3ra-1774/13 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material și prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1774/13 — contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material și prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
prima instanță – I. Gancear dosarul nr. 3ra-81/14
instanța de apel – N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu
ÎNCHEIERE
15 ianuarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Vera Macinskaia
Ion Vîlcov
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Victor
Revenco, președintele Asociației proprietarilor de garaje nr. 161
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Revenco
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii al Republicii Moldova cu privire la
contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului material și prejudiciului
moral
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2013, prin care a
fost respins apelul declarat de Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de
garaje nr. 161 și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din
04 iunie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă
constată:
La 19 februarie 2013, Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de
garaje nr. 161 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii al RM cu privire la contestarea actului administrativ și repararea
prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii a indicat că la 10 octombrie 2012 a depus o petiție la
Consiliul Superior al Magistraturii, care a fost înregistrată cu nr. 1811p/m, prin care a
solicitat efectuarea unei investigații asupra legalității desfășurării ședințelor de
judecată din: 12 noiembrie 2010 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău dosar nr. 4A-
1449/2010, 17 noiembrie 2011 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău dosar nr.
4r-2448/11, primirea de măsuri către judecătorii Curții de Apel Chișinău pentru
judecarea pricinii fără citarea tuturor părților, efectuarea unei investigații pe faptul
neînștiințării până în prezent despre soarta recursului depus la Curtea Supremă de
Justiție pe data de 13 decembrie 2011 înregistrat cu nr. 01-932.
Menționează că în răspunsul formal primit de la Consiliul Superior al
Magistraturii datat cu 23 ianuarie 2013 nr. 1811-p/m, cu o mare întârziere de 3 luni,
fără a se face trimitere la problemele descrise în petiție în care se conțin greșeli - se
repetă cuvintele „în privința”, răspunsul nu este argumentat din punct de vedere a
legislației în vigoare, în instanțele de judecată la Judecătoria Rîșcani, la Curtea de Apel
Chișinău și Ia Curtea Supremă de Justiție - nu au fost citați legal, răspunsul nu este
semnat de conducerea CSJ.
Afirmă că nu au fost respectate prevederile art. 8, art. 11, art. 12, art. 14 și
art. 17 din Legea cu privire la petiționare nr. 190-VIII din 19 iulie 1994.
Consideră că de către Consiliul Superior al Magistraturii a fost încălcat atât
dreptul la petiționare cât și însuși prevederile Legii cu privire la petiționare, prin
neprezentarea în termenii stabiliți a răspunsului la petiție.
Solicită obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să examineze petiția
adresată Consiliului Superior al Magistraturii de către el la 10 octombrie 2012
respectând prevederile legale și să-i expedieze răspunsul cu rezultatele examinării, de a
fi luate măsuri către persoana responsabilă de executarea petiției Valentina Colesnic,
angajata Consiliului Superior al Magistraturii în conformitate cu art. 71 Cod
contravențional pentru încălcarea Legii cu privire la petiționare prin neexaminarea
petiției în termenii stabiliți, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să-i prezinte
materialele examinării petiției și repararea prejudiciului moral în sumă de 1000 lei.
La 05 aprilie 2013 Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de
garaje nr. 161 a depus cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva Valentinei
Scutelnic, angajata Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând obligarea
Valentinei Scutelnic a răspunde la solicitările expuse în petiție și în cererea de chemare
în judecată, cu referire la neprezentarea în termenii stabiliți de lege a răspunsului la
petiție și a obligației de a plăti despăgubirea (prejudiciul moral) solidar cu Consiliul
Superior al Magistraturii solicitate în cererea de chemare în judecată depusă și
obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a fi luate măsuri prevăzute de
legislația în vigoare către Valentina Scutelnic, angajata Consiliului Superior al
Magistraturii persoana responsabilă de executarea petiției.
La 18 mai 2013 Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de garaje
nr. 161 a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat obligarea Consiliului Superior
al Magistraturii de a da răspuns la întrebările expuse în petiție, sancționarea persoanei
responsabile de examinarea petiției, repararea prejudiciului moral în sumă de 1000 lei
și prejudiciului material - 1000 lei.
În susținerea cererii a indicat că la 19 noiembrie 2012 a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la recunoașterea
dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Menționează că la 13 februarie 2013, Curtea de Apel Chișinău a emis încheierea
din 13 februarie 2013, prin care s-a dispus de a strămuta cauza civilă după competență
jurisdicțională și teritorială în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, pentru examinare
în fond.
Afirmă că prin răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii, primit cu
întârziere, nr. 1811-p/m din 23 ianuarie 2013 este menționat faptul că conform
prevederilor art. 471 alin. (2) Cod contravențional, neprezentarea la ședință a părților
legal citate nu împiedică judecarea recursului.
Susține că conform prevederilor art. 471 alin. (2) al Codului contravențional
neprezentarea la ședință a părților legal citate nu împiedică judecarea recursului.
Astfel, el nu a fost citat legal conform prevederilor Codului contravențional,
contrar Deciziei emise de către Curtea de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2011, unde
este menționat faptul că partea vătămată Victor Revenco nu s-a prezentat deși a fost
legal citat.
Mai indică că pârâtul în referința depusă la 01 aprilie 2013 a recunoscut faptul
că termenul de examinarea a petiției a fost omis.
Menționează că solicită încasarea cu titlu de prejudiciu material suma de 1000
lei, deoarece în urmărirea cursului de examinare a petiției a suportat cheltuieli
materiale exprimate sub formă bănească pentru - foi A4, copii, deplasări cu
transportul, cheltuieli pentru masă.
La fel, solicită încasarea cu titlu de prejudiciu moral în sumă de 1000 lei,
deoarece administrează și este președintele Asociației proprietarilor de garaje nr. 161.
Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 iunie 2013 acțiunea a
fost respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2013 a fost respins apelul
depus de către Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de garaje nr. 161
și menținută hotărârea primei instanțe.
La 21 noiembrie 2013, Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de
garaje nr. 161 a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând
admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei
instanțe, și pronunțarea unei decizii prin care să fie obligat Consiliul Superior al
Magistraturii să-i dea răspuns la întrebările expuse în petiția adresată ultimului la
10 octombrie 2012, înregistrată cu nr. 1811 p/m din 10 octombrie 2012, să fie obligat
Consiliul Superior al Magistraturii să sancționeze persoana vinovată de examinarea
tardivă a petiției menționate și să se încaseze de la Consiliul Superior al Magistraturii
în beneficiul lui cu titlu de prejudiciu moral suma de 1000 lei și prejudiciu material -
69 lei.
În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanței de apel,
considerând că Curtea de Apel Chișinău, la examinarea cauzei în ordine de apel, nu a
verificat pe deplin temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, nu a elucidat pe
deplin toate circumstanțele cauzei, iar la examinarea cauzei au fost aplicate eronat
normele de drept material și drept procedural, a fost aplicată eronat legea și a fost
aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată.
Astfel, instanța de apel ca și prima instanță a aplicat eronat normele de drept
material și procedural și neverificând pe deplin toate circumstanțele cauzei și aplicând
eronat legea, a emis o decizie ilegală.
Menționează că prima instanță a interpretat eronat legea și a respins acțiunea
considerând-o ca fiind depusă tardiv, ceea ce nu este corect, deoarece el a depus petiția
la Consiliul Superior al Magistraturii la 10 octombrie 2012 (nr. 1811 p/m) și neprimind
răspuns în termen de 30 zile, în conformitate cu legislația, la 20 noiembrie 2012, a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul Superior al Magistraturii.
Prin urmare, termenul de adresare în judecată de 30 zile prevăzut de art. 17 al
Legii contenciosului administrativ nu a fost omis, deoarece conform articolului
menționat, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau
recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în
care legea nu dispune altfel.
Afirmă că la caz el a depus cererea de chemare în judecată în termen de 30 zile
de la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de
cereri.
Urmare a constatării faptului încălcării Legii cu privire la petiționare prin
tergiversarea examinării petiției lui și nerăspunderea la petiție în termen de 30 zile,
astfel încălcându-i-se dreptul la petiționare, drept prevăzut de art. 52 din Constituție
consideră că își găsesc afirmare și pretențiile lui cu privire la repararea prejudiciului
moral și material suportat.
Susține că la materialele dosarului sunt anexate tichetele de călătorie cu
transportul public în sumă de 54 lei și 15 lei - cheltuieli de birou, în total - 69 lei,
considerând că prejudiciul material suportat de 69 lei este pe deplin demonstrat.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recurs la 21 noiembrie 2013 împotriva deciziei instanței de apel din
10 octombrie 2013, în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor Revenco, președintele
Asociației proprietarilor de garaje nr. 161 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de
Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de garaje nr. 161, asemenea
aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor de garaje nr. 161 ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
dispune:
Recursul declarat de către Victor Revenco, președintele Asociației proprietarilor
de garaje nr. 161 se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Vera Macinskaia
Ion Vîlcov