2rac-491/13 — Declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare,

prima instanţă: A.Rotari dosarul nr. 2rac-491/13 instanţa de apel: N.Budăi, N.Craiu, M.Guzun ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bobrov Vladislav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA„Construcţii Rutiere” către SRL „Speranţa”, intervenienţi accesorii Bobrov Vladislav şi Mihailiuc Ion cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 prin care s-a respins apelul declarat de Bobrov Vladislav şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 martie 2012, c o n s t a t ă La 08 mai 2009 SA„Construcţii Rutiere” a depus cerere de chemare în judecată către SRL „Speranţa”, intervenienţi accesorii Bobrov Vladislav şi Mihailiuc Ion cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, la 07 martie 2009 SA,,Construcţii Rutiere” în calitate de vînzător, a semnat cu SRL „Speranţa”, în calitate de cumpărător contractul cu privire la vînzare-cumpărarea bunului imobil, amplasat în oraşul Cahul, str. M. Viteazu, (fără număr), care constă din staţie de pompare cu numărul cadastral 1701121.064.01 cu suprafaţa de 111,1 m2 şi terenul aferent cu numărul cadastral 1701121.064 cu suprafaţa de 0,6793 ha. Valoarea bunurilor înstrăinate după cum rezultă din pct.2.3 al contractului constituie 131 416,26 lei. Deşi valoarea bunului a fost estimat în contract, în realitate nu s-a efectuat nici o evaluare a bunului înainte de încheierea tranzacţiei, care este obligatorie la încheierea tranzacţiilor de înstrăinare.

1 Indică că pînă la 20 februarie 2008 SA „Construcţii Rutiere” a fost o societate cu capital majoritar de stat (86 %). La 20 februarie 2008 statul a expus la vînzare acţiunile sale. Conform rezultatelor licitaţiei, acţiunile au fost achiziţionate de către SA„Pietriş”. Astfel, menţionează că la 20 februarie 2008 statul nu mai deţinea proprietăţi în această societate. Din aceste considerente, pentru aprobarea unei asemenea tranzacţii, urma a fi convocată şedinţa Consiliului societăţii pe acţiuni „Construcţii Rutiere”, la care să fie aprobată înstrăinarea acestor bunuri imobile, fapt care nu a fost făcut, din care considerente administratorul societăţii pe acţiuni „Construcţii Rutiere” şi-a depăşit împuternicirile.

Ulterior, prin cererea de completare a acţiunii, s-a mai indicat că la 19 februarie 2008 statul, prin Agenţia Proprietăţii Publice a expus la vînzare 86,01 % din acţiunile pe care le deţinea în societatea pe acţiuni „Construcţii Rutiere” din oraşul Cahul. La 04 martie 2008 a avut loc licitaţia propriu-zisă, unde acţiunile respective au fost vîndute de către stat şi procurate de către societatea pe acţiuni „Pietriş”. Tot în anul 2008, după înstrăinarea de către stat a pachetului de acţiuni în această întreprindere, a avut loc adunarea generală ordinară a acţionarilor, unde a fost ales un nou Consiliu şi a fost desemnată o nouă organizaţie de audit. Verificarea activităţii economico-financiare pentru anul 2008 a fost efectuată de Compania de audit „Modern Audit”.

În cadrul controlului efectuat, s-a constatat că în perioada verificată a fost înstrăinat un teren cu suprafaţa de 0,6793 ha în valoare de 31136,25 lei conform facturii de expediţie din 31 august 2008 societăţii cu răspundere limitată „Speranţa” din oraşul Vulcăneşti. Înstrăinarea respectivă nu este confirmată prin hotărîrea Consiliului societăţii sau de Adunarea generală a acţionarilor, iar preţul de vînzare reprezintă valoarea de bilanţ a terenului, din care considerente tranzacţia respectivă poate fi calificată ca depăşire a atribuţiilor de serviciu a conducerii executive şi apare necesitatea de anulare a deciziei de vînzare de către Consiliul societăţii. De asemenea, în cazul înstrăinării bunului imobil, urma a fi efectuată evaluarea imobilului pentru determinarea preţului de piaţă.

Susţine reclamantul că numai după efectuarea controlului de audit a fost constatată pentru prima dată înstrăinarea de către organul executiv a bunurilor imobile în litigiu. După examinarea raportului auditorului, informaţia în cauză a fost examinată în mod detaliat, fiind constatat că contractul de înstrăinare a staţiei de pompare şi terenul aferent cu suprafaţa de 0,6793 ha (nr. cadastrale 1701121.064.01 şi 1701121.064) a fost semnat la data de 07 martie 2008. Astfel, consideră că organul executiv în persoana lui Stavilă Constantin a decis înstrăinarea acestor bunuri imobile şi semnarea contractului îndată după ce a aflat despre rezultatele licitaţiei şi existenţa unui nou 2 proprietar majoritar la întreprindere.

La fel, s-a constatat că tranzacţia de înstrăinare a acestor bunuri imobile (staţia de pompare şi terenul aferent) s-a efectuat în grabă şi fără a fi asigurată evaluarea bunului. În acest sens menţionează că, tranzacţiile cu bunuri imobile reprezintă tranzacţii care sînt supuse autentificării notariale, iar perfectarea tranzacţiei la notar se efectuează în baza valorii estimate de Oficiile Cadastrale sau de persoane licenţiate în domeniul evaluării bunurilor imobile. De asemenea, înstrăinarea bunurilor imobile s-a efectuat de către directorul societăţii Stavilă Constantin şi în lipsa deciziei corespunzătoare a Consiliului societăţii, fapt ce la fel a fost constatat de către auditorul întreprinderii.

Mai indică că efectuarea licitaţiei sau a negocierilor directe se efectuează în cazul întreprinderilor supuse privatizării. Însă, la 04 martie 2008 statul şi-a înstrăinat acţiunile sale, astfel, prin această procedură, fiind finalizat procesul de privatizare a societăţii pe acţiuni „Construcţii Rutiere”. Prin urmare, aplicarea actelor normative expuse la pct. 1.1 al Contractului este incorectă şi în acest caz decizia privind înstrăinarea acestor bunuri imobile urma să fie adoptată de Consiliul societăţii sau Adunarea generală a acţionarilor. Deşi contractul de vînzare-cumpărare a fost semnat la 04 martie 2008, factura de expediţie a fost eliberată doar la 31 august 2008 (sau 31 iulie 2008 - este corectat în factură).

În contabilitatea societăţii pe acţiuni „Construcţii Rutiere” nu este înregistrată nici o intrare de mijloace financiare de la societatea cu răspundere limitată „Speranţa”, care să reprezinte achitarea pentru staţia de pompare şi terenul aferent conform contractului de vînzare-cumpărare nr. 1443 din 07 martie 2008. Reclamantul mai indică că contractul de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile dintre SA „Construcţii Rutiere” şi SRL „Speranţa a fost autentificat la biroul notarului Tiuliu Natalia amplasat în oraşul Vulcăneşti, str. Plotnicov 50. În acest sens susţine că deoarece bunurile imobile, obiect al contractului de vînzare-cumpărare, sînt amplasate în municipiul Cahul, atunci autentificarea notarială a acestei tranzacţii urma să fie efectuată la unul dintre birourile notariale în raza de acţiune al cărora se află bunul imobil.

A mai menţionat că la 21 iulie 2009 contabila-şef a societăţii pe acţiuni „Construcţii Rutiere” a emis nota contabilă nr. 05, prin care bazîndu-se pe datele contabile a constatat că de la societatea cu răspundere limitată „Speranţa” nu au fost înregistrate intrarea oricăror sume de bani pentru achitarea bunurilor imobile în litigiu. Cere reclamantul, declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare nr. 1443 încheiat la 07 martie 2008 între societatea pe acţiuni „Construcţii Rutiere” şi societatea cu răspundere limitată „Speranţa”, cu obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Cahul să radieze înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilelor cu nr. cadastral 1701121064, 170112106401 după SRL,,Speranţa” şi să efectueze înregistrarea în 3 Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra imobilelor cu nr. cadastral 1701121064, 170112106401 după SA,,Construcţii Rutiere”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 martie 2012 acţiunea a fost admisă. A fost declarat nul contractul de vînzare-cumpărare nr. 1443 din 07 martie 2008 încheiat între societatea pe acţiuni „Construcţii Rutiere” şi societatea cu răspundere limitată „Speranţa”. A fost obligat Oficiul Cadastral Teritorial Cahul să radieze înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilelor – staţia de pompare şi terenul aferent cu numerele cadastrale 1701121.064.01 şi 1701121.064 după SRL „Speranţa”, cu înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri după SA „Construcţii Rutiere”. A fost încasat de la SRL,,Speranţa” în beneficiul SA,,Construcţii Rutiere” cheltuielile de judecată în mărime de 3 942, 50 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012, au fost respinse apelurile declarate de către Mihailiuc Ion şi SRL „Speranţa” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 martie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de Bobrov Vladislav şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 martie 2012. La 07 septembrie 2012 SRL „Speranţa” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 martie 2012 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013 s-a respins recursul declarat de SRL,,Speranţa” ca tardiv şi s-a menţinut decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01 martie 2012. La 26 februarie 2013 cerere de recurs a declarat şi Bobrov Vladislav, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În susţinerea recursului s-a indicat dezacordul cu hotărîrile contestate prin faptul că au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

Referitor la termenul declarării recursului Colegiul consideră că acesta a fost declarat în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 22.11.2012, iar prin scrisoarea de însoţire a Curţii de Apel Chişinău rezultă că copia deciziei a fost expediată recurentului Bobrov Vladislav la 17.12.2012, însă la materialele dosarului lipsesc careva date privind primirea de către recurent a deciziei motivate, iar în astfel de circumstanţe, recursul depus la 26.02.2013 se consideră depus în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă. 4 Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Bobrov Vladislav urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bobrov Vladislav este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). 5 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bobrov Vladislav ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Bobrov Vladislav se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî 6