3ra-708/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Secrieru dosarul nr.3ra-708/13 DECIZIE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă : Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Olesea Ursu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 30 octombrie 2012, Olesea Ursu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, este căsătorită cu Vitalie Ursu, care activează în cadrul organelor afacerilor interne începînd cu anul 1995. La 23 iulie 2012 de către OMF Dănceni i-a fost eliberat certificatul de concediu medical nr. 241523 în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (1) Codul Muncii. La 12 octombrie 2012 s-a născut feciorul Adrian Ursu.

Nu este angajată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului, în legătură cu aceasta s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne cu cerere, prin care a solicitat încasarea indemnizaţiei de maternitate, însă prin răspunsul nr. 15/4-U-430/12 din 26 octombrie2012 Ministerul Afacerilor Interne a refuzat să achite indemnizaţia de maternitate pe motiv că din venitul colaboratorilor de poliţie nu se reţin plăti în bugetul asigurărilor sociale şi că ei nu cad sub incidenţa Legii privind sistemul public de asigurări sociale, iar potrivit legilor ce acţionează pe teritoriul Republicii Moldova soţiile colaboratorilor de poliţie neangajate în câmpul muncii, nu pot beneficia de indemnizaţia menţionată la locul de serviciu al soţului, şi anume de la Ministerul Afacerilor Interne.

Solicită reclamanta de a fi recunsocut ilegal refuzul nr. 15/4-U-430/12 din 26 octombrie 2012 al MAI, obligarea MAI RM de a stabili, calcula şi achita lunar indemnizaţia pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea şi creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, în modul prevăzut de art. 7 al Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă. La 10 ianuarie 2013, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţei, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea primei instanţe, menţionînd că au fost aplicate eronat normele de drept material, manifestată prin interpretarea eronată a legii.

Nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. În concluzia recursului se invocă că achitarea indemnizaţiei pentru concediul parţial plătit pentru îngrijirea şi creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani urmează a fi încasată din contul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale şi nu din contul MAI. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Materialele cauzei denotă că, Vitalie Ursu este angajat al Ministerului Afacerilor Interne deţinînd în prezent gradul de locotenent colonel de poliţie (f.d.6). Fiind în căsătorie cu Olesea Ursu (f.d.11), au împreună un copil – Adrian, născut la 12 octombrie 2012 (f.d.11 a). Indică reclamanta că nu este angajată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului, în legătură cu ce s-a adresat cu o cerere Ministerului Afacerilor Interne prin care a solicitat încasarea indemnizaţiei de maternitate.

Însă, prin răspunsul nr. 15/4-U-430/12 din 26 octombrie2012 Ministerul Afacerilor Interne a refuzat să achite indemnizaţia de maternitate pe motiv că din venitul colaboratorilor de poliţie nu se reţin plăti în bugetul asigurărilor sociale şi că ei nu cad sub incidenţa Legii privind sistemul public de asigurări sociale, iar potrivit legilor ce acţionează pe teritoriul Republicii Moldova soţiile colaboratorilor de poliţie neangajate în câmpul muncii, nu pot beneficia de indemnizaţia menţionată la locul de serviciu al soţului, şi anume de la Ministerul Afacerilor Interne. Nefiind de acord cu răspunsul dat, Olesea Ursu a depus cerere de chemare în judecată prin care a solicitat, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să-i achite plăţile prevăzute de art. 124 alin.(1) Codul muncii.

Prima instanţă, examinînd pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Instanţa de recurs consideră nefondate argumentele recurentului, că nu există temei legal de a-i achita indemnizaţia de maternitate intimatei de la locul de muncă a soţului. Conform art. 124 alin.(1) Codul muncii, femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 zile şi concediul postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice, plătindu-i se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut de art. 123 alin.(2) Codul muncii.

Articolul 123 alin.(2) Codul muncii prevede că, modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislaţia în vigoare. Conform art. 4 alin.(1) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii persoana numită la nivelul autorităţii executive. Prin prisma art. 107 din Constituţia Republicii Moldova, a Legii cu privire la Guvern, Ministerele sunt autorităţile executive care traduc în viaţă politica Guvernului, astfel, Ministerul Afacerilor Interne este autoritate executivă.

Conform art. 34 alin.(1) din Legea cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.90 (în vigoare la momentul apariţie litigiului), toţi colaboratorii poliţiei sunt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe 10 ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere. Prin urmare, ţinînd cont că Ministerul Afacerilor Interne este autoritate executivă, angajaţii acestuia sunt asiguraţi în sistemul public obligatoriu prin efectul legii, iar prima instanţă corect a concluzionat că colaboratorii de poliţie cad sub incidenţa prevederilor prevăzute de art. 124 alin.(1) Codul muncii.

Mai mult ca atît, articolul 5 alin.(1) din Legea cu privire la poliţie, expres stabileşte că, activitatea poliţiei este reglementată de Constituţie, de prezenta lege, de alte acte legislative ale Republicii Moldova, de hotărîrile Guvernului, de deciziile autorităţilor administraţiei publice locale şi de actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne care nu contrazic prezenta lege. În afară de aceasta, art.49 alin.(1) şi (2) şi art.50 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova prevăd că, statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin. Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare.

Parlamentul Republicii Moldova la 20 aprilie 2006 a adoptat Legea nr.87 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.183 privind revizuirea Convenţiei asupra protecţiei maternităţii din 1952, prin care a stabilit că femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă concediu de maternitate ce include concediu prenatal cu o durată de 70 zile calendaristice şi concediu postnatal cu o durată de 56 zile calendaristice, plătindu-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul stabilit de lege. Conform art. 16 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289-XV din 22.07.2004, asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

Refuzînd achitarea indemnizaţiei în legătură cu concediul medical, Ministerul Afacerilor Interne, contrar prevederilor art.16 din Constituţia Republicii Moldova, încalcă principiul egalităţii în drepturi şi aplică un tratament diferenţiat, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Prin urmare, instanţa de recurs reiterează faptul că neacordarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate încalcă dreptul intimatei Olesea Ursu stipulat în art. 47 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova. În asemenea circumstanţe, Colegiul consideră că prima instanţă corect a admis acţiunea şi a obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i achite lui Olesea Ursu plăţile prevăzute la art.124 alin.(1) Codul muncii.

În asemenea împrejurări, criticele formulate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestuia, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, avînd la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept material şi procedural. În consecinţă se constată că prima instanţă cu o motivare amplu argumentată şi o pronunţare asupra tuturor aspectelor juridice la probele administrate, corect a ajuns la concluzia respectivă, astfel că toate criticele formulate în recurs sunt nejustificate. Distinct de cele enunţate, se reţine că hotărîrea primei instanţe este adoptată în limitele competenţei sale, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, avînd la bază cumulul de probe, care au fost administrate cu respectarea normelor de drept procedural.

În asemenea împrejurări şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 444, art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al RM. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Olesea Ursu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Svetlana Novac Iurie Bejenaru Galina Stratulat