- Dosarul nr.
- 2r-759/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 23 octombrie 2013
- Părțile
- SA Corporaţia de Finanţare Rurală vs Pavlenco Olimpia, Zaiţ Oleg, AEÎ Conacul Boierului
- Pe scurt
- Recursul împotriva încheierii primei instanţe
2r-759/13 — Încasarea împrumutului
prima instanţă: V. Varaniţă dosarul nr. 2r-759/13 instanţa de apel: D. Manole, B. Bîrcă, N. Traciuc DECIZIE 23 octombrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Olimpia Pavlenco şi reprezentantul acesteia, Alexandr Izbaş, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală” împotriva Olimpiei Pavlenco, lui Oleg Zaiţ şi intervenientului accesoriu Asociaţia de Economii şi Împrumut „Conacul Boierului” cu privire la încasarea împrumutului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012, prin care a fost admisă cererea de recuzare a reprezentantului Olimpiei Pavlenco, Alexandr Izbaş depusă de către reprezentantul Societăţii pe acţiuni „Corporaţia de Finanţare Rurală”, Dionis Pascari, c o n s t a t ă: La 29 noiembrie 2011, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Olimpiei Pavlenco, lui Oleg Zaeţ şi intervenientului accesoriu Asociaţia de Economii şi Împrumut „Conacul Boierului” cu privire la încasarea împrumutului . În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că pe parcursul anilor 2007- 2008, în baza mai multor contracte de împrumut,
SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a acordat Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Conacul Boierului” mai multe împrumuturi în sumă totală de 937 000 lei pentru a fi reîmprumutate membrilor săi. Menţionează că urmând destinaţia împrumuturilor primite, în temeiul contractelor de împrumut nr. 176 din 15 februarie 2008 şi nr. 237 din 03 aprilie 2008, AEÎ „Conacul Boierului” a acordat Olimpiei Pavlenco un împrumut în sumă de 5000 lei, cu termenul final de rambursare pînă la 20 ianuarie 2009 şi un împrumut în sumă de 10000 lei, cu termenul final de rambursare pînă la 25 decembrie 2008. Susţine că pentru împrumuturile primite, pârâta s-a obligat să achite o dobândă de 26% anual, iar în cazul neefectuării plăţilor scadente, să plătească penalităţi de întârziere în mărime de 100% pentru fiecare zi de întârziere, însă ajuns la scadenţă, plăţile care urmau a fi efectuate conform contractelor de împrumut menţionate, nu au fost achitate de către pârâtă.
Afirmă că în temeiul clauzei stipulate în pct. 3.1 din contractele de împrumut menţionate, fidejusorul Oleg Zaeţ a garantat rambursarea împrumuturilor, a plăţii dobânzii şi a penalităţilor de către debitoarea Olimpia Pavlenco. La 15 martie 2011, în temeiul contractului nr. 060/2011 de cesiune a creanţelor, AEÎ „Conacul Boerului” a transmis SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” dreptul de a cere şi primi de la pârâţi suma datoriei restante, care a fost cesionată de cedent. Invocă că din motiv că pârâta a înregistrat în repetate rînduri datorii la tranşele împrumutului şi dobânzii aferente, reclamantul a expediat în adresa Olimpiei Pavlenco şi a lui Oleg Zaeţ scrisoare de notificare nr. 443 din 06 iunie 2011, prin care pârâţii au fost îndemnaţi să achite datoria în sumă de 12390 lei.
Prin urmare, solicită încasarea în mod solidar de la pârâţi a datoriei în sumă de 12390 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 28 februarie 2012 acţiunea a fost admisă şi a fost încasat de la Olimpia Pavlenco şi Oleg Zaiţ, în mod solidar, în beneficiul SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” datoria în mărime de 12390 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 491,70 lei. La 28 martie 2012, Olimpiada Pavlenco a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârii primei instanţe. Ulterior, reprezentantul intimatului SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, Dionis Pascari a înaintat o cerere, prin care a solicitat recuzarea reprezentantului Olimpiei Pavlenco, Alexandr Izbaş, invocând că ultimul, activând în funcţie de jurist la SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, a reprezentat în primă instanţă interesele acesteia.
Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012 a fost admisă cererea de recuzare a reprezentantului Olimpiei Pavlenco, Alexandr Izbaş depusă de către reprezentantul SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, Dionis Pascari. La 23 iulie 2013, Olimpia Pavlenco şi reprezentantul acesteia, Alexandr Izbaş au depus cereri de recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestora şi casarea încheierii instanţei de apel. Recurenta Olimpia Pavlenco şi reprezentantul acesteia, Alexandr Izbaş, în motivarea recursului, au invocat dezacordul cu încheierea instanţei de apel, menţionând că încheierea a fost emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural. Instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele necesare pentru soluţionarea cererii de recuzare şi a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea.
Susţin că instanţa de apel, dispunând admiterea cererii de recuzare, greşit a făcut trimitere la art. 53 CPC, deoarece pentru examinarea recuzării este necesar înaintarea unei cereri motivate. Mai mult ca atît, prevederile art. 53 CPC nu se referă la recuzarea avocaţilor. De asemenea, instanţa de apel a făcut trimitere şi la art. 54 din Legea cu privire la avocatură, însă acest articol nu este pertinent circumstanţelor cauzei, iar instanţa de apel nici nu a intrat în esenţa prevederilor acestei norme. Faptul că Alexandr Izbaş a fost angajat în funcţia de jurist la SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” nu justifică admiterea unei cereri de recuzare şi neadmiterea acestuia la reprezentarea intereselor Olimpiei Pavlenco, în calitate de avocat stagiar.
Afirmă că calitatea de angajat la SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” şi calitatea de avocat sunt diferite, iar instanţa de apel nici nu s-a pronunţat asupra acestui argument. Invocă că Alexandr Izbaş nu a acordat SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” asistenţă juridică în calitate de avocat, fiind angajat conform prevederilor Codului muncii. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursurile din considerentele ce urmează.
Din materialele cauzei rezultă că la 25 septembrie 2012, reprezentantul intimatului SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, Dionis Pascari a înaintat în şedinţa de judecată a instanţei de apel o cerere, prin care a solicitat recuzarea reprezentantului Olimpiei Pavlenco, Alexandr Izbaş, invocând că ultimul, activând în funcţie de jurist la SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, a reprezentat în primă instanţă interesele acesteia. Prin încheierea din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea de recuzare a avocatului Alexandr Izbaş depusă de către reprezentantul intimatului SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, Dionis Pascari. În conformitate cu art. 53 alin. (5) CPC, instanţa decide asupra recuzării în camera de deliberare printr-o încheiere motivată, care nu se supune nici unei căi de atac decît o dată cu fondul hotărârii sau al deciziei.
În sensul normei enunţate este de înţeles că încheierea, prin care a fost admisă cererea de recuzare, nu se supune contestării separate. Prin urmare, după cum justificat a remarcat şi instanţa de apel în încheierea contestată, aceasta poate fi atacată doar odată cu fondul deciziei. În susţinea opiniei enunţate, se reţin şi dispoziţiile art. 423 CPC, care prevăd că încheierea dată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, separat de hotărâre, de către părţi şi de ceilalţi participanţi la proces în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi, precum şi în cazurile în care încheierea face imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului, iar împotriva celorlalte încheieri pronunţate în prima instanţă nu se poate face recurs.
Prin urmare, argumentele invocate de către Olimpia Pavlenco şi reprezentantul acesteia, Alexandr Izbaş în cererile de recurs nu pot fi reţinute, deoarece se combat prin constatările relatate. Reieşind din faptul că art. 409 CPC, care prevedea restituirea recursului în asemenea cazuri, a fost exclus prin Legea nr. 155 din 05 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Olimpia Pavlenco şi reprezentantul acesteia, Alexandru Izbaş urmează a fi respinse. În conformitate cu art. 427 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Olimpia Pavlenco şi reprezentantul acesteia, Alexandru Izbaş.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi