2ra-3483/13 — Încasarea indemnizaţiei unice

prima instanţă O. Melniciuc dosarul nr.2ra-3483/13 instanţa de apel Iu. Cimpoi A. Pahopol M. Guzun ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Negru împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţii accesorii Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la încasarea indemnizaţiei unice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministrul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 27 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 09 octombrie 2012, Elena Negru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţii accesorii Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la încasarea indemnizaţiei unice.

În motivarea acţiunii reclamanta Elena Negru a indicat că la 20 iulie 2011 a decedat soţul ei Alexandru Negru. La 25 februarie 1991 Alexandru Negru a fost numit în funcţie de judecător al Judecătoriei Soroca. În sistemul judiciar a ocupat diferite funcţii ca: membru al Colegiului civil al Curţii de Apel Bălţi timp de 8 ani, 2 ani a activat ca preşedinte al Judecătoriei Soroca, iar în ultimul timp a activat în funcţie de vicepreşedinte al Judecătoriei Soroca. Pe parcursul anului 2008, în rezultatul unei examinări medicale. Alexandru Negru a fost diagnosticat cu cancer la vezica urinară şi supus unui tratament care s- a dovedit a fi extrem de costisitor. În prima jumătate a anului 2011 maladia a progresat întratît încât medicii autohtoni au explicat că în condiţiile Republicii Moldova este imposibilitate de a stopa progresul bolii şi de a-i ameliora cumva starea sănătăţii.

A plecat în Germania pentru a apela la medicii de acolo, însă în urma unor investigaţii l-au convins despre inutilitatea eforturilor. Întorcându-se acasă peste câteva săptămâni a decedat. Tratamentul a fost costisitor, având datorii la rude şi prieteni. Dat fiind că Alexandru Negru a activat în sistemul judecătoresc 20 ani, acestuia îi revine 1 indemnizaţia în mărime de 111000 lei. Drept suport legal a invocat art. 26 al Statutului judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995. Cererea cu privire la încasarea indemnizaţiei a fost întocmită însuşi de Alexandru Negru, însă până acum nu i-a fost achitată familiei acestuia. Din adresările către Judecătoria Soroca, Consiliul Superior al Magistraturii i se răspundea că problema e pe calea soluţionării dar careva efecte nu a observat.

Prin urmare, solicită Elena Negru încasarea de la Statul Republica Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor indemnizaţia unică în mărime de 111000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 februarie 2013 acţiunea a fost admisă integral. A fost încasat de la statul Republica Moldova , prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Elenei Negru indemnizaţia unică în mărime de 111000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţie şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 30 iulie 2013, Ministerul Finanţelor, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii.

Recurentul, Ministerul Finanţelor, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, deoarece instanţele au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material sau normele de drept procedural, nu au aplicat legea care trebuia sa fie aplicată, a aplicat o legea care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a aplicat în mod eronat analogia legii dau analogia dreptului. Prima instanţă şi instanţa de apel nu au argumentat din ce motive respinge ca neîntemeiate argumentele pârâţilor referitor la faptul că pretenţiile reclamantei nu cad sub incidenţa prevederilor art. 26 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995. Consideră că atât hotărârea primei instanţe cât şi instanţei de apel în partea de motivare nu conţine referire la argumentele privind respingerea unor probe şi admiterea altora.

La fel instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în apel de Ministerul Finanţelor, nu s-a expus asupra faptului că prima instanţă a dispus încasarea indemnizaţiei unice în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea cu privire la statutul Judecătorului în lipsa decretului preşedintelui Republicii Moldova referitor la acceptarea demisiei d-lui Negru Alexandru în funcţia de judecător şi vicepreşedinte al Judecătoriei Soroca, nu s-a expus nici asupra faptului că a încasat indemnizaţia unică pentru demisia judecătorului în contul unei terţe persoane, cu toate că legea prevede imperativ solicitarea şi încasarea acesteia doar în contul judecătorului demisionat sau pensionat.

La 12 august 2013, Ministerul Justiţiei, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Recurentul Ministerul Justiţiei în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece derivă din aprecierea eronată a 2 normelor de drept material ce reglementează achitarea indemnizaţiei unice în temeiul Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, instanţa de apel a emis o decizie contrară art. 239 şi art. 373 alin. (1) şi (5) Codul de procedură civilă. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Ministerului Finanţelor şi recursul Ministerului ca inadmisibile. 3 În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 4