2ra-1093/15 — Încasarea în mod solidar a prejudiciului moral.

Dosarul nr. 2ra-1093/15 Prima instanţă: L. Andriaş Instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim şi I. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 13 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Parşov Ghenadie împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova privind încasarea în mod solidar a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014, prin care apelul declarat de Parşov Ghenadie a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 20 mai 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri. ACONSTATAT: La 19 decembrie 2011 Parşov Ghenadie a înaintat în instanţa de judecată cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova privind încasarea în mod solidar a prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că î-şi ispăşeşte pedeapsa în penitenciarul nr. 5 din or. Leova, unde a fost închis pe un termen de 7 (şapte) ani şi 4 (patru) luni în baza art. 165, 360 CP al Republicii Moldova, stabilită conform sentinţei Judecătoriei Cantemir din 28 februarie 2008. Reclamantul a mai precizat că în anul 2007, împotriva sa a fost pornită încă o cauză penală în baza art. 165 alin. (2) CP, pe marginea căreia Judecătoria Cantemir prin sentinţa din 10 martie 2011 menţinută prin decizia Curţii de Apel Cahul din 08 septembrie 2011, a încetat cauza penală.

1 A punctat reclamantul că pentru a participa la şedinţele de judecată în instanţa din or. Cantemir, a fost escortat din Penitenciarul nr. 5 Cahul la Izolatorul de Detenţie Preventivă or. Cantemir, începînd cu anul 2008 pînă la 10 martie 2011. De fiecare dată acesta era escortat de cîteva ori de la 3-10 zile şi de fiecare dată condiţiile la Izolatorul de Detenţie Preventivă or. Cantemir nu erau în conformitate cu normele sanitare şi igienice, nu făcea baie din cauza frigului, nu i se dădea lenjerie de pat, în celulă lenjeria de pat era murdară. La fel, temperatura în celulele de detenţie era sub cotele optimale stabilite de exigenţele de sănătate şi igienă stabilite de legislaţia Republicii Moldova.

La 11 martie 2011 la solicitarea sa, de către Centrul de Sănătate Publică Cantemir a fost măsurată temperatura aerului în celule, care la acel moment era 8 grade, umiditatea de 75 %, presiunea 775. Iluminarea în celulă era mai joasă decît normele admise, hrana nu corespundea normelor stabilite de Guvernul Republicii Moldova. Mai invocă reclamantul că permanent, în mod verbal, preîntîmpina administraţia izolatorului despre condiţiile inumane în care se deţineau persoanele însă de fiecare dată a fost luat în derîdere, fiind nevoit să se adreseze cu o plîngere la organele abilitate pentru supravegherea Izolatorului de Detenţie al CPR Cantemir. Consideră reclamantul că a fost deţinut în condiţii degradante şi inumane, ceea ce echivalează ca tortură din partea organelor afacerilor interne ale Republicii Moldova, or, din cauza condiţiilor de detenţie, a suferit fizic şi moral, din cauza frigului a răcit, trăind în suferinţe.

Solicită reclamantul încasarea în mod solidar din contul Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul său a prejudiciului moral pentru deţinerea în condiţii inumane în mărime de 100 000,00 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 mai 2013 cererea de chemare in judecata înaintată de Parşov Ghenadie împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova privind încasarea în mod solidar a prejudiciului moral, a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2014 apelul declarat de Parşov Ghenadie a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 20 mai 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care a fost admisă parţial acţiunea înaintată de Parşov Ghenadie împotriva Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova privind încasarea în mod solidar a prejudiciului moral, dispunîndu-se încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Parşov Ghenadie a sumei de 15000 lei – cu titlu de prejudiciu moral. În rest, pretenţiile au fost respinse. La 11 martie 2015 Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

2 În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece, instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost recepţionată de către recurent la 21 ianuarie 2015, iar recursul a fost declarat la 11 martie 2015 (f.d. 185). Prin urmare, instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen.

La 05 mai 2015 în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa înaintată de Parşov Ghenadie la cererea de recurs declarată de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, este inadmisibil. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la 3 art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 4