2rac-462/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: N.Simciuc dosarul nr. 2rac-462/13 instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Intitutul pentru Proiectări Drumuri Auto” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Trans-Standard”, intervenienţi accesorii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi societatea cu răspundere limitată „Veritrans” privind încasarea sumei, şi la acţiunea reconvenţională depusă de societatea cu răspundere limitată „Trans-Standard” împotriva societăţii pe acţiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 prin care au fost respinse apelurile declarate de societatea pe acţiuni „Intitutul pentru Proiectări Drumuri Auto” şi societatea cu răspundere limitată „Trans-Standard”, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 14 decembrie 2012, c o n s t a t ă La 10 februarie 2011, SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Trans-Standard”, intervenienţi accesorii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi SRL „Veritrans” privind încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, este proprietarul bunului imobil din str.Bucuriei, 12A, mun. Chişinău, fapt confirmat prin adeverinţa de privatizare nr.19/03 din 13 februarie 2001. 1 Susţine că, începînd cu luna februarie 2006 şi pînă la 10 decembrie 2010 pîrîtul a ocupat şi s-a folosit ca oficiu de trei birouri, situate la etajul IV, cu suprafaţa de 108 m.p., din str.Bucuriei, 12A, mun.

Chişinău, dar fără a achita proprietarului careva mijloace băneşti în acest sens. Totodată menţionează că, nu a încheiat cu pîrîtul un contract de locaţiune a încăperilor sau un alt tip de contract şi nici nu cunoaşte în ce bază au fost ocupate aceste încăperi, iar economia realizată de către pîrît constituie o îmbogăţire fără justă cauză. Consideră că, SRL „Trans-Standard” ilegal şi abuziv a ocupat încăperile menţionate, lezîndu-i dreptul de proprietate şi urmează să-i repare prejudiciul material cauzat prin achitarea plăţii pentru folosirea imobilului în perioada 01 martie 2006-10 decembrie 2010. Întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă s-a adresat pîrîtului cu somaţie privind achitarea plăţii pentru folosirea imobilului, însă a fost lăsată fără răspuns.

Solicită reclamantul, încasarea de la SRL „Trans-Standard” în beneficiul SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a datoriei în mărime de 23 149,8 euro şi cheltuielilor de judecată. Prin cererea de majorare a pretenţiilor din 15 decembrie 2011 reclamantul SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a solicitat încasarea de la SRL „Trans- Standard” a datoriei în mărime de 25 871 euro şi cheltuielilor de judecată. La 04 iulie 2011 SRL „Trans-Standard” a depus acţiune reconvenţională împotriva SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” privind încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, SRL „Trans-Standard” a folosit încăperile din str. Bucuriei, 12A, mun.

Chişinău în baza înţelegerii care a avut loc cu reprezentanţii Ministerului Transportului, în gestiunea căruia se afla clădirea, şi ca rezultat pentru încăperea închiriată s-a obligat să achite plata pentru serviciile comunale apă, căldură, energie electrică şi pentru alte suprafeţe din str.Bucuriei, 12, ceea ce va compensa plata chiriei şi efectuarea diverselor lucrări de reparaţie a imobilului.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2004, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 octombrie 2004, fost admisă acţiunea Procurorului General al RM în interesele statului, fiind anulat ordinul nr.41 din 10 octombrie 1999 cu privire la desemnarea comisiei de licitaţie, procesul-verbal nr.2 din 28 octombrie 1995 despre rezultatele licitaţiei privind vinderea pachetului acţiunilor statului în SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”, contractul de vînzare-cumpărare a acţiunilor statului în SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” nr.1 din 18 noiembrie 1999, încheiat între SRL „Olizarius” şi O.Hîncu, şi tranzacţia de înstrăinare a acţiunilor SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” de la SRL „Olizarius” la SRL „Supercom”, cu readucerea părţilor la poziţia iniţială.

2 La 16 februarie 2005, în rezultatul acţiunilor executorilor judecătoreşti întreprinse întru executarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2004 imobilul din str. Bucuriei, 12A, mun. Chişinău a fost întoarsă în proprietatea statului şi anume SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”, în care pachetul majoritar era deţinut de Ministerul Transporturilor. Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 martie 2009 a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2004, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2009 a fost casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 iulie 2004, cu remiterea pricinii spre rejudecare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2010 a fost casată încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 decembrie 2009 de încetare a procesului, fiind emisă o nouă încheiere de scoatere de pe rol a cererii Procurorului General al RM, înaintată în cadrul acestui proces. Menţionează că, în situaţia creată la momentul dat nu putea fi încheiat un contract de locaţiune între SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” şi SRL „Trans-Standard” din care motiv înţelegere a fost verbală. Susţine că, în baza dispoziţiilor de plată din 03 august 2007, 18 septembrie 2007, 28 ianuarie 2008, 04 martie 2008, 07 aprilie 2008, 16 mai 2008, 17 iunie 2008, 25 iulie 2008, 17 octombrie 2008 şi 28 noiembrie 2008 SRL „Trans-Standard” a achitat ÎCS „RED Union Fenosa” SA suma de 119 875 lei, în baza contractului încheiat între furnizor şi SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”.

Prin dispoziţiile de plată din 24 decembrie 2007, 25 februarie 2009, 22 mai 2009 şi 18 august 2009 a fost achitată plata pentru alimentarea cu apă a imobilului din str. Bucuriei, 12A, mun. Chişinău în sumă de 71 416 lei. De asemenea, SRL „Trans-Standard” a efectuat lucrări de reparaţie a unor încăperi de la etajul IV în sumă de 232 522,3 lei, în baza contratului încheiat cu SRL „Iunavit-Con”, proceselor verbale de recepţie a lucrărilor şi actului de verificare din 20 aprilie 2010. Consideră că în cazul în care prin acţiunea înaintată SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” solicită plata pentru arenda imobilului, ignorînd înţelegerea care a avut lor în privinţa modului de achitare, respectiv urmează să-i restituie sumele achitate şi investiţiile efectuate în mărime de 488 053,88 lei.

Solicită reclamantul, încasarea de la SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” în beneficiul SRL „Trans-Standard” a sumei de 488 053,88 lei şi cheltuielilor de judecată (f.d.75-76 Vol.I). Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 06 februarie 2012 acţiunea iniţială a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă parţial. 3 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2012 a fost admis apelul declarat de către SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” şi SRL „Trans- Standard”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 06 februarie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 decembrie 2012 acţiunea iniţială şi acţiunea reconvenţională au fost respinse. S-a încasat în beneficiul statului taxa de stat de la SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” în sumă de 12 047 lei şi de la SRL „Trans-Standard” în sumă de 14 371 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” şi SRL „Trans-Standard” au contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 au fost respinse apelurile declarat de către SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” şi SRL „Trans-Standard”, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. La 03 iunie 2013 SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii iniţiale şi respingere a acţiunii reconvenţionale.

În susţinerea recursului s-a indicat că, concluziile instanţelor judecătoreşti, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. În acest sens susţine că, înţelegerile dintre SRL „Trans-Standard” şi autoritatea publică Ministerul Transportului nu afectează nici într-o măsură dreptul de a solicita repararea prejudiciului suportat şi restabilirea dreptului de proprietate, iar intimatul nu a probat existenţa unei înţelegeri cu proprietarul imobilului. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4 În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept 5 material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6