2ra-3040/13 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr.2ra-3040/13 instanţa de apel: B.Bîrca, M.Moraru, I.Secrieru ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Postolache Alexandru şi Postolache-Şerban Zinovia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de Postolache Alexandru şi Postolache-Şerban Zinovia către Ministerul Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Postolache Alexandru, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 11 iunie 2012, c o n s t a t ă La 06 ianuarie 2012 Postolache Alexandru şi Postolache-Şerban Zinovia s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Finanţelor privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanţii au invocat că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 iulie 1994 a fost recunoscut dreptul de proprietate a reclamanţilor asupra terenului cu suprafaţa de 0,15 ha, situat în s. Fundul Galbenei, r-nul Hînceşti. Acest drept de proprietate de asemenea, a fost confirmat şi prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 23.03.2005. Aceste hotărîri judecătoreşti pînă în prezent nu au fost executate. Solicită reclamanţii constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului material în mărime de 120 000 lei în calitate de venit ratat pentru neutilizarea lotului de pămînt respectiv, cheltuieli de transport şi alte cheltuieli în mărime de 2700 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 598 lei şi venitul ratat în legătură cu lipsa de la serviciu în mărime de 144 000 lei şi prejudiciul moral în mărime de 200 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 iunie 2012 acţiunea a fost respinsă. Neflind de acord cu hotărîrea respectivă, Postolachi Alexandru a declarat apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admiterea integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Postolachi Alexandru ca neîntemeiat, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 11 iunie 2012. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a constatat că, potrivit raportului executorului judecătoresc a fost stabilit că la 04.01.2006 spre executare în Oficiul de executare Hînceşti a parvenit titlul executoriu nr.2-34 emis de către Judecătoria Hînceşti, privind obligarea lui Postolache Pavel a nu crea obstacole lui Postolache Alexandru şi Postolache Zinaida în exploatarea lotului de teren în mărime de 0,15 ha situat în satul Fundul Galbenei, raionul Hînceşti. Prin încheierea executorului judecătoresc din 04.01.2006 a fost intentată procedura executorie, debitorului fiindu-i stabilit termen de executare benevolă.

Hotărîrea judecătorească vizată a fost executată integral, fapt confirmat prin procesul verbal al executorului judecătoresc din 23.05.2008 şi încheierea de încetare a procedurii de executare din 02.06.2008. În conformitate cu art.2 alin.(l) al Legii nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesualii civilă.

Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, potrivit reglementărilor alin.(3) art.2 al Legii nr.87 din 21.04.2011, se repară indiferent de vinovăţia instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătoreşti sau a instituţiei de stat debitoare. Conform prevederilor art. 2 alin.(4) al legii nominalizate mai sus, prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a delegat atribuţii de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se repară de către stat.

Reparaţia prejudiciului se face de la bugetul de stat. Potrivit art. 2 alin.(6) al aceleiaşi legi, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

În procesul examinării unei asemenea cereri, potrivit dispoziţiilor art.4 alin.(l) al Legii nr.87 din 21.04.2011, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. În conformitate cu art.5 al aceleiaşi Legi, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărîrii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

În speţă, Postolache Alexandru invocă încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 18.10.2004 prin care s-a obligat Postolache Pavel de a nu crea obstacole lui Postolache Alexandru şi Postolache-Şerban Zinovia în exploatarea lotului de teren în mărime de 0,15 ha situat în s. Fundul Galbenei, r-ul Hînceşti. (f.d.51-53) precum şi a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 12.05.1993 prin care s-a obligat Postolache Pavel şi Postolache Timofei să nu creeze obstacole la folosirea terenului de pămînt alocat. Instanţa de apel a menţionat că, instanţa de fond corect, reieşind din circumstanţele de fapt şi de drept, a respins acţiunea reclamantului (apelantului).

Astfel, instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile Legii nr.87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Or, potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21.04.2011, cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului de executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul executării actului judecătoresc irevocabil sau în decurs de 6 luni de la încetarea procedurii de executare. Cu referire la termenul rezonabil, instanţa de apel a menţionat că, potrivit practicii instanţei europene, în sensul „termenului rezonabil" impus de art. 6 § 1, a statuat următoarele criterii de determinare a termenului rezonabil, în special, complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi al autorităţilor care au în executare cauza.

Un rol important îi revine şi părţii interesate care la rîndul ei este ţinută să aducă la îndeplinire cu diligentă actele procesuale care-i revin, să nu uzeze de manevre dilatorii şi să se folosească de posibilităţile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de executare. În aşa circumstanţe, termenul rezonabil de executare a hotărîrii, prin prisma legislaţiei naţionale, a CEDO şi a jurisprudenţei CEDO, reieşind din complexitatea pricinii, comportamentul părţilor în proces, conduita instanţei judecătoreşti a fost respectat. Mai mult ca atît, apelantul reclamă neexecutarea hotărîrii de judecată pînă la etapa actuală, or, acest fapt contravine materialelor pricinii care atestă faptul că procedura de executare a fost încetată.

Prin urmare, în cazul lipsei în procedură de executare a unei hotărîri judecătoreşti nu poate fi abordată problema neexecutării acesteia. In acest sens, statul pune la dispoziţie mecanismele necesare de executare a hotărîrii judecătoreşti, solicitantul fiind în drept să le utilizeze pentru a-şi realiza dreptul la executare în termen rezonabil. Instanţa de apel examinînd materialele pricinii în coroborare cu prevederile citate, consideră concluziile expuse în hotărîrea primei instanţe drept juste. În aceste condiţii, termenul pentru care s-a aflat în procedura de executare documentul executoriu se consideră a fi rezonabil luînd în consideraţie complexitatea procedurii de executare, acţiunile întreprinse de toate părţile întru executarea acesteia şi comportamentul părţilor.

Totodată, instanţa de apel consideră faptul înaintării cererii reclamanţilor drept tardivă. La 15 iulie 2013 Postolache Alexandru şi Postolache-Şerban Zinovia au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti emise, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurenţii au indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii neîntemeiate.

Mai mult ca atît, invocă recurenţii că li s-au încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO şi art.1 al Protocolului nr.1 al Convenţiei. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Postolache Alexandru şi Postolache-Şerban Zinovia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor Postolache Alexandru şi Postolache- Şerban Zinovia se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Postolache Alexandru şi Postolache-Şerban Zinovia, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Postolache Alexandru şi Postolache-Şerban Zinovia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Postolache Alexandru şi Postolache-Şerban Zinovia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru