3ra-1504/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Macar dosarul nr. 3ra-1504/13 instanţa de apel: N. Cernat, A: Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valentin Borodescu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Borodescu Valentin împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Hânceşti, ÎS „Registru” şi Stici Parascovia cu privire la constatarea nulităţii actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Borodescu Valentin, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 08 februarie 2013, c o n s t a t ă La 03 ianuarie 2011 Borodescu Valentin s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată către Oficiului Cadastral Teritorial Hânceşti, ÎS „Registru” şi Stici Parascovia cu privire la constatarea nulităţii actului juridic.

În motivarea acţiunii cât şi în cererea suplimentară de completare a acţiunii reclamantul a indicat că, a iniţiat acţiuni de judecată împotriva pârâţilor, cu privire la recunoaşterea privatizării apartamentului de către familia lui V. Borodescu şi împotriva Biroului Notarial - V. Bicec, cu privire la nulitatea certificatului de moştenitor. Prin decizia Curţii de Apel din 09.06.2005, i s-a dat câştig de cauză lui V. Borodescu, iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21.12.2005, s-a casat decizia Curţii de Apel din 09.06.20505, restituind pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, care la 01.03.2006 din nou a dat câştig de cauză lui V. Borodescu. Hotărîrea pe care o invocă reclamantul Borodescu Valentin a devenit irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02.05.2007 care i-a dat câştig de cauză lui Parascovia Stici.

Consideră reclamantul, că anume la această dată P. Stici şi-a adjudecat dreptul de proprietate la imobilul de pe str. T. Ciorbă 14 ap. 6, or. Hînceşti, în mărime de 1 4/5 cotă parte. Indică reclamantul că, acest fapt a fost confirmat şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17.12.2008. Menţionează reclamantul că, pârâta Stici Parascovia şi-a adjudecat definitiv dreptul la locuinţa menţionată, doar la 02.05.2007, când prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02.05.2007 a fost considerat inadmisibil recursul declarat de către V. Borodescu. Astfel, pârâta P. Stici la înregistrarea a 1/5 cotă parte din imobil, era obligată conform legii cadastrului să prezinte documentele corespunzătoare exigenţilor Legii şi anume art. 29 alin. (1), (3), 26 alin. (1) şi (6) lit. a), 28 alin. (1) lit. d), alin. (3), însă prevederile Legii cadastrului au fost încălcate de pârâtă şi registratorul OCT Hânceşti.

Arată că în cazul de faţă, referitor la 1/5 cotă parte, pârâta nu a depus cerere, iar registratorul nu a înregistrat nici o cerere la 22.04.2003. În certificatul de moştenitor nu există 1/5 cotă parte după cum este arătat în subcapitolul II p. 2. 3 din certificatul de la OCT Hânceşti. Mai mult, prin ordonanţa procuraturii Hînceşti s-a recunoscut greşită înregistrarea a 1/5 cotă parte la 22.04.2003. Prin urmare înregistrarea a 1/5 cotă parte a imobilului arătată în subcapitolul II p. 2.3 din certificatul OCT contravine legii şi nu are nici un efect conform art. 207 Cod civil, iar conform art. 220 alin. (1) Cod civil, este nulă. În drept, reclamantul îşi motivează acţiunea conform art. 214 (1) Cod civil actul juridic care are ca obiect bunuri imobile urmează să fie înregistrat în modul stabilit de lege, iar art. 290 alin. (1) Cod civil prevede că, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, apariţia, modificarea şi încetarea lor sunt supuse înregistrării de Stat.

Solicită reclamantul Borodescu Valentin constatarea nulităţii actului juridic şi anume a p.2.3 din Registrul bunurilor imobile nr. 5301204423 a Oficiului Cadastral Teritorial Hânceşti, filiala ÎS „Registru”. Prin hotărârea Judecătoriei Hânceşti din 08.02.2013, acţiunea depusă de către Borodescu Valentin împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Hânceşti, ÎS „Registru” şi Stici Parascovia cu privire la constatarea nulităţii actului juridic, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată, Valentin Borodescu a declarat apel, solicitînd casarea hotărârii instanţei de fond, şi emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013 s-a respins apelul declarat de către Valentin Borodescu, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 08 februarie 2013. La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că, din materialele pricinii s-a stabilit că, potrivit certificatului de moştenitor testamentar din 17 aprilie 2003, 2 moştenitor a apartamentului nr. 6 str. T. Ciorbă 14 or. Hânceşti, ce şi constituie obiectul litigiului de mai mulţi ani între părţi, a fost recunoscută Stici Parascovia. Dreptul de proprietate a pârâtei a fost înscris în Registru la 22.04.2003, potrivit inscripţiei din p.2.2. subcapitolul II din Registru (f.d.

3). Ulterior, în temeiul deciziei Colegiului Civil şi de Contencios Administrativ a Curţii de Apel din 09.06.2005, a fost anulat parţial certificatul de moştenitor testamentar din 17 aprilie 2003, eliberat lui Stici Parascovia referitor la dreptul de proprietate a 4/5 cotă parte din apartamentul litigios. Prin înscrierea la p.2.4 subcapitolul II din Registru (f.d. 3), în temeiul deciziei din 09.06.2005 a fost modificată înscrierea din registru şi înregistrat după reclamantul Borodescu V. şi membrii familiei lui dreptul de proprietate asupra a 4/5 din imobilul litigios. Respectiv, după efectuarea înscrierii numite, după Stici Parascovia s-a păstrat dreptul a 1/5 cotă parte, conform certificatului de moştenitor legal numit mai sus, despre ce şi sa făcut menţinea respectivă la p.2.3 din Registru.

Instanţa de apel a mai menţionat că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21.12.2005, a fost anulată decizia Curţii de Apel din 09.06.2005, în baza căreia s-a efectuat înscrierea în registru la p.2.4. cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanţa de apel. Respectiv, certificatului de moştenitor testamentar din 17 aprilie 2003, eliberat Parascoviei Stici, a rămas valabil referitor la cota parte de 4/5 anulată anterior şi potrivit înscrierii de la p.2.5 din Registru f.d.3, după d-ei s-a reînregistrat dreptul de proprietate a 4/5 cotă parte. Prin decizia Curţii de Apel din 01.03.2006 (f.d. 6), s-a dispus ca pârâta Parascovia Stici, să nu-i creeze obstacole în folosirea a 4/5 din apartamentul litigios.

Careva înregistrări în baza acestei decizii nu au fost efectuate în Registru şi în principiu nici nu sa dispus. Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13.09.2006 a fost anulată Decizia Curţii de Apel din 01.03.2006, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanţa de apel care, prin Decizia din 14.12.2006 s-a respins apelul lui Borodescu Valentin asupra hotărârii Judecătoriei Hânceşti din 23.03.2005, prin care s-a respins acţiunea înaintată de Borodescu Valentin cu privire la anularea certificatului de moştenitor testamentar. Decizia în cauză din 14.12.2006 a fost menţinută prin decizia CSJ din 02.05.2007 şi la moment este irevocabilă. Prin urmare, prin hotărârea irevocabilă, certificatul de moştenitor legal al piritei a fost menţinut ca fiind valabil.

Astfel, reclamantul, cu toate că de jure recunoaşte că, dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios este recunoscui totalmente după Stici Parascovia, fapt ce nu a fost contestat la moment nici de o parte în proces, a considerat că înregistrarea acestui drept urma să fie efectuată în Registru de Stat în baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 02.05.2007. Prin urmare s-a constatat cu certitudine că, dreptul de proprietate a lui Stici Parascovia este valabil înregistrat, iar în cazul în care registratorul consideră că, 3 temeiul înregistrării a fost greşit indicat, precum invocă reclamantul, cu toate că dreptul ca atare este valabil, atunci acesta nu are de cât să introducă rectificările necesare la cererea motivată ori din oficiu.

Se mai menţionează că reclamantul nu poate pretinde încălcarea unui drept în cazul de faţă a unei înregistrări a OCT Hânceşti, din moment ce nu este proprietarul apartamentului din litigiu. La caz, din materialele dosarului se constată că, obiectul litigiului este dreptul de proprietate a unei anexe construită de reclamant, însă în speţă se contestă legalitatea actului administrativ. Or, acest act nu-l afectează pe reclamant, atâta timp cât obiectul litigiului nu contestă legalitatea construcţiei unei anexe şi reclamantul nu este proprietarul apartamentului. La 18 iulie 2013 Valentin Borodescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă a emis decizia nominalizată cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei, nu s-a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi s-a interpretat eronat legea. Mai mult ca atît, recurentul invocă că pricina a fost judecată de un judecător, care nu avea dreptul să participe la judecarea ei în prima instanţă, şi anume judecătorul M. Macar şi completul de judecată a Curţii de Apel Chişinău: N. Cernat, şi A. Nogai, şi urmau să se abţiuni deoarece au judecat cauze conexe. Totodată, instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane , care nu au fost implicate în proces, în cazul dat Î.S.

„Registru”. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Valentin Borodescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. 4 Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Valentin Borodescu, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Valentin Borodescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Valentin Borodescu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5