3ra-1597/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă – V. Micu dosarul nr. 3ra-1597/13 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 17 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Robu Alexandru împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Robu Alexandru şi Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 12 noiembrie 2012 Robu Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la 12 iulie 2012 a înaintat o plângere în adresa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, în care a sesizat autoritatea despre acţiunile ilegale ale angajatorului SRL „Pares Net” în legătură cu accidentul de muncă pe care l- a suferit la 09 noiembrie 2010. Susţine că prin scrisoarea cu nr. 1205/4737 din 23 iulie 2012, semnată de către Şeful adjunct al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Adrian Timotin, i s-a comunicat că petiţia sa a fost readresată spre examinare Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău şi a fost dispusă în conformitate cu prevederile art. 133 Cod fiscal, efectuarea unui control fiscal la SRL „Pares Net”, prin metoda verificării tematice, de comun cu angajaţii Inspecţiei Muncii, întru verificarea aspectelor expuse în petiţie, fiind menţionat că despre rezultatele verificării urmează a fi informată Direcţia organizarea controlului Fiscal al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi solicitantul, în termen de până la 10 august 2012. Menţionează reclamantul că, la 25 octombrie 2012, şi anume peste 105 zile, a recepţionat răspunsul Direcţiei Generale Control Fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat 1 mun. Chişinău nr. 01-6/4-11-1201, semnat de către Şeful direcţiei Victor Sîrbu prin care, într-o formă ironică, autoritatea i-a comunicat că Direcţia Generală Control Fiscal a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău î-i aduce mulţumiri de informaţia oferită şi î-i comunică, că aspectele expuse în petiţia sa, în partea ce ţine de competenţa Serviciului Fiscal de Stat, în special a corectitudinii calculării şi achitării impozitului pe venit reţinut din salariu de către SRL „Pares Net”, c/f 1003600084080, urmează a fi luate în considerare şi supuse verificării în cadrul controlului fiscal. Mai indică că prin aceeaşi scrisoare, fără a i se aduce la cunoştinţă rezultatele verificării circumstanţelor expuse în petiţie, pârâtul făcând trimitere la prevederile art. 131 alin. (5) Cod fiscal, pe care le-a interpretat într-un mod convenabil şi care reglementează altă situaţie de fapt, i-a comunicat că organul fiscal nu este în drept să-i prezinte informaţii despre contribuabilul concret.

Notează că petiţia adresată Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a fost depusă la data de 12 iulie 2012, pe când răspunsul i-a fost expediat abia la 25 octombrie 2012, peste 105 de zile, astfel, cu încălcarea termenului stabilit de art. 8 alin. (1) al Legii cu privire la petiţionare. Consideră că au fost încălcate şi prevederile art. 12, 14 al Legii cu privire la petiţionare, deoarece pîrîţii i-au expediat un răspuns formal la petiţii, fără a examina obiectiv circumstanţele invocate în petiţie şi fără ai furniza un răspuns concret cu privire la constatările efectuate pe marginea încălcărilor sesizate în sarcina angajatorului SRL „Pares Net”.

Afirmă că, plângerea pe care a adresat-o, a fost întocmită de dînsul în limba rusă, deoarece nu posedă limba română, iar în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) al Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti nr. 3465-XI din 01 septembrie 1989, în relaţiile cu organele puterii de stat, administraţiei de stat şi organizaţiilor obşteşti, precum şi cu întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile situate pe teritoriul RSS Moldoveneşti limba de comunicare orală sau scrisă - moldovenească sau rusă - o alege cetăţeanul.

Consideră că, prin expedierea răspunsurilor cu nr. 1205/4737 din 23 iulie 2012 şi nr. 01-6/4-11-1201 din 25 octombrie 2012, în altă limbă decât cea în care a fost formulată adresarea, pârâţii i-au îngrădit drepturile garantate de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 382-XV din 19 iulie 2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi statutul juridic al organizaţiilor lor, care prevede că persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul de a se adresa în instituţiile publice oral şi în scris, în limba moldovenească sau rusă şi de a primi răspuns în limba în care au formulat adresarea. Insistă că prin acţiunile ilegale ale pârâţilor i-a fost pricinuită o pagubă morală pe care o estimează la suma de 30000 lei.

Cu referire la cuantumul prejudiciului moral solicitat, reclamantul menţionează că suferinţele psihice i-au fost provocate atât prin eschivarea pârâţilor de a efectua o examinare obiectivă a plângerii pe care a înaintat-o, formularea ironică a răspunsului, cît şi prin trimiterea abuzivă făcută la prevederile legislaţiei în vigoare, aceste ilegalităţi, determinându-i convingerea că prin diferite metode se încearcă împiedicarea unei investigaţii obiective a ilegalităţilor comise în privinţa sa de către angajatorul SRL „Pares Net”. 2 La aprecierea cuantumului prejudiciului moral suportat, roagă reclamantul ca instanţa să i-a în considerare şi faptul că, în prezent este încadrat în gradul III de invaliditate ca urmare a accidentului de muncă suferit datorită angajatorului SRL „Pares Net”, din vina căruia a rămas la moment fără un loc de muncă.

Solicită constatarea încălcării de către pârâţi a termenului legal de examinare a petiţiei depuse la 12 iulie 2012 şi expedierea unui răspuns formal la petiţie în lipsa unei examinări obiective a circumstanţelor invocate; a constata încălcarea dreptului său la expedierea răspunsului în altă limbă decât cea în care a fost formulată adresarea; obligaţi pârâţii să-i furnizeze un răspuns legal, corespunzător tuturor circumstanţelor descrise şi solicitărilor formulate în petiţia (plîngerea) înaintată la data de 12 iulie 2012, cu informarea scrisă, despre măsurile concret întreprinse cu referire la încălcările sesizate la SRL „Pares Net”; încasat în mod solidar din contul pârâţilor compensaţia pentru prejudiciul moral care i-a fost cauzat în legătură cu încălcarea dreptului său la petiţionare în sumă de 30000 lei şi încasat de la pârâţi cheltuielile de judecată suportate în legătură cu examinarea prezentei cauze.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 martie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi dispusă încasarea din contul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat în beneficiul lui Robu Alexandru a prejudiciului moral în sumă de 500 lei, ca rezultat al răspunsului tardiv la petiţie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Inspectoratul Fiscala de Stat mun. Chişinău şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 09 august 2013 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii.

În motivarea recursului invocă că instanţele inferioare au interpretat eronat prevederile art. 3 alin. (1) a Legii contenciosului administrativ, potrivit căruia obiect al acţiunii în contencios administrativ poate fi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege emis de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi. Susţine că potrivit art. 132 alin. (2) lit. a) Cod fiscal, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor şi fiecare inspectorat fiscal de stat teritorial sau inspectorat fiscal de stat specializat, fiind subordonat primului au statut de persoană juridică şi sunt finanţate de la bugetul de stat.

Întru susţinerea poziţiei mai invocă şi prevederile pct. 4 alin. (2) a Hotărârii Guvernului nr. 1736 din 31 decembrie 2002 cu privire la reglementarea activităţii organelor Serviciului Fiscal de Stat, potrivit căruia organele fiscale, fiecare din ele fiind persoane juridice, au devize de cheltuieli proprii, dar şi conturi trezoriale pentru efectuarea operaţiilor financiare. Consideră că obiectul prezentei acţiuni este acţiunile Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, care au fost expuse prin scrisoarea nr. 01-6/4-11-1201 din 25 octombrie 2012, motiv pentru care apreciază incorecte concluziile instanţelor inferioare în vederea încasării prejudiciul moral în valoare de 500 lei din contul său şi nu din contul Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău. 3 De asemenea invocă că instanţa de apel a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces, invocând în acest sens că nu a fost citat în corespundere cu art. 105 CPC la examinarea pricinii în ordine de apel. La data de 05 septembrie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate.

Susţine că în urma efectuări controlului fiscal tematic, în baza petiţiei înaintate de către Robu Alexandru la contribuabilul SRL „Parest Net” SRL, petiţionarul fiind informat că în conformitate cu prevederile art. 131 alin.(5) Cod fiscal, organele cu atribuţii de administrare fiscală sînt obligate şi în drept să prezinte informaţii de care dispun referitor la un contribuabil concret. La fel, în susţinerea poziţiei sale invocă şi prevederile art. 3 al Legii nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, care dă o definiţie clară categoriilor speciale de date cu caracter personal – datele care dezvăluie originea rasială sau etnică a persoanei, convingerile ei politice, religioase sau filozofice, apartenenţa socială, datele privind starea de sănătate sau viaţa sexuală, precum şi cele referitoare la condamnările penale, măsurile procesuale de constrîngere sau sancţiunile contravenţionale.

Concomitent, subliniază şi art. 8 alin.(1) al Legii nr. 133 din 08 iulie 2011, care prevede expres că, prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la sancţiuni contravenţionale poate fi efectuată numai de către sau sub controlul autorităţilor publice, în limitele competenţelor acordate şi în condiţiile stabilite prin lege ce reglementează aceste domenii. Cu referire la normele citate, afirmă că Organul Fiscal nu este în drept să divulge informaţia referitor la un control efectuat la agentul economic „Pares Net” SRL petiţionarului Robu Alexandru. În partea ce ţine de prejudiciul moral solicitat de către intimat, susţine că ultimul nu a prezentat careva date obiective care ar certifica faptul existenţei suferinţelor psihice sau fizice, or, acesta urma să prezinte existenţa suferinţelor fizice sau psihice suportate prin prezentarea tardivă a răspunsului la petiţia sa.

Examinând temeiurile recursului, declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de acesta este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 4 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău asemenea aspecte nu se regăsesc. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că şi recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Astfel, în conformitate cu art. 358 alin. (1) CPC, hotărîrile pronunţate în prima instanţă de judecătorii pot fi atacate cu apel la curţile de apel de drept comun. La caz se constată că, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 martie 2013, a fost admisă acţiunea lui Robu Alexandru înaintată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi Inspectoratului Fiscal de stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi încasat de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al RM în beneficiul lui Robu Alexandru prejudiciul moral în mărime de 500 lei, ca rezultat al răspunsului tardiv la petiţie, în rest pretenţiile acţiunii fiind respinse.

La 05 aprilie 2013 hotărîrea menţionată a fost contestată cu cerere de apel de către Robu Alexandru şi Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău. La acest segment se va remarca că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, casarea cărei se solicită prin prezentul recurs, au fost examinate şi respinse cererile de apel depuse de Robu Alexandru şi Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, astfel fiind cert, că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nu a declarat apel 5 împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 martie 2013. Prin urmare, se menţionează că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat n-a contestat hotărârea primei instanţe cu apel, respectiv ultimul nu este în drept să declare recurs nici împotriva deciziei instanţei de apel, prin care hotărârea primei instanţe a fost menţinută, or art. 429 alin. (4) CPC, direct statuează că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac. În asemenea împrejurări, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat ca inadmisibile. În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), c), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 6