2ra-629/15 — Încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-629/15 prima instanţă: I. Raropu instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valentina Cuşnir, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Parlamentul Republicii Moldova împotriva Valentinei Cuşnir cu privire la încasarea datoriei şi cererea reconvenţională înaintată de Valentina Cuşnir împotriva Parlamentului Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2014, prin care apelul declarat de Valentina Cuşnir a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 08 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La data de 16 iulie 2013, Parlamentul Republicii Moldova s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Cuşnir cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a indicat reclamantul că potrivit dispoziţiei Preşedintelui Parlamentului DD/C-1 nr.19 din 22.04.2005, pîrîtei Valentina Cuşnir, i-a fost repartizat un apartament de serviciu în casa de locuit-hotel din str. A. Corobceanu nr. 1, bloc „A”, municipiul Chişinău, în care pîrîta a locuit în perioada exercitării mandatului de deputat de legislatura XVI în anii 2005-2009.

Menţionează reclamantul că după expirarea mandatului de deputat, pîrîta a refuzat sa elibereze locuinţa de serviciu, astfel, folosind în mod abuziv locuinţa din casa-hotel pînă în februarie 2013. Precizează reclamantul că potrivit art. 3 din Hotărîrea Biroului permanent al Parlamentului Republicii Moldova cu privire la darea în exploatare a blocului „A” din completul „Casa de locuit-hotel”, aprobat prin nr. 19-XIV din 23.03.1999 şi pct. 2 al Regulamentul din Hotărîrea Biroului permanent al Parlamentului nr. 8 din 02.06.2011, apartamentele din blocul „A” situat în mun. 1 Chişinău, str. Corobceanu, 1, se repartizează deputaţilor în Parlament, care nu au domiciliu în mun. Chişinău, în calitate de locuinţă de serviciu pentru perioada exercitării mandatului de deputat, în baza statutului complexului „casa-de locuit- hotel”.

Odată cu expirarea mandatului de deputat, pîrîta era obligată să elibereze locuinţa de serviciu şi să achite facturile pentru serviciile locativ-comunale prestate de Secretariatul Parlamentului. Refuzînd să elibereze apartamentul din casa-hotel, ea s-a aflat cu Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului, iar ulterior cu Secretariatul Parlamentului, în litigiu, iar în perioada de după expirarea mandatului şi pînă în luna februarie 2013 s-a folosit de serviciile locativ - comunale prestate de Secretariatul Parlamentului. Reclamantul mai menţionează că, potrivit Hotărîrii de judecată din 27.12.2010, în cadrul dosarului nr. 2-2329/2010 (judecător O. Sternioală), Judecătoria sect.

Buiucani, pîrîta a fost evacuată din ap. 16, str. A. Corobceanu, fără acordarea spaţiului locativ, precum şi s-a încasat de la aceasta suma de 5214 lei pentru serviciile comunale prestate în perioada după expirarea mandatului şi pînă în luna decembrie 2010. Din considerentul că, pîrîta nu a fost de acord cu Hotărîrea judecătoriei Buiucani, şi atacînd-o în instanţele ierarhice superioare, în perioada decembrie 2010 – februarie 2013, a continuat să locuiască în casa-hotel a Secretariatului Parlamentului, fără să achite serviciile locativ-comunale prestate. În această perioadă pîrîta a acumulat datorii faţă de Secretariatul Parlamentului în sumă de 19642 lei.

Pînă la data de 05.07.2012, casa-hotel a fost gestionată de Direcţia pentru deservirea Parlamentului, însă, în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.161 din 05.07.2012, pentru abrogarea Hotărîrii Parlamentului nr.22-XV din 29 martie 2001, cu privire la structura Aparatului – Parlamentului, la statul de funţii al Aparatului şi al Parlamentului şi la asigurarea personalului Aparatului şi a deputaţilor în Parlament, instituţia publică „Direcţia pentru clădirilor Parlamentului” a fost lichidată. Patrimoniul dat în gestiunea instituţiei publice „Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului” a fost transmis în gestiunea Secretariatului Parlamentului.

Din considerentul că pîrîta nu a achitat pînă în prezent plata serviciile comunale, prestate de Direcţia pentru deservirea clădirilor Parlamentului, în Secretariatul Parlamentului, în perioada lunilor decembrie 2010- februarie 2013, consideră reclamantul că aceasta a încălcat prevederile art. 59, 60, 108 din Codul cu privire la locuinţe şi art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, Cere Parlamentul Republicii Moldova, încasat din contul pîrîtei Cuşnir Valentina suma datorată Secretariatului Parlamentului în mărime de 19642 lei. Pârâta, Cuşnir Valentina, pe parcursul judecării pricinii, a depus o cerere reconvenţională împotriva Parlamentului Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea cererii reconvenţionale a indicat reclamanta că în cererea de chemare în judecată, Parlamentul Republicii Moldova a făcut trimitere la Hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27.12.2010, prin care s-a încasat de la ea în favoarea pretinsului reclamant IP Direcţia pentru Deservirea 2 Clădirilor Parlamentului, 5214 lei, pentru servicii comunale prestate în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2010. Menţionează reclamanta că nu a fost prezentată nici o descifrare, argumentată legal. Suma de 5214 lei încasată, a fost solicitată pentru chirie, nu pentru servicii comunale cum a decis judecătorul Sternioală. Prin hotărîrea Judecătorii Buiucani, mun.

Chişinău din 26.06.2013, s-a constatat că Parlamentul nu a prezentat în cadrul examinării cauzei la Judecătoria Buiucani calculul pentru suma solicitată de 5214 lei şi a fost obligat de către Instanţă să-i elibereze informaţia solicitată prin petiţia DPA-C-810/13 din 18.03.2013 pentru perioada ianuarie 2009-noiembrie 2010, care include şi perioada pentru care judecătorul Sternioală a decis prin Hotărârea sa din 27.12.2010, încasarea sumei. De asemenea, indică reclamanta că prin hotărîrea Judecătorii Buiucani, mun. Chişinău din 26.06.2013, s-a constatat şi faptul încălcării de către Parlamentul RM a dreptului de acces la informaţie prin refuzul de a elibera informaţia privind suma de 5214 lei.

Mai menţionează reclamanta că la data de 04 martie 2013, pîrîtul, Parlamentul Republicii Moldova, din nou, fără a prezenta un calcul, i-a înaintat depeşa SG-3 nr.27, prin care a solicitat achitarea sumei de 19642 lei pentru presupuse servicii comunale pentru perioada decembrie 2010 – februarie 2013. Susţine că prin petiţia DPA-C-810/13 din 18.03.2013, înaintată Parlamentul RM, a considerat ilegală depeşa SG-3 nr.27 din 04.03.2013, pe motiv că nu este argumentată suma solicitată de 19642 lei. Cere Cuşnir Valentina, recuperarea prejudiciului material şi moral. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 08 aprilie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Parlamentul Republicii Moldova împotriva Valentinei Cuşnir cu privire la încasarea datoriei, a fost admisă.

S-a încasat din contul Valentinei Cuşnir în beneficiul Parlamentului Republicii Moldova, datoria în mărime 19642. S-a încasat de la Valentina Cuşnir, în folosul statului, taxa de stat în mărime de 589,26 lei. Cererea reconvenţională înaintată de Valentina Cuşnir împotriva Parlamentului Republicii Moldova cu privire încasarea prejudiciului material şi moral, a fost respinsă. La data de 30 aprilie 2014, Valentina Cuşnir a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acţiunea Parlamentului Republicii Moldova, iar acţiunea Valentinei Cuşnir să fie admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2014, apelul declarat de Valentina Cuşnir a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 08 aprilie 2014. La data de 29 ianuarie 2015, Valentina Cuşnir, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea Parlamentului Republicii Moldova, iar acţiunea Valentinei Cuşnir să fie admisă. În motivarea recursului a invocat recurenta că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept 3 material. Instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat în mod eronat legea.

La data de 19 februarie 2015, recurenta a depus recurs suplimentar. Menţionează recurenta că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au ignorat faptul că aceasta nu a avut vreo relaţie juridică referitor la prestarea de către intimat către recurentă a vreunui serviciu comunal. Intimatul, nu a prezentat instanţelor vreo confirmare că ar fi suportat cheltuieli pentru pretinsele servicii prestate recurentei. De asemenea, susţine recurenta că instanţa de fond a soluţionat problema drepturilor Secretariatului Parlamentului Republicii Moldova, persoană neantrenată în proces, reclamant fiind Parlamentul Republicii Moldova. Mai indică recurenta că instanţa de fond şi-a motivat hotărârea din 08.04.2014, făcând trimitere la Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr.1402 – XV din 24.10.2002, art.25 alin.(1) şi art.512 şi 513 Cod Civil.

În acest sens, susţine recurenta că Legea nr.1402, prevede că, persoanele fizice care beneficiază de servicii publice de gospodărire comunală sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor primite în baza tarifelor aprobate în modul stabilit, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator si utilizator, cerinţe care însă, nu au fost respectate de către intimat, or, intimatul urma să încheie cu Valentina Cuşnir un contract de prestare a serviciilor şi să prezinte lunar facturi în baza tarifelor aprobate în modul stabilit. De asemenea, intimatul nu o elaborat şi aprobat un Regulament de calculare şi achitare a serviciilor, cerinţă prevăzută de art.6 din Hotărârea Biroului Permanent al Parlamentului.

Concomitent, susţine recurenta că instanţa de fond, cât şi cea de apel, au ignorat existenţa examinării în judecată a unui caz cu directă tangenţă la prezenta cauză şi anume, petiţia Valentinei Cuşnir - SPA-C-09/10 din 14.01.2010 către Preşedintele Parlamentului RM prin care solicită inclusiv, să rămână să locuiască în apartamentul litigios până la finisarea examinării cauzei penale pe cazul accidentului de muncă suferit în timpul exercitării mandatului de deputat în timpul evenimentelor din aprilie 2009 şi să fie scutită de plata serviciilor prestate.

Într-o altă ordine de idei, menţionează recurenta că instanţa de fond intenţionat nu a aplicat prevederile Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/ reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19.02.2002. Complementar, susţine că aflându-să peste hotare din motive familiale şi de sănătate, a cerut amânarea şedinţei pentru a-şi putea realiza dreptul de a se apăra de astfel de atacuri ilegale, dar Judecătorul Ion Raropu, a examinat cazul în lipsa recurentei atunci când a înaintat cerere de suspendare a şedinţei de judecată, în scris, pentru a-mi putea apăra personal drepturile şi a avea parte de un proces echitabil, bazat pe contradictorialitate şi egalitate a armelor.

Instanţa de fond a examinat cererea de amînare chiar în ziua de 4 08.04.2014, ziua pronunţării dispozitivului hotărîrii. La data de 26 februarie 2015, Parlamentul Republicii Moldova, a depus referinţă la recursul declarat de Valentina Cuşnir, solicitînd respingerea recursului cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Examinînd cererea de recurs declarată de Valentina Cuşnir, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

5 Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valentina Cuşnir, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Valentina Cuşnir, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 6