3ra-1276/13 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 3ra-1276/13 Judecător: N. Craiu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 02 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Cuşnir Valentina, în pricina de contencios administrativ la cererea depusă de Cuşnir Valentina către Parlamentul Republicii Moldova, privind contestarea actului administrativ şi recuperarea pagubei materiale, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ: La 02 noiembrie 2012, Cuşnir Valentina s-a adresat cu o acţiune către Parlamentul Republicii Moldova solicitînd contestarea actului administrativ şi recuperarea pagubei materiale.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în perioada 13 iulie - 23 iulie 2012 a înaintat către Parlamentul RM petiţiile SPA-C-2071/12 din 13 iulie 2012, SPA-C-2112/12 din 18 iulie 2012 şi SPA-C-2147/12 din 23 iulie 2012. Pretinsul răspuns DG-6 nr.41 din 30 iulie 2012 la SPA-C-2147/12 din 23 iulie 2012 l-a primit la oficiul poştal la 05 octombrie 2012 pe motiv că nu s-a aflat acasă mai mult timp. Pretinsul răspuns DG-6 nr.40 din 27 iulie 2012 l-a primit personal la Secţia Petiţii şi Audienţe a Secretariatului Parlamentului la data de 19 octombrie 2012 deoarece a fost returnat de la poştă din lipsa ei la domiciliu. La petiţia SPA-C-2112/12 din 18 iulie 2012 nu a primit şi nu a găsit vre-un răspuns.

Solicită constatarea încălcării drepturilor ei de petiţionar prin neexaminarea şi nesoluţionarea problemelor abordate în petiţiile SPA-C-2071/12 din 13 iulie 2012, SPA-C-2112/12 din 18 iulie 2012 şi SPA-C-2147/12 din 23 iulie 2012. Deasemeni cere obligarea Parlamentului RM să examineze şi să soluţioneze integral problemele abordate în petiţiile susindicate, recuperîndu-i prejudiciul material şi moral. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a invocat prevederile pct. 9 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legii contenciosului administrativ nr. 10 din 30 octombrie 2009, art. 6 din Constituţie, art. 118 alin. (1) din CPC menţionînd că, reclamantul nu a probat pretenţiile şi obiecţile sale din acţiune.

Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de fond, la 22 aprilie 2013, Valentina Cuşnir a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, cu remiterea cauzei în instanţa de fond pentru rejudecare. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de fond a examinat superficial circumstanţele cauzei, hotărîrea recurată contravine normelor de drept material şi procedural. Totodată, a indicat că nu au fost cercetate, fiind ignorate probele anexate la dosar. Pîrîtul cauzei nu a prezentat nici o probă care să confirme nevinovăţia sa, şi probele prezentate de recurent în nici un mod nu au fost combătute de pîrît. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de Cuşnir Valentina este neîntemeiat şi urmează a fi respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Hotărîrea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

După cum rezultă din materialele cauzei, în perioada 13 iulie - 23 iulie 2012, Cuşnir Valentina a înaintat către Parlamentul RM petiţiile cu nr. SPA-C-2071/12 din 13.07.2012, SPA-C-2112/12 din 18.07.2012 şi SPA-C-2147/12 din 23.07.2012. Ulterior, a primit răspunsul DG-6 nr.41 din 30 iulie 2012 la SPA-C-2147/12 din 23.07.12 la oficiul poştal la 05.10.2012 pe motiv că nu s-a aflat acasă mai mult timp. La 19.10.2012 a primit personal răspunsul DG-6 nr. 40 din 27 iulie 2012 la Secţia Petiţii şi Audienţe a Secretariatului Parlamentului, deoarece a fost returnat de la poştă din cauza lipsei ei la domiciliu. Totodată, susţine că la petiţia SPA-C-2112/12 din 18.07.2012 nu a primit şi nu a găsit vre-un răspuns.

Drep umare, a contestat în instanţa de contencios administrativ acţiunile pîrîtului şi instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului. Astfel, Colegiul consideră că instanţa de fond corect a concluzionat despre legalitatea acţiunilor organului sesizat (Parlementul RM), pornind de la următoarele. Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii cu privire la petiţionare nr. 190 din 19.07.1994, petiţiile se examinează de către organele corespunzătoare în termen de 30 de zile, iar cele care nu necesită o studiere şi examinare suplimentară – fără întîrziere sau în termen de 15 zile de la data înregistrării. Articolul 12 alin. (1) lit. a) al aceleaşi legi stipulează că organul sau persoana oficială cărora le-au fost adresate petiţiile sînt obligate să examineze petiţiile, inclusiv cererile prealabile, în termenul stabilit de lege.

2 În conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea cu privire la petiţionare, rezultatul examinării se aduce la cunoştinţă petiţionarului în scris sau în formă electronică, iar cu consimţămîntul lui – oral. Reglementări similare se regăsesc şi în art. 10 al Legii privind accesul la informaţie nr. 982 din 11.05.2000, potrivit căruia, persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie; dreptul persoanei de a avea acces la informaţii, inclusiv la informaţiile cu caracter personal, nu poate fi îngrădit decît în condiţiile legii. Potrivit art. 16 alin. (1) al legii menţionate, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie.

Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de fond corect a statuat asupra legalităţii acţiunilor pîrîtului. Or, obiectul acţiunii în cauză este contestarea răspunsirilor oferite de pîrît la două din petiţii, precum şi lipsa răspunsului la cea de-a treia petiţie. În acest sens, Colegiul susţine concluzia instanţei de fond cum că nu poate discuta conţinutul unui răspuns la o cerere adresată unei autorităţi publice, doar din simplul motiv că, petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorităţii publice competente.

Or, instanţa de fond corect a invocat jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie, generalizată prin din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ nr. 10 din 30.10.2009. Totodată, afirmaţia recurentei cum că instanţa nu a luat în consideraţie şi a doua pate a pct. 9 din hotărîrea menţionată, Colegiul reţine următoarele. În cazul în care autoritatea publică nu a răspuns la toate solicitările petiţionarului, acesta este în drept să se adreseze instanţei de contencios administrativ cu o cerere privind obligarea autorităţii publice de a-i răspunde la toate solicitările. În speţă, recurenta invocă atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de recurs, că pîrîtul nu i-a răspuns la toate probleme abordate.

Astfel, în petiţia cu nr. SPA-C-2071/12 din 13.07.2012, se invocă faptul că anterior a adresat mai multe petiţii la care nu a primit răspuns sau a primit răspuns necorespunzător, precum şi pretindea lezarea drepturilor sale în calitate de petiţionară. Prin răspunsul DG-6 nr. 40 din 30 iulie 2012, i-a fost comunicat că toate petiţiile invocate au fost examinate conform cerinţelor legislaţiei şi careva motive de a interveni suplimentar nu sunt. Totodată i s-a comunicat că pentru eliberarea materialelor, este necesar de a concretiza datele. O situaţie similară se atestă şi în cazul petiţiei nr. SPA-C-2147/12 din 23.07.2012, care a fost depusă repetat şi la care Secretariatul Parlamentului RM i-a răspuns prin răspunsul DG-6 nr.41 din 30 iulie 2012. 3 Referitor la petiţia SPA-C-2112/12 din 18.07.2012, la care recurenta invocă că nu a primit răspuns, instanţa de recurs reţine următoarele.

Din conţinutul acesteia, rezultă că petiţionara atenţionează că la 19.07.2012 expiră termenul de soluţionare a unei alte cereri (SPA-C-1916/12 din 29.06.2012), repetîndu-i solicitările. Astfel, în ambele petiţii, Valentina Cuşnir solicită prezentarea materialelor petiţiilor sale pentru luare de cunoştinţă. În consecinţă, la 19.07.2012 reclamanta a făcut cunoştinţă cu materialele solicitate, fapt confirmat prin semnătura sa (f.d. 17). Prin urmare, Colegiul conchide că recurenta a primit răspuns şim la această petiţie. În ce priveşte afirmaţia de falsificare a fişei de primire în audienţă a cetăţenilor, invocată şi susţinut de reclamantă, precum şi faptul că instanţa de fond nu a luat în consideraţie probele aduse în prijinul acestei afirmaţii, instanţa de recurs menţionează următoarele.

Invocînd falsificarea unui act, reclamanta trebuia să dovedească acest fapt, în virtutea art. 118 alin. (1) CPC. Or, nu poate fi pusă în seama instanţei constatarea anumitor circumstanţe, în situaţia în care circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante, potrivit art. 122 alin. (1) CPC. În acest sens, Colegiul menţionează că constatarea falsificării unui anumit înscris, nu este prerogativa instanţei. Potrivit art. 148 alin. (1) CPC, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, instanţa dispune efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu.

Actele reviziei ori ale inspecţiilor departamentale, precum şi raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză şi nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeaşi problemă. Astfel, afirmaţia recurentei cum că instanţa n-a cercetat înscrisurile anexate la dosar în vederea constatării falsului, este considerată de către Colegiu ca lipsită de suport juridic. În consecinţă, Coleţiul reţine că pretenţiile reclamantei-recurente în mare parte ţin de dezacordul cu răspunsurile oferite la petiţiile sale, ceea ce nu constituie temei de admitere a acţiunii. Or, după cum s-a menţionat supra, petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-un anumit sens, sau să fie adoptată o careva decizie, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorităţii publice competente.

Urmare a celor indicate, Colegiul concluzionează că instanţa de fond a constatat şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi corect le-a încadrat în cadru legal. În această ordine de idei şi, avînd în vedere că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 este legală şi întemeiată, iar recursul declarat de Cuşnir Valentina este nefondat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a-l respinge, cu menţinerea hotărîrii contestate. 4 Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Cuşnir Valentina.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, în pricina de contencios administrativ la cererea depusă de Cuşnir Valentina către Parlamentul Republicii Moldova, privind contestarea actului administrativ şi recuperarea pagubei materiale. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5