3ra-1630/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă – S. Namaşco dosarul nr. 3ra-1630/13 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 17 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Liliei Spînu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Lilia Spânu, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 04 februarie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 04 ianuarie 2013 Spînu Lilia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 13 decembrie 2012 s-a adresat cu cerere prealabilă către Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţie pentru concediul medical prenatal şi postnatal de la locul de lucru al întreţinătorului, soţul Spînu Constantin, însă prin răspunsul nr. 15/4-S-523/12 din 18 decembrie 2012 Direcţia generală economie şi finanţe a MAI, i-a comunicat că colaboratorii de poliţie potrivit legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale, nu au obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv nu se consideră ca asiguraţi prin intermediul bugetului asigurărilor sociale, din care motiv solicitările i-au fost respinse.

Consideră refuzul Ministerului ca fiind ilegal, invocând că, este soţia lui Spînu Constantin, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie CS-V, nr. 1038706 din 29 iulie 2012, care activează în cadru Comisariatului de poliţie Buiucani în funcţie de inspector de sector al Sectorului de poliţie nr. 1, conform datelor din legitimaţia P-03187, eliberată la 18 aprilie 2012. Susţine că din cauza regimului intensiv de serviciu al soţului, dânsa nu a avut posibilitate să se angajeze în câmpul muncii şi în legătură cu naşterea copilului s-a aflat în concediu medical prenatal şi postnatal, indemnizaţia pentru concediul de maternitate nefiindu-i achitată până în prezent, deşi dânsa şi copilul se află la întreţinerea soţului.

1 Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de către Spînu Lilia, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă şi recunoscut ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne de a-i stabili, calcula şi a achita Liliei Spînu îndemnizaţiile pentru concediu medical (de maternitate) în legătură cu naşterea fiului Ştefan Spînu, de la locul de muncă a soţului Constantin Spînu, obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i stabilească, calculeze şi să-i achite Liliei Spînu îndemnizaţiile pentru concediile medicale (de maternitate), care includ concediu prenatal (70 zile) şi cel postnatal (56 zile), în total o durată de 126 zile pentru concediu medical, acordat în legătură cu naşterea fiului Ştefan Spînu de la locul de muncă a soţului, în condiţiile art. 124 alin. (1) Codul muncii.

În susţinerea concluziilor sale, instanţa de apel s-a referit la prevederile art. 123, 124 Codul muncii, la prevederile Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, cît şi la prevederile Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la poliţie, concluzionînd că colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile din bugetul de stat. La 26 iulie 2013 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată. Afirmă că instanţa de apel nejustificat a aplicat la caz prevederile Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la poliţie, or, la caz urmau a fi aplicate prevederile Legii nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie, menţionând totodată că cererea prealabilă a intimatei a fost depusă la 13 decembrie 2012, când erau în vigoare prevederile legii vechi. Susţine că potrivit prevederilor legii vechi cu privire la poliţie, colaboratorii poliţiei potrivit legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale nu aveau obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor sociale de stat şi nu se considerau asiguraţi prin intermediul bugetului asigurărilor sociale de stat.

În susţinerea poziţiei sale mai invocă şi prevederile art. 6 alin. (1) Cod civil, potrivit căruia legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la 2 alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 3