2ra-2958/13 — Încasarea datoriei

Judecătoria Călăraşi Dosarul nr. 2ra-2958/13 Judecător: I. Raropu Curtea de Apel Chişinău Judecători: A.Panov, S.Arnăut, T.Pelin Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” către Rusu Olga, intervenient accesoriu Asociaţia de Economii şi Împrumut „Temeleuţanul”, cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2013, CONSTATĂ : La 18.05.2012 SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Rusu Olga, intervenient accesoriu Asociaţia de Economii şi Împrumut „Temeleuţanul” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că, în temeiul contractelor de împrumut nr.004/TL/311/2008 din 06.02.2008, nr.013/TS/311/2008 din 06.06.2008 şi nr. 14/TS/311/2009 din 17.03.2009, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a acordat Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Temeleuţanul” trei împrumuturi în sumă totală de 665 000 lei cu termenele de rambursare 20.01.2012, 09.06.2012 şi 31.01.2012 pentru a fi reîmprumutate membrilor săi. În temeiul contractului de împrumut nr.15 din 10.06.2008, Asociaţia de Economii şi împrumut „Temeleuţanul”, din sursele financiare primite de la reclamant a acordat pîrîtei un împrumut în mărime de 13 000 lei cu termenul de rambursare 01 mai 2009, pentru care pîrîta şi-a asumat obligaţia de a plăti o dobîndă în mărime de 26% anual, iar în caz de neefectuare a plăţilor, penalitate de întîrziere în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere.

La data de 18.04.2012, Asociaţia de Economii şi Împrumut „Temeleuţanul” a cesionat SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, dreptul de a primi de la membrii săi sumele datoriilor existente la data notificării de cesiune a creanţei. La 20.04.2012, reclamantul a expediat pîrîtului notificarea privind cesiunea creanţei şi somaţia de plată a datoriei. Solicită SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” încasarea de la Rusu Olga a datoriei în mărime de 4 166,50 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 08.02.2013, cererea de chemare în judecată a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Rusu Olga în beneficiul SA 1 „Corporaţia de Finanţare Rurală” datoria în sumă de 4 166,50 lei şi cheltuielile pentru achitarea taxei de stat în mărime de 270 lei, în total suma de 4 436, 50 lei.

Împotriva hotărîrii Judecătoriei Călăraşi din 08.02.2013, Rusu Olga a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi să fie emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” să fie respinsă ca neîntemeiată şi tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2013, a fost admis apelul declarat de Rusu Olga, casată hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 08.02.2013 şi emisă o hotărîre nouă pin care cererea de chemare judecată a SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a fost respinsă ca tardivă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că cererea de repunere în termen eronat a fost soluţionată, cu încălcarea principiului nemijlocirii şi oralităţii în dezbaterile judiciare.

În speţă, a menţionat că termenul final de rambursare este 01.05.2009, acţiunea a fost înaintată la 18.05.2012, iar demersul de repunere în termen a fost înaintat abia la etapa susţinerilor orale pe 17.12.2012. A mai notat instanţa de apel că intimatul indică î mod eronat data depunerii acţiunii 02.05.2012. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 02.07.2013, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Călăraşi din 08.02.2013. În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, interpretarea eronată a legii, precum şi că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Recurentul a indicat că instanţa de apel nu a luat în consideraţie argumentele sale. În speţă, susţine că motivele de omitere a termenului de adresare în judecată sunt temeinic justificate. Mai mult, susţine că cererea de repunere în termen a fost înaintată în termen de 30 zile de la momentul în care a aflat despre încetarea motivelor ce au dus la omiterea termenului. Rusu Olga a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, prin care a solicitat declararea acestuia ca inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide netemeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, în temeiul contractului de împrumut nr.15 din 10.06.2008, Asociaţia de Economii şi împrumut „Temeleuţanul”, a acordat pîrîtei 2 Rusu Olga un împrumut în mărime de 13 000 lei cu termenul de rambursare 01 mai 2009, pentru care pîrîta şi-a asumat obligaţia de a plăti o dobîndă în mărime de 26% anual, iar în caz de neefectuare a plăţilor, penalitate de întîrziere în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere (f.d. 11). La 18.04.2012, Asociaţia de Economii şi Împrumut „Temeleuţanul” a cesionat SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, dreptul de a primi de la membrii săi sumele datoriilor existente la data notificării de cesiune a creanţei (f.d. 23). La 20.04.2012, reclamantul a expediat pîrîtului notificarea privind cesiunea creanţei şi somaţia de plată a datoriei (f.d.

14), însă Rusu Olga nu a achitat datoria. Drept urmare, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerinţă de încasarea de la Rusu Olga a datoriei în mărime de 4 166,50 lei. Instanţa de fond admis acţiunea reclamantei integral. Instanaţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă prin care a respins acţiunea ca fiind depusă tardiv. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ susţine soluţia instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. Astfel, instanţa de recurs consideră că corect a fost respinsă acţiunea SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, ca fiind depusă tardiv. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, dreptul SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” de a pretinde de la Rusu Olga încasarea datoriei a apărut în temeiul contractului de cesiune a creanţelor nr. 311/2012 din 18.04.2012.

Prin acest contract, au fost cesionate către SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” toate drepturile Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Temeleuţanul” ce rezultă din contractul de împrumut nr.15 din 10.06.2008, prin care i-a fost acordat lui Rusu Olga un împrumut în mărime de 13 000 lei. În conformitate cu pct. 2.6 din contractul de împrumut, beneficiarul s-a obligat să ramburseze integral suma împrumutului şi dobînda aferentă pînă la 01.05.2009. Prin urmare, dreptul la acţiune a apărut la data scadenţei acestui împrumut, adică 01.05.2009. Potrivit art. 267 alin. (1) CC, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 271 CC, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. Potrivit art. 272 alin. (1) CC, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Astfel, pornind de la prevederile normelor de drept evocate supra, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat asupra tardivităţii acţiunii SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”.

În acest sens, Colegiul reţine că, deşi dreptul de a pretinde la restituirea datoriei de către Rusu Olga a apărut în baza contractului de cesiune a creanţelor din 18.04.2012, oricum acest drept se prescrie în termen de 3 ani de la data scadenţei datoriei în baza contractului de împrumut, adică la 01.05.2012. Potrivit art. 273 CC, cesiunea creanţei sau preluarea datoriei nu afectează cursul prescripţiei extinctive. 3 Totodată, instanţa de recurs constată că, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a depus acţiunea la data de 03.05.2012 (f.d. 103). În context, documentele depuse la oficiile poştale sau telegrafice pînă la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. Echivalează cu depunerea la poştă transmiterea textului documentului prin teletip, fax şi prin alte mijloace de comunicaţie, conform art. 264 alin. (6) CC.

La caz, depunerea cererii de chemare în judecată la oficiu poştal 04 la data de 03.05.2012, se consideră data depunerii cererii în instanţa de judecată, adică data exercitării dreptului la apărare a intereselor sale pe calea acţiunii civile. Pornind de la aceste împrejurări, Colegiul constată cu certitudine că acţiunea SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a fost depusă tardiv, deoarece termenul de prescripţie a expirat la 01.05.2012. În acest context, afirmaţia recurentului cum că împrumutul a fost acordat pe un termen de 11 luni şi acesta expira la 10.09.2009, iar acţiunea a fost depusă în termen, Colegiul o consideră eronată. Or, în pct. 2.6 a contractului de împrumut, este indicat expres termenul de rambursare a datoriei - 01.05.2009, termen de la care şi începe a curge dreptul la acţiune.

În speţa respectivă, Rusu Olga a invocat omiterea prescripţiei de către SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, aceasta fiind un mijloc de apărare a pîrîtei împotriva reclamantului care decurge din principiul disponibilităţii, principiul independenţei şi iniţiativei în obţinerea, exercitarea şi apărarea drepturilor civile, principiu de care instanţa este obligată să ţină cont. Referitor la demersul recurentului privind repunerea sa în termenul de prescripţie, olegiul reţine următoarele. Potriovit art. 279 alin. (1) şi (2) CC, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată constată că termenul de prescripţie extinctivă nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat.

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie. La caz, SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”, a înaintat la 17.12.2012 instanţei de fond demersul privind repunerea în termenul de depunere a acţiunii, motivîndu-l prin aceea că ziua de 30.04.2012 a fost zi de odihnă. La fel, temei de omitere a termenului a mai indicat că a acordat pîrîtei prin notificare termen suplimentar de achitare benevolă a datoriei pînă la 02.05.2012. Astfel, Colegiul susţine concluzia instanţei de apel privind respingerea demersului de repunere în termenul de adresare în judecată, pornind de la următoarele.

Faptul că ziua de 30.04.2012 a fost declarată de Guvernul RM zi de odihnă, nu justifică omiterea termenului de prescripţie. Or, această dată este cuprinsă în interiorul termenului de prescripţie şi nu influienţează durata lui. Referitor la ziua de 01.05.2012, care conform Codului muncii, la fel este zi de odihnă, instanţa de recurs constată că la acea dată expira termenul de prescripţie. 4 Potrivit art. 265 CC, dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sîmbătă sau o zi care, în conformitate cu legea în vigoare, la locul executării obligaţiei este zi de odihnă, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare. Prin urmare, ultima zi a termenului de adresare în judecată a expirat în următoarea zi, adică 02.05.2012.

Or, după cum s-a menţionat supra, acţiunea a fost depusă la 03.05.2012 şi nu la 02.05.2012, aşa cum insistă recurentul. În acest sens, faptul că SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a indicat în cererea de chemare în judecată data de 02.05.2012, nu justifică şi depunerea ei la acea dată, deoarece înregistrarea ei la oficiul poştal 04 este atestată cu data de 03.05.2012. Cît priveşte afirmaţia de repunere în termen pe motiv că a acordat pîrîtei prin notificare termen suplimentar de achitare benevolă a datoriei pînă la 02.05.2012, Colegiul o consideră neîntemeiată. Or, acordarea acestui termen, nu îndreptăţeşte prelugirea termenului de prescripţie şi nici nu-l influienţează. La fel, nu constituie motiv întemeiat de omitere a termenului de prescripţie, deoarece nu are nici o tangenţă cu termenul legal stipulat imperativ de legiuitor.

În consecinţă, odată ce e dovedit cu certitudine că SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” a omis termenul de prescripţie şi pîrîta a invocat aceasta întru apărarea sa, se consider stins dreptul subiectiv la apărarea intereselor pe calea acţiunii civile şi acţiunea urmează a fi respinsă fără a se intra în dezbaterea fondului cauzei. Prin aceasta se va respecta dreptul la apărare a pîrîtului, or, prin respectarea prescripţiei, legislatorul garantează apărarea drepturilor ambelor părţi, pentru reclamant – dreptul la acţiune, pentru pîrît – dreptul la apărare împotriva reclamantului. În acest context, condiţiile stabilite de legiuitor (art. 267 CC) pentru exercitarea dreptului la acţiune în interiorul termenului de prescripţie, trebuie să asigure o îmbinare echitabilă a intereselor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv dreptul de a fi examinată cauza în mod echitabil.

Dreptul la un proces echitabil include respectarea principiului egalităţii armelor. Aceasta presupune posibilităţi procesuale egale pentru părţile în process, indiferent de calitatea lor. Astfel că fiecare parte, atît reclamantul, cît şi pîrîtul, trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, în condiţii care să n-o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă sau mai avantajoasă în raport cu adversarul său. Între părţi trebuie să se menţină un echilibru corect. Întru argumentarea suplimentară a concluziei enunţate că nu poate fi examinat fondul cauzei atunci cînd este depăşit termenul de prescripţie, Colegiul invocă jurisprudenţa CEDO, specificînd Hotărîrea din 18.03.2008 în cauza Dacia vs Moldova, p. 77, potrivit căreia instanţele judecătoreşti naţionale i-au permis Procurorului General, care a acţionat în numele Cancelariei de Stat, să înainteze acţiunea sa împotriva întreprinderii reclamate, deşi termenul general de prescripţie a expirat.

Instanţele judecătoreşti naţionale au examinat litigiul. Mai mult, Curtea consideră că înrăutăţirea unei situaţii juridice, care a devenit irevocabilă datorită aplicării termenului de prescripţie sau care – după cum este în această cauză – ar fi trebuit să devină irevocabilă dacă termenul de prescripţie s-ar fi aplicat fără discriminare în favoarea statului, este incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice (a se vedea mutatis mutandis, Popov vs Moldova (no. 2),nr. 19960/04, §53, 6 decembrie 2005). În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre tardivitatea pretenţiilor reclamantului. 5 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SA „Corporaţia de Finanţare Rurală”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SA „Corporaţia de Finanţare Rurală” către Rusu Olga, intervenient accesoriu Asociaţia de Economii şi Împrumut „Temeleuţanul”, cu privire la încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu Iuliana Oprea 6