- Dosarul nr.
- 3ra-1344/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 23 octombrie 2013
- Părțile
- Cuşnir Valentina vs Guvernul RM, Parlamentul RM
- Pe scurt
- Intervenientul principal şi accesoriu
3ra-1344/13 — Privind obligarea de a examina şi soluţiona solicitările din cererea prealabilă
Instanţa de fond: CA Chişinău – N. Vascan Dosarul nr. 3ra-1344/13 DECIZIE 23 octombrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul, Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vilcov, examinînd recursul declarat de către Guvernul Republicii Moldova, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Cuşnir împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Parlamentului Republicii Moldova privind obligarea de a examina şi a soluţiona toate solicitările din cererea prealabilă din 21 martie 2012 şi să comunice Valentinei Cuşnir despre decizia luată în conformitate cu cerinţele stipulate în Legea cu privire la petiţionare nr.190 din 19.07.1994, obligarea Parlamentului Republicii Moldova să reexamineze în timp de 2 luni Codul cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti prin prisma art. 76 şi art. 2 alin.(l) şi (2) al Titlului VII din Constituţia Republicii Moldova şi privind încasarea de la Guvernul Republicii Moldova şi Parlamentul Republicii Moldova a prejudiciului material şi prejudiciului moral pentru încălcarea drepturilor garantate, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012, prin care s-a admis parţial cererea de chemare în judecată,
c o n s t a t ă: La 24 mai 2012 Cuşnir Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Parlamentului Republicii Moldova privind declararea ilegală şi anularea răspunsului Guvernului Republicii Moldova nr. 1514- 154 din 20 aprilie 2012, constatarea încălcării dreptului Valentinei Cuşnir la o judecare corectă a cauzei prin aplicarea la emiterea hotărîrii judecătoreşti a Codului cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti şi Hotărîrii Biroului Permanent al Parlamentului nr.19 din 23.03.1999, obligarea Parlamentului Republicii Moldova să abroge Codul cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti şi repararea din partea Statului Republica Moldova a prejudiciilor material şi moral pentru încălcarea drepturilor garantate.
În motivarea acţiunii Cuşnir Valentina a invocat că, la 21 martie 2012 a înaintat Guvernului Republicii Moldova, în calitate de reprezentant al Statului Republica Moldova conform prevederilor art. 59 alin. (3) CPC, o cerere prealabilă, prin care a solicitat examinarea în termen şi satisfacerea benevolă a cerinţelor privind asigurarea dreptului la un proces echitabil, doar în baza legislaţiei Republicii Moldova şi tratatelor internaţionale, la care Republica Moldova este parte şi de către o instanţă independentă şi imparţială, repararea prejudiciilor materiale şi morale în legătură cu încălcarea drepturilor garantate.
Cuşnir Valentina invocă ca motive pentru satisfacerea cerinţelor înaintate, aplicarea la adoptarea unei hotărîri judecătoreşti, în care ea este parte în proces, în calitate de pîrît, a prevederilor Codului cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti şi hotărîrii Biroului Permanent al Parlamentului RM nr. 19 din 23 martie 1999, respingerea demersului şi, respectiv, a recursului de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi declararea, de către ambele instanţe, drept corespunzător Constituţiei Republicii Moldova a Codului cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti.
Consideră Cuşnir Valentina că, astfel i-au fost încălcate drepturile garantate, inclusiv dreptul garantat prin art. 20 din Constituţia Republicii Moldova la o satisfacere efectivă împotriva actelor care violează drepturile şi o judecare corectă a cauzei, cît şi prevederile art. 6 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fapt confirmat şi prin răspunsul Ministerului Justiţiei nr. 03/1445 din 16 iunie 2011, la petiţia reclamantei, prin argumente precum că prevederile Codului cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti sînt depăşite, învechite, nu au obiect de reglementare, nu corespund rigorilor timpului şi situaţiei economico- financiare actuale şi prin urmare nu mai pot fi aplicate.
Cuşnir Valentina menţionează că, aceeaşi constatare se conţine şi în hotărirea Curţii Constituţionale nr. 16 din 19 mai 1997, precum că Codul cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti, din momentul intrării în vigoare a Constituţiei Republicii Moldova, şi-a pierdut puterea juridică şi prevederile acestuia nu mai pot fi aplicate.
Codul cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti a fost adoptat la 03 iunie 1983, cu mult înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei Republicii Moldova la 27 august 1994 şi că instanţa de judecată era obligată să verifice dacă acest Cod nu contravine Constituţiei RM, aşa cum este menţionat şi în p.9 al hotărîrii Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova nr. 2 din 30 ianuarie 1996. Instanţele judecătoreşti nu pot adopta hotărîri în baza unei legi sau unui act juridic nepublicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, întrucît art. 76 din Constituţia Republicii Moldova prevede că nepublicarea legii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova atrage inexistenţa ei. 2 De asemenea, Cuşnir Valentina menţionează că, instanţa de judecată a aplicat şi prevederile hotăririi Biroului Permanent al Parlamentului Republicii Moldova nr. 19 d n 23 martie 1999, act de uz intern al Parlamentului, care nu se publică în - Monitorul Oficial al RM.
Iar, art. 7 din Constituţia Republicii Moldova prevede că, Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă, nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică. Cuşnir Valentina, invocă că ţinînd cont de prevederile Constituţiei RM, avînd în vedere că Codul cu privire la locuinţe a RSS Moldoveneşti, nu a fost publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, prin urmare acesta este inexistent şi nu are putere juridică, iar Hotărîrile Biroului Permanent al Parlamentului nici nu fac parte din categoria actelor legislative pentru soluţionarea pricinilor. Cuşnir Valentina mai invocă prevederile art. I alin. (2), art. II Titlul VII dispoziţii finale şi tranzitorii din constituţie, care prevede că, legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei Constituţii.
Comisiile permanente ale Parlamentului, Guvernul, în decursul unui an de la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, vor examina conformitatea legislaţiei cu Constituţia si vor prezenta Parlamentului propunerile respective." Consideră Cuşnir Valentina că, un Cod abrogat încă la 27 august 1994, care contravine mai multor articole din Constituţia Republicii Moldova, inclusiv care îl declară inexistent, un cod al unui stat inexistent, bazat pe Constituţia RSS Moldoveneşti, abrogată la 27 august 1994 şi bazată pe Constituţia URSS, alt stat inexistent, mai este aplicat de instanţele judecătoreşti din Republica Moldova şi în anul 2012, astfel fiind violate prevederile Constituţiei Republicii Moldova timp de aproximativ 18 ani.
Cuşnir Valentina consideră că, răspunsul la cererea prealabilă nr.1514-154 din 20 aprilie 2012 contravine prevederilor legislaţiei în vigoare şi anume prevederilor art. 15 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, referitor la procedura de examinare a cererii prealabile, în calitate de petiţionar, reclamantei trebuia să-i fie comunicată o decizie. Aceeaşi prevedere se conţine şi în alin. (3) art. 8 al Legii cu privire la petiţionare nr.190 din 19 iulie 1994. Reclamanta Cuşnir Valentina a indicat că decizia este o hotărîre luată de un organ al administraţiei de stat iar, art.30 al Legii cu privire la Guvern nr. 64 din 31 mai 1990 prevede că hotărîrile se semnează de către Prim-ministru şi se publică în Monitorul Oficial.
Astfel, reclamanta Cuşnir Valentina consideră că, aşa-zisul răspuns nu poate fi calificat drept o decizie şi mai mult ca atît acest răspuns nici nu este semnat, fiind menţionat că cererea prealabilă a fost examinată de către Cancelaria de Stat, iar în loc de semnătura Secretarului General al Guvernului, este aplicată o stampilă "DIRECŢIA DOCUMENTARE", ce contravine în totalitate prevederilor p.p.5,16 şi 28 ale Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 657 din 06 noiembrie 2009, care stipulează că p. 28. corespondenţa în numele Cancelariei de Stat este semnată de secretarul general al Guvernului; Cancelaria de Stat este persoană juridică de drept public, are ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova 3 şi denumirea sa; p.16.
Secretarul general al Guvernului poartă răspundere personală pentru îndeplinirea funcţiilor care îi revin autorităţii. De asemenea, a fost încălcată şi prevederile alin. (2) art.15 din Legea contenciosului administrativ, ce reglementează că cererea prealabilă putea fi admisă sau respinsă. însă, aşa-zisul răspuns nu conţine o astfel de concluzie şi nu se referă la problema abordată în cererea prealabilă. Art.19 alin. (2)din Legea contenciosului administrativ mă obligă, în calitate de reclamant, să depun odată cu cererea de chemare în judecată şi avizul de respingere a cererii prealabile, ce ar însemna, în conformitate cu p. 9 al Sistemului Unificat de Documentaţie Organizatorică şi de Dispoziţie, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 618 din 15 octombrie 1993, un document, prin care se face o comunicare oficială, un act, prin care se conferă un drept sau se recunoaşte o obligaţie.
Cuşnir Valentina consideră, că Statul Republica Moldova i-a încălcat grav drepturile garantate de Constituţia şi Legile Republicii Moldova, cît şi de Convenţia Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, prin prestarea serviciilor publice juridice necorespunzătoare. Iar, Guvernul Republicii Moldova, reprezentant al Statului, nu a examinat cererea prealabilă în conformitate cu prevederile legale şi i-a dat un răspuns ilegal, pur formal şi nu conţine răspuns la solicitării indicate în cererea prealabilă a reclamantei Cuşnir Valentina. Invocă Cuşnir Valentina că, prin aplicarea la soluţionarea pricinii a prevederilor Codului cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti şi a Hotărîrii Biroului Permanent al Parlamentului, i-au fost încălcate drepturile, garantate de Constituţia RM, inclusiv şi de prevederile art. 12 CPC RM, soluţionarea pricinilor civile în temeiul legislaţiei Republicii Moldova.
Prin aplicarea cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti şi a Hotărîrii Biroului Permanent al Parlamentului, i-au fost provocate şi suferinţe psihice grave, întrucît în calitate de persoană care a îndeplinit funcţia de deputat în Parlament, a fost şi rămîne a fi o militantă pentru Drepturile Omului, o persoană cunoscută şi respectată în societate, dar, mai ales, indică aceasta că i-a provocat suferinţe grave conţinutul preambulului la Codul respectiv, care contravine Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova.
Cuşnir Valentina consideră că, i-au fost aduse şi mari prejudicii materiale şi morale din partea Parlamentului Republicii Moldova, care, prin abuz, a acţionat-o în judecată încă în aprilie 2010, în baza Codului cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti, care de fapt este abrogat de Constituţia Republicii Moldova, şi în baza Hotărîrii Biroului Permanent al Parlamentului nr.19 din 23 martie 1999, care nu poate fi aplicat la judecarea pricinilor, atunci cînd Parlamentul este Forul Legislativ Suprem în Stat şi are datoria de a respecta şi veghea respectarea prevederilor Legii Supreme în Stat - Constituţia.
Reclamanta Cuşnir Valentina invocă precum că suferinţe i-au fost provocate şi prin atitudinea iresponsabilă a Statului, reprezentat de Guvernul Republicii Moldova, la examinarea si nesoluţionarea cerinţelor legale şi argumentate din cererea prealabilă, înaintată la 21 martie 2012. 4 Ulterior, la data de 07 decembrie 2012, în şedinţa instanţei de judecată Cuşnir Valentina a înaintat o cerere de concretizare a cerinţelor solicitînd obligarea pîrîtului Guvernul Republicii Moldova să examineze şi să soluţioneze toate solicitările din cererea prealabilă din 21 martie 2012 şi să comunice despre decizia luată în conformitate cu cerinţele stipulate în Legea cu privire la petiţionare nr.190 şi obligarea Parlamentului Republicii Moldova să reexamineze în timp de 2 luni Codul cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti prin prizma art. 76 şi art. 2 alin.(l) şi (2) al Titlului VII din Constituţia Republicii Moldova.
Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012, s-a admis parţial cererea de chemare în judecată, s-a declarat ilegal răspunsul nr. 1514-154 din 20 aprilie 2012 a Cancelariei de stat a Republicii Moldova. S-a obligat Guvernul Republicii Moldova să examineze cererea din 21 martie 2012 a Valentinei Cuşnir şi să emită răspuns în conformitate cu prevederile Legii cu privire la petiţionare nr. 190 din 19 iulie 1994. În rest acţiunea s-a respins. La 24 mai 2013, Guvernul Republicii Moldova a declarat recurs, solicitînd casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012, cu restituirea cauzei la rejudecare la Judecătoria Buiucani. În motivarea recursului a invocat că, hotărîrea instanţei de fond în partea în care a fost anulat răspunsul Cancelariei de stat este neîntemeiată şi pasibilă anulării.
Instanţa de fond prin hotărîrea adoptată a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că, Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 21 decembrie 2012 şi a fost expediată participanţilor la proces la 31 ianuarie 2013. Iar, cererea de recurs a fost depusă la 24 mai 2013, astfel că, dovada recepţionării hotărîrii nu a fost confirmată, se consideră a fi depusă în termen. Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c1) CPC RM, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept, să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d). Curtea de Apel Chişinău prin hotărîrea din 21 decembrie 2012, a admis acţiunea înaintată de Valentina Cuşnir parţial; a declarat ilegal răspunsul nr. 1514-154 din 20 aprilie 2012 a Cancelariei de stat a Republicii Moldova. A obligat Guvernul republicii Moldova să examineze cerere din 21 martie 2012 a Valentinei Cuşnir şi să emită răspuns în conformitate cu prevederile Legii cu privire la petiţionare nr. 190 din 19 iulie 1994. În rest acţiunea s-a respins.
5 Instanţa de recurs conchide că, la adoptarea hotărîrii, instanţa de judecată nu a luat în consideraţie încalcarea normelor de procedură civilă şi anume. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată faptul că, Valentinei Cuşnir a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Parlamentului Republicii Moldova. Cum rezultă din materialele cauzei, Curtea de apel Chişinău a declarat ilegal răspunsul nr. 1514-154 din 20 aprilie 2012 a Cancelariei de stat a Republicii Moldov. Însă, Cancelaria de Stat a Republicii Moldov nu este parte în proces, or acesta urma să fie atras în proces. Astfel, instanţa de fond în hotărîrea sa a soluţionat problema drepturilor şi intereselor unei persoane care nu a fost atrasă în proces.
În acelaş timp, instanţa de recurs remarcă că, prima instanţă, neantrenînd Cancelaria de stat a Republicii Moldova în proces în calitate de copîrît, a dispus declararea ilegală a răspunsului nr. 1514-154 din 20 aprilie 2012, soluţionînd problema drepturilor Cancelariei de stat a Republicii Moldova fără participarea acestuia. Instanţa de recurs relevă că, o primă încălcare admisă de către primă instanţă şi care se impune a fi elucidată neapărat la rejudecarea pricinii vizează stabilirea componenţei participanţilor la proces conform art. 183 CPC. În conformitate cu art.183 alin.(2) lit.c) şi art.185 alin.(1) lit.c) Codul de procedură civilă, pregătirea pentru dezbatere judiciară este obligatorie pentru orice pricină civilă şi are ca scop stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane.
Judecătorul, în faza de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare, îndeplineşte următoarele acte: soluţionează problema intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor şi intervenienţilor, le explică drepturile şi obligaţiile procedurale. În acest sens, încă în faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare actele judecătorului vor fi îndreptate la soluţionarea problemei intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor, intevenienţilor. Astfel, cu raportare la obiectul dedus judecăţii, instanţa de recurs consideră că, la examinarea prezentei pricini era necesară atragerea în proces a Cancelariei de stat a Republicii Moldova. Art. 65 alin. (1) şi (2) CPC, stipulează că, orice persoană interesată poate interveni într-un proces ce se desfăşoară între alte persoane.
Intervenţia este în interesul propriu cînd intervenientul invocă un drept al său asupra obiectului litigiului. Intervenientul principal poate interveni în proces pînă la începerea dezbaterii pricinii în fond în primă instanţă, înaintînd acţiunea către una sau către ambele părţi în modul prevăzut de prezentul cod. Intervenientul principal are drepturi şi obligaţii de reclamant. Instanţa de recurs reiterează că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Or, din moment ce drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, dar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979).
6 În cursul examinării litigiului urmează a se da apreciere şi altor circumstanţe ale pricinii, în partea ce ţine de fondul cauzei, în măsura în care ele sunt confirmate prin probe şi relevante pentru soluţionarea corectă a litigiului. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră imposibilă corectarea erorii admise de către instanţa de fond în condiţiile procedurii prevăzute de către legislaţia procesuală, motiv pentru care cauza urmează a fi restituită spre rejudecare, în instanţa de fond.
La rejudecarea pricinii, instanţa de fond urmează să ţină cont de cele indicate, să verifice şi alte circumstanţe ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet şi obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar, şi în dependenţă de situaţia stabilită, în raport cu normele de drept material care reglementează relaţiile civile, să adopte o hotărîre legală şi întemeiată. Reieşind din cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Guvernul Republicii Moldova.
Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Cuşnir împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Parlamentului Republicii Moldova privind obligarea de a examina şi a soluţiona toate solicitările din cererea prealabilă din 21 martie 2012 şi să comunice Valentinei Cuşnir despre decizia luată în conformitate cu cerinţele stipulate în Legea cu privire la petiţionare nr.190 din 19.07.1994, obligarea Parlamentului Republicii Moldova să reexamineze în timp de 2 luni Codul cu privire la locuinţe al RSS Moldoveneşti prin prisma art. 76 şi art. 2 alin.(l) şi (2) al Titlului VII din Constituţia Republicii Moldova şi privind încasarea de la Guvernul Republicii Moldova şi Parlamentul Republicii Moldova a prejudiciului material şi prejudiciului moral pentru încălcarea drepturilor garantate, cu remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă la Judecătoria Buiucani.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte Iulia Sîrcu Judecător Vera Macinskaia Judecător Valentina Clevadî Judecător Tamara Chişca-Doneva Judecător Ion Vilcov 7