuia, în unele cazuri vârsta şi sexul, precum şi starea de sănătate a victimei (hot. Irlanda vs Regatul Unit din 18.01.1978, par. 25; hot. Kudla vs Polonia, par. 91 şi hot. Peers vs Grecia, par. 67). Colegiul consideră că, dificultăţile suportate de recurentă pe durata detenţiei în IDP CPR Cantemir în perioada 28 februarie 2008 – 11 martie 2011 au depăşit nivelul inevitabil de suferinţă specific detenţiei şi au atins un prag de severitate contrar art. 3 al Convenţiei, ceea ce permite recurentei de a cere despăgubiri în acest sens. Totodată, cuantumul prejudiciului moral urmează a fi determinat în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi legislaţia naţională.

Colegiul consideră că, mărimea prejudiciului moral solicitată de recurenta este vădit exagerată şi urmează a fi admisă parţial. La stabilirea cuantumului prejudiciului moral, Colegiul va lua în consideraţie perioada de timp a aflării recurentei în condiţii inumane de detenţie, şi anume, potrivit notei informative din 15 martie 2013 prezentate de Comisariatul de poliţie Cantemir, recurenta s-a aflat în IDP CPR Cantemir în total aproximativ 240 ore, adică, 4 zile (f.d.48), starea sănătăţii recurentei, care potrivit certificatului medical din 23 septembrie 2011 este precară (f.d.8), vârsta recurentei. În astfel de circumstanţe, Curtea consideră că recurenta, în mod inevitabil, trebuia să fi suferit frustrări, incertitudine şi nelinişte care nu pot fi compensate doar prin simpla constatare a unei violări.

Făcând evaluarea sa în bază echitabilă, aşa cum o cere articolul 41 al Convenţiei, Curtea acordă recurentei suma de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral, care urmează a fi încasată din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Parşov Larisa. 6 Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Parşov Larisa împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial acţiunea înaintată de Parşov Larisa.

Se încasează din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficul Larisei Parşov suma de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea se respinge. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 7