2ra-3195/13 — Recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă – A. Andronic dosarul nr. 2ra-3195/13 instanţa de apel – D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc DECIZIE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Ivan Macrinici, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Macrinici împotriva Societăţii de Asigurări ,,Moldcargo” Societate pe Acţiuni şi Darii Sergiu cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ivan Macrinici şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 martie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie, constată: La data de 07 decembrie 2010 Macrinici Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ,,Moldcargo” SRL şi SRL ,,Tehnoghid”, intervenient accesoriu Darii Sergiu cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 25 august 2007, la ora 17:40, pe str. N. Titulescu, mun. Chişinău a avut loc un accident de circulaţie rutieră între autoturismele „Mercedes 200” cu n/î C KL 731, condus de Bezveşniuc Tamara, care-i aparţine cu drept de proprietate şi „Dogge Caravan” cu n/î C KN 348, condus de Darii Sergiu.

Menţionează că asupra automobilului a eliberat procură generală lui Grosu Ion, iar la momentul producerii accidentului automobilul fiind condus de soţia acestuia - Bezveşniuc Tamara. Susţine că vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut şoferul Darii Sergiu, acesta fiind sancţionat cu amendă în mărime de 300 u.c, potrivit art. 124 alin.(1) CCA, amenda fiind achitată la 18 octombrie 2007. Afirmă că în rezultatul accidentului rutier automobilul de model „Mercedes 200”, cu n/î C KL 731 a fost deteriorat, iar conform concluziei expertului nr. 27/09A din 17 1 septembrie 2007, întocmită de ,,Elenauto-Experf” SRL, prejudiciu material a fost estimat la suma de 41111,74 lei. Precizează că pentru examinarea autoturismului şi întocmirii concluziei de către expert, Grosu Ion, în numele său, a achitat suma de 550 lei, iar pentru evacuarea acestuia a achitat suma de 200 lei.

Mai indică că la momentul producerii accidentului de circulaţie, automobilul „Dogge Caravan” dispunea de certificate de asigurare obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de autovehicule, încheiat între SRL ,,Tehnoghid” şi SAR ,,Moldcargo” SRL Seria AT nr. 1399456 din 05 ianuarie 2007, valabil până la data de 04 ianuarie 2008. Susţine că în scopul soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară, prin intermediul lui Grosu Ion, la data de 06 noiembrie 2007 a înaintat cerere cu privire la despăgubire către SAR ,,Moldcargo” SRL, solicitând încasarea plăţii pentru prejudiciul cauzat în sumă de 41111,74 lei şi eliberarea procesului-verbal de constatare a daunelor cauzate autoturismului Mercedes 200 cu n/î C KL 731 în urma accidentului rutier din 25 august 2007. La fel invocă că la 07 decembrie 2007 Grosu Ion a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Tehnoghid”, SAR ,,Moldcargo” SRL şi Darii Sergiu cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral cauzat, însă prin încheierea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 25 iulie 2010 acţiunea a fost scoasă de pe rol, din considerentul că Grosu Ion nu a fost împuternicit de-l a reprezenta în instanţa de judecată. Consideră că, prin acţiunile ilicite ale lui Darii Sergiu, care a provocat accidentul rutier, i-a fost cauzat prejudiciu moral, exprimat prin faptul, că la momentul producerii accidentului, viaţa şi sănătatea sa a fost pusă în pericol, i-a fost deteriorat autoturismul, iar ca urmare a fost nevoit să apeleze la serviciile avocatului pentru a-şi apăra drepturile sale, circumstanţe care i-au cauzat suferinţe psihice, prejudiciul moral estimându-l la suma de 10000 lei. Insistă că acţiunea este depusă în termen, invocând că anterior s-a adresat cu acţiune identică Grosu Ion, care a avut procură din numele său, însă cererea a fost scoasă de pe rol prin încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 25 iunie 2010. Solicită repunerea în termen a acţiunii, încasarea din contul SAR ,,Moldcargo” SRL în beneficiul său a prejudiciului cauzat în rezultatul deteriorării automobilului de marcă „Mercedes 200” cu n/î C KL 731 în mărime de 41861,74 lei, a taxei de stat în sumă de 1255,85 lei, a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 5000 lei, precum şi a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei.

La 01 iunie 2011 Macrinici Ivan a depus cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a modificat pretenţiile, acţiunea înaintând-o împotriva SAR ,,Moldcargo” şi Darii Sergiu şi solicitând încasarea din contul SAR ,,Moldcargo” în beneficiul său a sumei de 41861,74 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat în rezultatul producerii accidentului rutier, a sumei de 1255,85 lei cu titlu de taxă de stat, a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, precum şi încasarea de la Darii Sergiu în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 29 martie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Ivan Macrinici şi menţinută hotărârea primei instanţe. 2 La 29 iulie 2012 Macricini Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu transmiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, considerându-le neîntemeiate, emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Consideră că instanţele inferioare nu au analizat toate înscrisurile anexate la materialele cauzei, nefiind dată o apreciere justă circumstanţelor stabilite în cadrul dezbaterilor judiciare.

Susţine că prin procura nr. 10107 din 11 octombrie 2005 i-a încredinţat lui Grosu Ion să asigure întreţinerea tehnică a automobilului, în vederea rectificării datelor în paşaportul tehnic, primirii compensaţiei necesare pentru daunele pricinuite automobilului. Cu referire la prevederile art. 116 alin. (1) CPC, potrivit căruia persoanele care din motive întemeiate au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, a solicitat instanţei repunerea în termen.

Afirmă că la 07 decembrie 2007 avocatul Ungureanu Tudor, acţionând în numele lui Grosu Ion, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Moldcargo”, SRL ,,Tehnoghid”, intervenient accesoriu Darii Sergiu cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma accidentului rutier, cauza fiind examinată pe parcursul a trei ani, dânsul nefiind atras în proces în calitate de proprietar a automobilului deteriorat, iar prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 iunie 2010 acţiunea a fost scoasă de pe rol, pe motiv că cererea a fost depusă şi semnată de către Grosu Ion, neavând împuterniciri de a-l reprezenta în instanţa de judecată.

Apreciază ca fiind neîntemeiată concluzia instanţei de judecată, precum că dânsul cunoştea despre accidentul produs încă la 06 noiembrie 2007, or, în perioada respectivă dînsul se afla peste hotarele ţării, iar faptul producerii accidentului rutier i-a devenit cunoscut în noiembrie 2010, motiv pentru care a întocmit procura nr. 18704, prin care l-a împuternicit pe Grosu Ion să-l reprezinte în instanţele de judecată, procura fiind cu drept de substituire. Insistă că prima instanţă a derogat de la prevederile art.185 CPC, şi nu a atras pe Bezveşniuc Tamara în proces, care se afla la volanul automobilului său în momentul producerii accidentului, motiv din care consideră că pricina urmează a fi restituită la rejudecare în prima instanţă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 30 mai 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 15 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorilor de însoţire (f. d. 190). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 29 iulie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

3 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum rezultă din actele cauzei Macrinici Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldcargo” SRL, SRL „Tehnoghid” şi intervenientului accesoriu Darii Sergiu, solicitând încasarea din contul SA „Moldcargo” în beneficiul său a sumei de 41861,74 lei în contul reparării prejudiciului material cauzat în rezultatul accidentului rutier, taxa de stat în sumă de 1255,85 lei, suma de 5000 lei plata pentru asistenţa juridică pe cazul dat şi de la SRL „Tehnoghid” în beneficiul său a sumei de 10000 lei în contul reparării prejudiciului moral.

Ulterior, Macrinici Ivan a depus cerere de concretizare a cerinţelor, înaintînd pretenţiile împotriva SA „Moldcargo” SRL şi Darii Sergiu, solicitînd încasarea din contul SA „Moldcargo” în beneficiul său a sumei de 41861,74 lei în contul reparării prejudiciului material cauzat în rezultatul accidentului rutier, taxa de stat în sumă de 1255,85 lei, suma de 5000 lei plata pentru asistenţă juridică, iar din contul lui Darii Sergiu în beneficiul său a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat, iar din considerentele că anterior a depus pe cazul dat cerere cu acelaşi obiect al litigiului, solicită de a considera cererea de chemare în judecată depusă în termenul de prescripţie. Judecând pricina în cauză prima instanţă, a respins acţiunea ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Macrinici Ivan, instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei şi respingerii acestuia, respectiv menţinerii hotărârii primei instanţe ca întemeiată şi legală. În susţinerea soluţiei date instanţa de apel cu referire la prevederile art. 271 Cod civil a reţinut că la data de 06 noiembrie 2007 avocatul Tudor Ungureanu, reprezentantul a lui Grosu Ion a înaintat către SAR „Moldcargo” SRL cerere cu privire la încasarea despăgubirii, constatînd, totodată că Macrinici Ivan la data de 06 noiembrie 2007 cunoştea despre accidentul rutier, daunele cauzate în rezultatul accidentului rutier şi persoana responsabilă de repararea prejudiciului, reţinînd că faptul cunoaşterii de către Macrinici Ivan despre cauzarea prejudiciului la data indicată, nu este legat de faptul existenţei împuternicirilor legale de reprezentare în instanţele de judecată a acestuia de către Tudor Ungureanu şi Grosu Ion.

În consecinţă instanţa de apel a concluzionat că de la data de 06 noiembrie 2007 şi pînă la data de 07 decembrie 2010 cînd a fost înregistrată cererea de chemare în judecată a trecut termen de 3 ani 1 lună şi 1 zi, fapt care în temeiul art. 267 alin.(1) Cod civil indică la tardivitatea înaintării acţiunii, considerînd că prima instanţă întemeiat a respins cererea cu privire la repunerea în termen a acţiunii ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în 4 mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se doar la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, apreciind hotărârea primei instanţe ca fiind legală şi întemeiată, care corect şi obiectiv a apreciat probele administrate la dosar.

În situaţia dată, reieşind din specificul acţiunii, instanţa de recurs consideră că la judecarea prezentei speţe era necesară verificarea legalităţii hotărârii primei instanţe, cât şi obiectului litigiului atât în baza argumentelor invocate de apelant, cât şi conform cadrului legal ce guvernează raportul juridic supus judecării. Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Astfel, la caz se remarcă că unul din argumentele invocate de către Macrinici Ion împotriva hotărârii primei instanţe, cu referire la prevederile enunţate, a fost faptul că instanţa nu a ţinut cont că la data de 07 decembrie 2007 Grosu Ion a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Tehnoghid”, SAR ,,Moldcargo” SRL şi Darii Sergiu cu privire la recuperarea prejudiciului material şi moral cauzat, însă prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 25 iulie 2010 acţiunea a fost scoasă de pe rol, din considerentul că Grosu Ion nu a fost împuternicit de-l a reprezenta în instanţa de judecată, susţinînd că depunînd din nou cererea de chemare în judecată la data de 07 decembrie 2010, termenul de prescripţie nu a fost omis.

În contextul dat, se reţine că în vederea respingerii acestui argument instanţa de apel s-a referit la faptul că apelantul, Macrinici Ivan, cunoştea la data de 06 noiembrie 2007 despre accidentul produs, daunele cauzate în rezultatul accidentului şi persoana responsabilă de repararea prejudiciului. La acest segment, instanţa de recurs stabileşte că concluzia dată de instanţa de apel în sensul expus contravine normelor de drept material şi anume a prevederilor art. 278 Cod civil, în sensul cărora, scoaterea cererii de pe rol nu lipsesc reclamantul de dreptul de a se adresa repetat în instanţă, după ce va înlătura împrejurările, care au servit drept temei pentru scoaterea cererii de pe rol.

În acest caz, din momentul în care a fost înaintată acţiunea iniţială şi pînă la emiterea încheierii de scoatere a cererii de pe rol, termenul de prescripţie nu curge ( se suspendă); însă din data acestei încheieri curgerea termenului de prescripţie continuă după regula generală, adică în termenul de prescripţie se include timpul scurs pînă la înaintarea iniţială a acţiunii. Astfel, cu referire la norma citată, instanţa de recurs constată că acţiunea înaintată de Macrinici Ivan la data de 07 decembrie 2010, a fost depusă în interiorul termenului de prescripţie, mai mult că ultimului nu-i poate fi imputabil faptul că pricina înaintată anterior de Grosu Ion s-a aflat pe rolul instanţei timp de trei ani, după care cauza a fost scoasă de pe rol, ca depusă în numele unei persoane de către altă persoană, care nu are pentru aceasta împuternicirile necesare, or, circumstanţele menţionate urmau a fi verificate la depunerea cererii de chemare în judecată.

De altfel, la caz se constată drept greşite şi concluziile instanţelor de judecată cu referire la faptul că Macrinici Ivan cunoştea la data de 06 noiembrie 2007 despre accidentul produs, daunele cauzate în rezultatul accidentului şi persoana responsabilă de repararea prejudiciului, deoarece, deşi cazul asigurat a avut loc la data de 06 noiembrie 2007, însă recurentul s-a folosit de dreptul său de a-şi apăra interesele pe calea extrajudiciară, prin înaintarea Companiei de Asigurări „Moldcargo” a demersului cu privire la achitarea despăgubirii de asigurare în mărime de 41111,74 lei, iar deoarece pînă la data de 06 decembrie 2007 nu i-a fot eliberat răspuns la cererea sa a înaintat 5 acţiune în judecată cu privire la apărarea dreptului încălcat, or termenul de prescripţie începe să curgă numai din momentul apariţiei litigiului de drept.

Prin urmare, şi circumstanţele menţionate indică incontestabil, că dreptul la acţiune pentru Macrinici Ivan a apărut la data cînd nu a primit răspuns în termenul stabilit la cererea sa cu privire la achitarea dăspăgubirii de asigurare, şi anume la 06 decembrie 2007, fapt care indică în plus că termenul de adresare în judecată de către Macrinici Ivan nu a fost omis.

Or, cu referire la prevederile art. 272 alin.(1) şi art. 167 alin.(1) Cod civil, cursul termenului de prescripţie pentru apărarea dreptului încălcat pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată pentru Macrinici Ivan a început să curgă la data de 06 decembrie 2007 – momentul de când recurentul invocă că nu a primit răspuns la cererea sa adresată CA „Moldcargo” SRL cu privire la achitarea despăgubirii de asigurare, prin urmare termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani pentru cazul din speţă, în interiorul căruia urma să fie intentată acţiunea în judecată, urma să expire la 07 decembrie 2010, data cînd şi a fost înaintată acţiunea în judecată.

În cauză, însă, se constată că atât soluţia primei instanţe, în privinţa dată, cât şi cea a instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. La fel, şi alte argumente susţinute de Macrinici Ivan în cererea de apel au fost ignorate şi lăsate fără o apreciere corespunzătoare de către instanţa de apel, dar care urmau a fi analizate şi examinate întru judecarea justă şi corectă a cauzei, or lucrul efectuat asupra unui litigiu supus judecării nu poate avea doar un aspect aparent, deoarece contravine principiilor impuse prin lege.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. În contextul dat, instanţa de recurs reţine că cele descrise cert indică la examinarea superficială a apelurilor, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale.

În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care, este diferită de la caz la caz. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în fond în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. 6 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admit recursul declarat de către Macrinici Ivan.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău 30 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Macrinici împotriva Societăţii de Asigurări ,,Moldcargo” Societate pe Acţiuni şi Darii Sergiu cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, şi compensarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii pentru rejudecare în fond la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 7