2ra-1455/13 — Evacuarea din imobil, încasarea cheltuielilor pentru servicilor comunale

dosarul nr. 2ra-1455/13 prima instanţă: O. Sternioală instanţa de apel: N. Budăi, M. Guzun şi N. Craiu ÎNCHEIERE 15 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Valentina Cuşnir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Instituţia Publică „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” împotriva Valentinei Cuşnir, intervenient accesoriu Aparatul Parlamentului Republicii Moldova, cu privire la evacuarea din casa de locuit – hotel şi cererea reconvenţională depusă de Valentina Cuşnir împotriva Instituţiei Publice „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” cu privire la încasarea pagubei morale şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Valentina Cuşnir cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 27 decembrie 2010, c o n s t a t ă La 23 aprilie 2010 Instituţia Publică „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Cuşnir cu privire la evacuarea din casa de locuit - hotel.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin dispoziţia DD/C-1 nr.19 din 22 aprilie 2005 a Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova, pârâtei, pe parcursul exercitării atribuţiilor de deputat în Parlament, i-a fost repartizat apartamentul 16 din str. A. Corobceanu 1, bloc „A”, municipiul Chişinău, cu statut de apartament de serviciu pentru domiciliere. 1 Susţine reclamantul că, în urmare a expirării mandatului de deputat în aprilie 2009, pîrîta refuză predarea imobilului. Pe parcursul domicilierii pârâta nu a achitat chiria şi serviciile comunale, formându-se o datorie în mărime de 2500 lei. Invocă reclamantul că prin acţiunile sale, pârâta limitează dreptul său de posesiune şi folosinţă a proprietăţii.

Cere, Instituţia Publică „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” evacuarea Valentinei Cuşnir din apartamentul nr. 16 situat pe str. A. Corobceanu 1 bloc „A” , mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ, precum şi încasarea din contul Valentinei Cuşnir în beneficiul său a cheltuielilor pentru serviciile comunale şi chirie în sumă de 2500 lei. Pe parcursul examinării pricinii reclamantul şi-a majorat cuantumul pretenţiilor, solicitând încasarea de la Valentina Cuşnir a sumei de 5214 lei pentru perioada 01 decembrie 2009 – 30 noiembrie 2010, precum şi evacuarea din imobil, fără acordarea altui spaţiu locativ. La 12 iulie 2010 Valentina Cuşnir a înaintat cerere reconvenţională împotriva Instituţiei Publice „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” cu privire la încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată (f.d.

54-57). În motivarea cererii reconvenţionale, Valentina Cuşnir a indicat că mandatul său de deputat a fost validat prin hotărârea Curţii Constituţionale nr. 6 din 17 martie 2005 şi a expirat la 04 mai 2009, conform decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 2208. Susţine reclamanta-pârâtă că nu a achitat taxa pentru chirie începând cu decembrie 2009, din momentul când a devenit beneficiar al ajutorului de şomaj, solicitând în acest sens scutire de la Preşedintele Parlamentului. Menţionează Valentina Cuşnir că a solicitat permisiunea de a rămâne în casa-hotel până la soluţionarea cazului de vătămare corporală, cauzată în timpul exercitării mandatului de deputat. Cere Valentina Cuşnir încasarea din contul Instituţiei Publice „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” în beneficul său a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 27 decembrie 2010, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul Valentinei Cuşnir în beneficiul Instituţiei Publice „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” a cheltuielilor pentru serviciile comunale şi chirie în sumă de 5214 lei. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională depusă de Valentina Cuşnir împotriva Instituţiei Publice „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2011 a fost respins ca fiind neîntemeiat demersul Valentinei Cuşnir privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a Codului cu privire la locuinţe şi a Legii cu privire la fondul locativ cu statut special.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2011 a fost respinsă cererea Valentinei Cuşnir cu privire la atragerea în calitate de intervenient accesoriu a Parlamentului Republicii Moldova.

2 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 februarie 2012 a fost respins recursul declarat de Valentina Cuşnir cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2011 şi încheierii Curţii de Apel Chişinău din 19 mai 2011. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012, a fost respinsă cererea de apel declarată de Valentina Cuşnir cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 27 decembrie 2010. Prin încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, au fost respinse observaţiile la procesul-verbal al şedinţelor de judecată din 09 iunie 2011, 05 iulie 2012 şi 01 noiembrie 2012. La 07 februarie 2013 Valentina Cuşnir a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând iniţial admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, hotărârii primei instanţe şi încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil şi încetarea procesului în legătură cu lichidarea reclamantului – persoană juridică.

Ulterior, Valentina Cuşnir a solicitat constatatrea încălcării drepturilor sala prin prisma art. 6 şi 13 al Convenţiei Europene pentru Drepturile şi Libertăţile Fundamentale ale Omului, casarea deciziei instanţei de apel, hotărârii primei instanţe şi încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece din scrisoarea de însoţire, care confirmă expedierea deciziei instanţei de apel, nu rezultă data recepţionării deciziei de către pîrîtă (f.d.64).

Recurentul, Valentina Cuşnir, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 25 martie 2013 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Instituţiei Publice „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, Instituţia Publică „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. 3 În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Valentina Cuşnir în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost 4 verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valentina Cuşnir, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Recursul declarat de Valentina Cuşnir se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 5