3ra-1774/13 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material și prejudiciului moral

prima instanță – I. Gancear dosarul nr. 3ra-81/14

instanța de apel – N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

15 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Vera Macinskaia

Ion Vîlcov

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Victor

Revenco, președintele Asociației proprietarilor de garaje nr. 161

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Revenco

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material și prejudiciului

moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2013, prin care a

fost respins apelul declarat de Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de

garaje nr. 161 și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

04 iunie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 19 februarie 2013, Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de

garaje nr. 161 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii al RM cu privire la contestarea actului administrativ și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 10 octombrie 2012 a depus o petiție la

Consiliul Superior al Magistraturii, care a fost înregistrată cu nr. 1811p/m, prin care a

solicitat efectuarea unei investigații asupra legalității desfășurării ședințelor de

judecată din: 12 noiembrie 2010 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău dosar nr. 4A-

1449/2010, 17 noiembrie 2011 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău dosar nr.

4r-2448/11, primirea de măsuri către judecătorii Curții de Apel Chișinău pentru

judecarea pricinii fără citarea tuturor părților, efectuarea unei investigații pe faptul

neînștiințării până în prezent despre soarta recursului depus la Curtea Supremă de

Justiție pe data de 13 decembrie 2011 înregistrat cu nr. 01-932.

Menționează că în răspunsul formal primit de la Consiliul Superior al

Magistraturii datat cu 23 ianuarie 2013 nr. 1811-p/m, cu o mare întârziere de 3 luni,

fără a se face trimitere la problemele descrise în petiție în care se conțin greșeli - se

repetă cuvintele „în privința”, răspunsul nu este argumentat din punct de vedere a

legislației în vigoare, în instanțele de judecată la Judecătoria Rîșcani, la Curtea de Apel

Chișinău și Ia Curtea Supremă de Justiție - nu au fost citați legal, răspunsul nu este

semnat de conducerea CSJ.

Afirmă că nu au fost respectate prevederile art. 8, art. 11, art. 12, art. 14 și

art. 17 din Legea cu privire la petiționare nr. 190-VIII din 19 iulie 1994.

Consideră că de către Consiliul Superior al Magistraturii a fost încălcat atât

dreptul la petiționare cât și însuși prevederile Legii cu privire la petiționare, prin

neprezentarea în termenii stabiliți a răspunsului la petiție.

Solicită obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să examineze petiția

adresată Consiliului Superior al Magistraturii de către el la 10 octombrie 2012

respectând prevederile legale și să-i expedieze răspunsul cu rezultatele examinării, de a

fi luate măsuri către persoana responsabilă de executarea petiției Valentina Colesnic,

angajata Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu art. 71 Cod

contravențional pentru încălcarea Legii cu privire la petiționare prin neexaminarea

petiției în termenii stabiliți, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să-i prezinte

materialele examinării petiției și repararea prejudiciului moral în sumă de 1000 lei.

La 05 aprilie 2013 Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de

garaje nr. 161 a depus cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva Valentinei

Scutelnic, angajata Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând obligarea

Valentinei Scutelnic a răspunde la solicitările expuse în petiție și în cererea de chemare

în judecată, cu referire la neprezentarea în termenii stabiliți de lege a răspunsului la

petiție și a obligației de a plăti despăgubirea (prejudiciul moral) solidar cu Consiliul

Superior al Magistraturii solicitate în cererea de chemare în judecată depusă și

obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a fi luate măsuri prevăzute de

legislația în vigoare către Valentina Scutelnic, angajata Consiliului Superior al

Magistraturii persoana responsabilă de executarea petiției.

La 18 mai 2013 Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de garaje

nr. 161 a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat obligarea Consiliului Superior

al Magistraturii de a da răspuns la întrebările expuse în petiție, sancționarea persoanei

responsabile de examinarea petiției, repararea prejudiciului moral în sumă de 1000 lei

și prejudiciului material - 1000 lei.

În susținerea cererii a indicat că la 19 noiembrie 2012 a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la recunoașterea

dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Menționează că la 13 februarie 2013, Curtea de Apel Chișinău a emis încheierea

din 13 februarie 2013, prin care s-a dispus de a strămuta cauza civilă după competență

jurisdicțională și teritorială în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, pentru examinare

în fond.

Afirmă că prin răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii, primit cu

întârziere, nr. 1811-p/m din 23 ianuarie 2013 este menționat faptul că conform

prevederilor art. 471 alin. (2) Cod contravențional, neprezentarea la ședință a părților

legal citate nu împiedică judecarea recursului.

Susține că conform prevederilor art. 471 alin. (2) al Codului contravențional

neprezentarea la ședință a părților legal citate nu împiedică judecarea recursului.

Astfel, el nu a fost citat legal conform prevederilor Codului contravențional,

contrar Deciziei emise de către Curtea de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2011, unde

este menționat faptul că partea vătămată Victor Revenco nu s-a prezentat deși a fost

legal citat.

Mai indică că pârâtul în referința depusă la 01 aprilie 2013 a recunoscut faptul

că termenul de examinarea a petiției a fost omis.

Menționează că solicită încasarea cu titlu de prejudiciu material suma de 1000

lei, deoarece în urmărirea cursului de examinare a petiției a suportat cheltuieli

materiale exprimate sub formă bănească pentru - foi A4, copii, deplasări cu

transportul, cheltuieli pentru masă.

La fel, solicită încasarea cu titlu de prejudiciu moral în sumă de 1000 lei,

deoarece administrează și este președintele Asociației proprietarilor de garaje nr. 161.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 iunie 2013 acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2013 a fost respins apelul

depus de către Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de garaje nr. 161

și menținută hotărârea primei instanțe.

La 21 noiembrie 2013, Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de

garaje nr. 161 a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, și pronunțarea unei decizii prin care să fie obligat Consiliul Superior al

Magistraturii să-i dea răspuns la întrebările expuse în petiția adresată ultimului la

10 octombrie 2012, înregistrată cu nr. 1811 p/m din 10 octombrie 2012, să fie obligat

Consiliul Superior al Magistraturii să sancționeze persoana vinovată de examinarea

tardivă a petiției menționate și să se încaseze de la Consiliul Superior al Magistraturii

în beneficiul lui cu titlu de prejudiciu moral suma de 1000 lei și prejudiciu material -

69 lei.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanței de apel,

considerând că Curtea de Apel Chișinău, la examinarea cauzei în ordine de apel, nu a

verificat pe deplin temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, nu a elucidat pe

deplin toate circumstanțele cauzei, iar la examinarea cauzei au fost aplicate eronat

normele de drept material și drept procedural, a fost aplicată eronat legea și a fost

aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Astfel, instanța de apel ca și prima instanță a aplicat eronat normele de drept

material și procedural și neverificând pe deplin toate circumstanțele cauzei și aplicând

eronat legea, a emis o decizie ilegală.

Menționează că prima instanță a interpretat eronat legea și a respins acțiunea

considerând-o ca fiind depusă tardiv, ceea ce nu este corect, deoarece el a depus petiția

la Consiliul Superior al Magistraturii la 10 octombrie 2012 (nr. 1811 p/m) și neprimind

răspuns în termen de 30 zile, în conformitate cu legislația, la 20 noiembrie 2012, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin urmare, termenul de adresare în judecată de 30 zile prevăzut de art. 17 al

Legii contenciosului administrativ nu a fost omis, deoarece conform articolului

menționat, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau

recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în

care legea nu dispune altfel.

Afirmă că la caz el a depus cererea de chemare în judecată în termen de 30 zile

de la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de

cereri.

Urmare a constatării faptului încălcării Legii cu privire la petiționare prin

tergiversarea examinării petiției lui și nerăspunderea la petiție în termen de 30 zile,

astfel încălcându-i-se dreptul la petiționare, drept prevăzut de art. 52 din Constituție

consideră că își găsesc afirmare și pretențiile lui cu privire la repararea prejudiciului

moral și material suportat.

Susține că la materialele dosarului sunt anexate tichetele de călătorie cu

transportul public în sumă de 54 lei și 15 lei - cheltuieli de birou, în total - 69 lei,

considerând că prejudiciul material suportat de 69 lei este pe deplin demonstrat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs la 21 noiembrie 2013 împotriva deciziei instanței de apel din

10 octombrie 2013, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor Revenco, președintele

Asociației proprietarilor de garaje nr. 161 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de garaje nr. 161, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de garaje nr. 161 ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de către Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor

de garaje nr. 161 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Vera Macinskaia

Ion Vîlcov