2ra-2312/13 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – Şt. Niţă dosarul nr. 2ra-2312/13 instanţa de apel – L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pavel Morozov în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Morozov împotriva Societăţii de Asigurări „Moldcargo” Societate cu Răspundere Limitată şi Aurel Malai cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea de Asigurări „Moldcargo” Societate cu Răspundere Limitată, modificată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 septembrie 2011, prin micşorarea cuantumului prejudiciului material şi cheltuielilor de judecată, iar în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 09 august 2010, Pavel Morozov a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldcargo” SRL şi Aurel Malai cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 13 septembrie 2007 s-a produs un accident rutier prin tamponarea a unităţilor de transport: Gaz 5327 cu n/î STAM 221 condusă de către Aurel Malai, Hyndai Tercan cu n/î CLS-850 condusă de către Pavel Morozov, Camaz cu n/î CCN 424 condusă de către Mihail Caragea şi VAZ 2104 cu n/î CES 771 condusă de către Constantin Chesari.

Menţionează că în baza procesului-verbal cu privire la contravenţie din 13 septembrie 2007 pârâtul Aurel Malai a fost sancţionat în conformitate cu art. 124 alin. (2) Cod cu privire la contravenţiile administrative, fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 15 UIC, care a fost achitată de către Aurel Malai la 27 septembrie 2007, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului nr. LC50-2000. Afirmă că conform anexei la procesul-verbal menţionat este stabilit că automobilul de model Hyndai Tercan cu n/î CLS-850 care aparţine lui Pavel Morozov este complet deteriorat, iar conform raportului de examinare medico-legală nr. 4968 întocmit de către Centrul de Medicină Legală s-a stabilit că Pavel Morozov ca urmare a accidentului rutier produs la 13 septembrie 2007 a suferit o traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comode cerebrală, echimoză pe torace cu trecere.

Susţine că în urma accidentului rutier produs la 13 septembrie 2007, ca urmare a cererii de despăgubire a reclamantului din 14 septembrie 2007, SA „Molcargo” SRL era obligată să deschidă dosar de daune, să examineze bunurile avariate şi să încheie în termen de 5 zile lucrătoare din data primirii informaţiei despre producerea accidentului de autovehicul, un proces-verbal de constatare a pagubelor, să achite despăgubirea de asigurare în termenele stabilite de Legea cu privire la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, şi anume în termen de cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat.

Or, conform prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a), c), f) a Legii cu privire la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, asigurătorul este obligat după ce a luat cunoştinţă de producerea accidentului: să deschidă dosar daune, să examineze bunurile avariate şi să încheie, în termen de 5 zile lucrătoare din data primirii informaţiei despre producerea accidentului de autovehicul, un proces-verbal de constatare a pagubelor, să achite despăgubirea de asigurare în termenele stabilite de Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule. Asigurătorul conform alin. (2) al art. 19 a legii nominalizate obligându-se să soluţioneze cererea şi să achite despăgubirea de asigurare în termen de cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat.

Indică că contrar dispoziţiilor art. 21 alin. (4), SA „Molcargo” SRL a încheiat procesul-verbal de constatare a pagubelor fără participarea asiguratului şi a persoanei păgubite, fapt confirmat prin lipsa semnăturii acestora în procesul-verbal de constatare a daunelor nr. 155 din 14 septembrie 2007. Menţionează că referitor la faptul că pârâtul SA „Molcargo” SRL a întocmit procesul-verbal de constatare a daunelor nr. 155 din 14 septembrie 2007, el a aflat abia la 17 iunie 2010, în urma eliberării de către SA „Molcargo” SRL a copiei procesului- verbal de constatare a daunelor ca rezultat a cererii lui către pârât privind eliberarea copiei procesului-verbal de constatare a daunelor. Drept urmare, el prin prisma art. 21 alin (2) a Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, a fost în drept de a apela la serviciile experţilor independenţi pentru constatarea pagubelor.

Susţine că la 31 ianuarie 2008 el, prin intermediul biroului individual de avocaţi „Aurelia Grigoriu” s-a adresat cu cerere Centrului Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM, solicitând efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice auto merceologice asupra automobilului avariat de model Hyndai Tercan cu n/î CLS 850. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 0801 din 14 mai 2008 efectuat de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM, valoarea prejudiciului material cauzat posesorului automobilului de model Hyndai Tercan cu n/î CLS-850, Pavel Morozov, cu includerea uzurii de exploatare la 13 septembrie 2007 constituie suma de 187039 lei.

Mai indică că urmare a cererilor lui de a-i fi achitată despăgubirea de asigurare, SA „Molcargo” SRL i-a achitat doar suma de 140738 lei. Totodată, prin notele informative din 08 iulie 2008 şi 01 octombrie 2008 SA .,Moldcargo” SRL l-a informat precum că sunt dispuşi de a-i achita doar suma de 140738 lei, invocând faptul că aceasta a fost calculată conform Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule şi normelor aplicate de Centrul de Expertiză Judiciară şi Criminalistică de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM.

Consideră că afirmaţiile menţionate, sunt nefondate, în contradicţie cu circumstanţele de fapt a cauzei, şi nu sunt decât o confirmare a faptului eschivării SA „Moldcargo” SRL de a achita despăgubirea de asigurare pentru paguba provocată în urma accidentului din 13 septembrie 2007, în cuantumul solicitat şi real suportat, ceea ce îi încalcă lui Pavel Morozov un drept recunoscut de lege, or, deşi pârâtul invocă faptul că suma de 140738 lei a fost calculată conform normelor aplicate de Centrul de Expertiză Judiciară şi Criminalistică de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţific nr. 0801 din 14 mai 2008 întocmit de către CNEJ este în mod expres indicat că valoarea prejudiciului material cauzat posesorului automobilului de model Hyndai Tercan cu n/î CLS-850, cu includerea uzurii de exploatare la 13 septembrie 2007 constituie suma de 187039 lei şi nicidecum de 140738 lei.

De asemenea, susţine că afirmaţiile SA „Moldcargo” SRL din notele informative enunţate, precum că conform scrisorii din 19 noiembrie 2007 eliberată de către SRL „AF Pacific Motors Moldova” preţul autoturismului de model Hyndai Tercan la momentul producerii accidentului rutier constituie suma de 187650 lei sunt de asemenea nefondate şi lipsite de temei legal, deoarece informaţia prezentată de către SRL „AF Pacific Motors Moldova” nu are valoare juridică la caz şi nu poate fi luată în consideraţie la stabilirea valorii prejudiciului material cauzat posesorului automobilului de model Hyndai Tercan cu n/î CLS-850, pe motiv că SRL „AF Pacific Motors Moldova” nu este o unitate de specialitate care este în drept conform legislaţiei în vigoare de a constata pagubele produse în urma accidentelor rutiere, cu acest drept fiind instituiţi doar experţii unităţilor de specialitate licenţiate de a efectua astfel de constatări tehnico-ştiinţifice.

Menţionează că în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă el s-a adresat la 27 iulie 2010 către pârât cu reclamaţie, solicitând de a-i fi achitată restul sumei despăgubirii de asigurare pentru paguba provocată în urma accidentului rutier din 13 septembrie 2007, în mărime de 46301 lei, dar care a fost lăsată fără răspuns de către SA „Moldcargo” SRL. Afirmă că el în urma acţiunii ilicite săvârşite de către Aurel Malai a suferit o traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoţie cerebrală, echimoză pe torace cu trecere, fapt confirmat prin raportul de examinare medico-legală nr. 4968 întocmit de către Centrul de Medicină Legală, suportând în acest mod suferinţe fizice şi psihice, fiind într-o stare de stres post-traumatic manifestat prin coşmaruri şi insomnii.

Indică că la momentul producerii accidentului rutier reclamantul pe lângă faptul că a suferit o traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoţie cerebrală, echimoză pe torace cu trecere, acestuia i-a fost perturbat echilibrul afectiv, suferind un şoc care a generat stări de stres post-traumatic. Solicită încasarea de la SA „Moldcargo” SRL în beneficiul a sumei de 46301 lei cu titlu de despăgubire de asigurare, suma achitată cu titlu de taxă de stat şi cheltuielile legate de asistenţa juridică şi încasarea de la Aurel Malai în beneficiul său a sumei de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 septembrie 2011 a fost admisă parţial acţiunea, încasat din contul SA „Moldcargo” SRL în beneficiul lui Pavel Morozov cu titlu de prejudiciu material suma de 46301 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 9325,05 lei, iar în total suma de 55626,05 lei şi încasat din contul lui Aurel Malai în beneficiul lui Pavel Morozov cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat suma de 2000 lei, în rest acţiune a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către SA „Moldcargo” SRL, modificată hotărârea primei instanţe, prin micşorarea cuantumul prejudiciului material încasat din contul SA „Moldcargo” SRL în beneficiul lui Pavel Morozov de la suma de 46301 lei până la suma de 8893,70 lei şi respectiv micşorarea taxei de stat încasată de la suma de 1389,03 lei până la suma de 266,82 lei, micşorată suma încasată din contul SA „Moldcargo” SRL în beneficiul lui Pavel Morozov cu titlu de cheltuieli pentru asistenţa juridică de la suma de 7936 lei până la suma de 2000 lei, în rest hotărârea a fost menţinută. La 14 mai 2013, Pavel Morozov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Susţine că a luat cunoştinţă de decizia contestată doar după 21 martie 2013 când a depus prin intermediului cancelariei Curţii de Apel o cerere scrisă cu aceiaşi dată (anexată), prin care a solicitat eliberarea deciziei, din motiv că din decembrie şi până în acea dată nu primise nici o decizie, tot atunci aflând că intimatul a scris greşit adresa lui în cererea de apel (în loc de Igor Vieru a scris Grigori Vieru), respectiv instanţa a expediat decizia la o altă adresă necunoscută, din care motiv el nu a primit decizia, astfel considerând că recursul este depus în termen. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel în aspectul micşorării prejudiciului material şi drept rezultat şi a celorlalte cheltuieli ce rezidă din acesta.

Menţionează că unicul motiv în susţinerea deciziei instanţa de apel, invocă faptul că asigurătorul de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule nu achită TVA, care este necesar de exclus din plata despăgubirii de asigurare. Iar achitarea TVA va aduce la îmbogăţire fără justă cauză, deoarece TVA într-un final urmează a fi încasat la bugetul de stat, argument pe care recurentul î-l consideră nefondat şi neprobat, nefiind de acord din motiv că suma de 46301 lei solicitată de a fi încasată din contul intimatului reprezintă suma exact (diferenţa dintre suma achitată şi suma prevăzută în rapoartele de expertiză) stipulată de ambele rapoarte de expertiză anexate la materialele cauzei.

Afirmă că sumă dată este necesară a fi suportată de el pentru a-şi aduce autoturismul la starea iniţială şi reprezintă prejudiciu real cauzat lui. Consideră că concluziile instanţei de apel sunt neîntemeiate, deoarece prejudiciul cauzat în rezultatul accidentului rutier este real şi incontestabil, iar probele prezentate de pe parcursul examinării cauzei se bazează pe devizul de calcul întocmit de experţi calificaţi în domeniu chiar şi de intimat. Cu referire la concluzia că achitarea TVA va aduce la îmbogăţirea fără justă cauză a reclamantului în Capitolul XXXIII Cod civil art. 1389-1397 sunt clar stipulate situaţiile de îmbogăţire fără justă cauză a persoanelor, una din regulile de bază a existenţei îmbogăţirii fără justă cauză: să existe o persoană, care să pretindă, să i se restituie bunurile în baza cărora cineva s-ar fi îmbogăţit fără justă cauză, situaţie prevăzută şi în art. 1389 alin. (1) Cod civil.

Astfel, consideră că în speţă nu poate fi invocat faptul că el s-ar îmbogăţi fără justă, pe motiv că suma de 46301 reprezintă nimic altceva decât un prejudiciu cauzat acestuia independent de voinţa dânsului, care urmează a fi achitat de intimat în baza obligaţiunilor pe care şi le-a asumat acesta. Cu atât mai mult, este şi mai neclară poziţia instanţei de apel în a micşora prejudiciul material de la 46301 lei până la 8893,70 lei, atâta timp, cât recurentul nu va putea să-şi acopere daunele pricinuite integral. Ce ţine de cheltuielile de asistenţă juridică şi taxa de stat, indică că acestea reprezintă cheltuielile legate de examinarea dosarului, care sunt confirmate prin chitanţe.

Mai menţionează că păgubitul într-un accident rutier şi care are dreptul la despăgubiri conform contractului de asigurare, nu este în posibilitate de fiecare dată să prezinte dovezi de achitare a TVA până la achitarea de despăgubiri, iar achitarea sumei despăgubirilor fără de prezentare de probe privind cheltuielile de restabilire a automobilului accidentat nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pavel Morozov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Pavel Morozov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Pavel Morozov ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Pavel Morozov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea